Astăzi despre: Iacob N. Lahovary – Generalul care a decis soarta Independenței și a modernizat armata României. De pe câmpurile de luptă ale Războiului de Independență la marile cancelarii europene. Destinul unui vizionar care a marcat istoria României
Iacob N. Lahovari (n. 16 ianuarie 1846, București – d. 7 februarie 1907, Paris) a fost un general și politician român. A fost ministru al afacerilor străine, ministru de război și șef al Marelui Stat Major. A fost fratele lui Alexandru N. Lahovari și Ion N. Lahovari.
Fraţii Lahovary au fost unii dintre cei mai importanţi oameni politici ai secolului al XIX-lea. Alexandru Lahovary, cel după care şi-a luat numele şi o piaţă importantă din Bucureşti, a fost Ministru de Externe al României timp de două mandate preluând portofoliul de la Petre Carp. Şef al diplomaţiei a fost şi cel de-al doilea frate, Ion, tatăl Marthei Bibescu, romancieră franceză de origine română, membră a Academiei din Paris
În anul 1877, într-un moment în care viitorul României atârna de un fir de ață, Iacob N. Lahovary era numit șef de operațiuni al Marelui Cartier General. De deciziile sale și ale câtorva ofițeri de elită depindea soarta unei națiuni care își dorea independența față de Imperiul Otoman. Fără o victorie clară la sud de Dunăre, România ar fi putut rămâne mult timp sub tutela marilor imperii.
Primele sale decizii pe front i-au uimit chiar și pe superiorii săi mai în vârstă. După luptele de la Grivița, ministrul de Război de atunci a întocmit un raport oficial prin care solicita avansarea imediată a lui Lahovary la rangul de locotenent-colonel, motivând că înaintarea se acordă „pentru serviciu excepțional în campanie”.
Generalul nu a comandat războiul din spatele liniilor. A înaintat pe front alături de ostași, luptând la Vidin și Plevna. La finalul Războiului de Independență, uniforma sa era aproape acoperită de decorațiile primite atât din partea României, cât și a aliaților ruși, o recunoaștere a curajului și competenței sale militare.
Reformatorul armatei române
După victoria asupra otomanilor, Lahovary ar fi putut alege o retragere liniștită. Nu a făcut-o. Încurajat de frații săi, a intrat în politică și, în 1891, a ajuns ministru de Război, funcție pe care a ocupat-o în nu mai puțin de patru mandate. În această perioadă, a inițiat cea mai amplă reformă a armatei române de până la Primul Război Mondial.
A reorganizat infanteria pentru reducerea timpului de mobilizare, a înlocuit vechile arme cu puști moderne Mannlicher de 6 mm, a triplat numărul regimentelor de cavalerie și a pus bazele primei herghelii militare din țară. Tot sub conducerea sa a fost organizată prima artilerie de cetate, consolidând capacitatea defensivă a României.
Vizionar și curajos, Lahovary a elaborat în secret un plan de război ofensiv pentru eliberarea Transilvaniei, deși România avea, la acea vreme, relații apropiate cu Austro-Ungaria.
Diplomatul respectat al Europei
Între 1904 și 1907, Lahovary a condus Ministerul Afacerilor Străine, unde s-a impus rapid drept unul dintre cei mai abili diplomați ai Europei. A reușit să mențină un echilibru delicat între marile puteri aflate în conflict sau în prag de război.
A refuzat implicarea României alături de Austro-Ungaria într-un război preventiv contra Serbiei și a respins diplomatic propunerea Japoniei de a semna un pact de prietenie și comerț, pentru a nu periclita relațiile cu Imperiul Țarist, aflat atunci în război cu niponii.
Moartea sa, survenită în cel de-al treilea an de mandat la Externe, a provocat reacții puternice în întreaga Europă. Marile puteri și-au trimis diplomații la funeralii, inclusiv Imperiul Otoman, care l-a delegat pe ambasadorul Munir Pașa.
Familia Lahovary și moștenirea istorică
Familia Lahovary, de origine grecească, s-a stabilit în Valahia în secolul al XVIII-lea și a devenit una dintre cele mai influente familii conservatoare ale României moderne. Frații Lahovary au dominat scena politică a secolului al XIX-lea, iar unchiul Iacob a fost mentorul celebrei scriitoare Martha Bibescu, insuflându-i respectul pentru valorile naționale.
Atât casa din București a Generalului Iacob Lahovary, cât și capela familiei din Cimitirul Bellu, au fost proiectate de Ion Mincu. O casă manifest de arhitectură pentru Ion Mincu, prima realizată după întoarcerea lui de la Paris, prima în care anunța elementele stilului neo-românesc.
Generalului Iacob Lahovary, cât și capela familiei din Cimitirul Bellu,
au fost proiectate de Ion Mincu. O casă manifest de arhitectură pentru
Ion Mincu, prima realizată după întoarcerea lui de la Paris, prima în
care anunța elementele stilului neo-românesc.
Citește mai mult
la:
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/marian-vanghelie-oasele-generalului-lahovary-si-cavoul-cu-scandal-acolo-odihneste-tataia-nu-stiam-eu-cine-i-lahovary-1600963
Informaţiile
publicate pe site-ul Digi24.ro pot fi preluate, în conformitate cu
legislația aplicabilă, doar în limita a 120 de caractere.
Generalului Iacob Lahovary, cât și capela familiei din Cimitirul Bellu,
au fost proiectate de Ion Mincu. O casă manifest de arhitectură pentru
Ion Mincu, prima realizată după întoarcerea lui de la Paris, prima în
care anunța elementele stilului neo-românesc.
Citește mai mult
la:
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/marian-vanghelie-oasele-generalului-lahovary-si-cavoul-cu-scandal-acolo-odihneste-tataia-nu-stiam-eu-cine-i-lahovary-1600963
Informaţiile
publicate pe site-ul Digi24.ro pot fi preluate, în conformitate cu
legislația aplicabilă, doar în limita a 120 de caractere.
Un episod aparte din istoria familiei îl reprezintă cavoul proiectat de marele arhitect Ion Mincu, o capelă funerară unică în patrimoniul românesc. Construită sub forma unei biserici tradiționale românești, cu decorații din piatră și fresce atent realizate, aceasta este considerată de specialiști o adevărată bijuterie arhitecturală.
Marian Vanghelie a fost acuzat de” profanare de morminte” Marian Vanghelie: “Da, acolo odihnește Tataia.” 
Deşi a promis că va restitui Cavoul Lahovary, obţinut fraudulos, Vanghelie nu s-a ţinut de cuvânt. În urma dezvăluirilor „Adevărul“,el a promis că va repara „această problemă morală“, cedând locurile de veci unde şi-a îngropat rudele
În anul 2003, Radu Dumitru, în calitate de Șef al Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane din București, a anulat actul de concesiune al descendenților familiei Lahovary. Marian Vanghelie a fost acuzat de “abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, distrugere și profanare de morminte”. Ancheta a fost deschisă de Parchetul Judecătoriei 4 în iulie 2010, în urma unei plângeri depuse de Constantin Lahovary, descendent al Generalului. Vanghelie a promis public că va restitui cavoul, dar asta nu s-a întâmplat. Dosarul a fost închis cu soluția de “neîncepere a urmăririi penale”. (https://b365.ro/)
Pe scurt, lucrurile stau așa: în casa generalului Lahovary din București se pot face întreruperi de sarcină, bustul i-a fost furat, osemintele aruncate din cavou, iar în locul lor se odihnește bunicul lui Marian Vanghelie. Enunțul acesta pare desprins dintr-o piesă scrisă de Eugene Ionesco, dar este purul adevăr,
Astăzi, numele Lahovary rămâne profund legat de momente-cheie din istoria României: Independența, modernizarea armatei, diplomația de echilibru și respectul pentru patrimoniu
