VIDEO Astăzi despre mare și atipic solist vocal de muzică pop-rock, soul și rhythm and blues din România: Gil Dobrică - artistul care a fost și avocat la Bacău
Gil Dobrică (n. 14 februarie 1946, com. Călărași, Dolj; d. 17 aprilie 2007, Craiova) A fost un solist vocal de muzică pop-rock, soul și rhythm and blues din România. A avut în repertoriu melodii proprii și preluări după piese celebre semnate Ray Charles (al cărui admirator declarat a fost) și alți artiști de gen, printre care John Denver, a cărui piesă intitulată "Country roads" ("Drumuri de țară" - modificată în "Hai acasă") a devenit cea mai cunoscută melodie din cariera lui Gil Dobrică.
S-a născut la țară, în comuna Călărași, județul Dolj, într-o familie înstărită cu nouă copii, Gil fiind cel mai mic.
Mărturia surorii lui, Florina, consemnată de Jurnalul Național, este
elocventă: „Sâmbetele şi duminicile le stăteam cu el la şosea pe o
bancă, că noi stăteam chiar aproape de şosea, a treia casă. Şi ce
credeţi... eu îl ţineam in braţe, că era mic, şi mi-a căzut, şi în
momentul ăla şi-a frânt mâna dreaptă. De atunci a început să facă totul
cu mâna stângă şi stângaci a rămas în toate. Dar absolut în toate. Când
era deja mare s-a dus la munte să schieze şi dintr-o greşeală şi-a
fracturat piciorul şi a stat cu el în ghips trei luni la Predeal.
Ulterior, s-a dus să cânte la munte pentru nu ştiu ce patron şi şi-a
fracturat iarăşi piciorul, şi-a rupt nişte coaste şi mâna dreaptă. Era
foarte priceput ân schimb la munca câmpului. Îi plăceau caii, avea un
cal Mugurel. Însă el încăleca pe toţi caii, poate îl simţeau că are
suflet bun. Tăticul îl lua mereu la lucrul câmpului, la cosit. Nu
pregeta de la treabă. Când trebuia să-i aducă lemne mămichii, el era
săritorul. Mititel cum era, fugea să ia lemne şi le aducea cu brăţucul
lui ăl stâng, că nu putea cu dreapta. Mămica zicea, săraca: -Uite, ăsta e vrednic, ăilalţi sunt nişte leneşi, puturoşi.
Când se ducea să ia apă, se ducea la cişmeaua Alepirei (aşa era porecla
unei femei din vecini) şi aducea găleata pe jumătate plină cu mâna a
stângă, că pe dreapta i-o fracturasem eu. Şi mămica zicea: -Doamne, de ce ajutor îmi este, pe ăsta-l oprim să rămână şi pentru vite şi pentru cai şi pentru pământ, căruţă... Că era foarte muncitor..."
La 14 ani și-a luat fratele cel mare și a plecat la Craiova, la școala de meserii, unde a devenit strungar. A colindat toată țara cu Cenaclul Flacăra și cu „Serbările Scânteii Tineretului“. Un coleg de muncă era un mare iubitor de muzica neagră și i-a insuflat viitorului solist pasiunea pentru Ray Charles, care a devenit în scurt timp idolul său. Gil a început să cânte piese rock și soul de la 17 ani: cânta pentru studenți, pe gratis, la Clubul Uzinei „7 noiembrie“ și îi detrona pe cei care cântau jazz, swing, foxtrot.
Cînta piese din repertoriul unor artiști precum Aretha Franklin, Otis Redding, Arthur Conley, Little Richard, Hendrix, Beatles, Rolling Stones, fapt care i-a permis să se bucure de o mare popularitate.
El a ajuns avocat în orașul Bacău pentru un scurt timp.
În 1996 a avut ocazia de a-l întâlni pe idolul său, Ray Charles, la Cerbul de Aur. „Cea mai frumoasă zi din viața mea”, după cum avea să mărturisească Gil.
În ultimii ani de viață a colaborat cu trupa Nightlosers, cântând în deschiderea acesteia, în clubul Fire din București. A avut o scurtă apariție în clipul trupei, Dragostea-i ca și o râie.
Se stinge din viață la vârsta de 61 de ani, după o grea suferință. Încă din toamna anului 2006, cunoscutul cântareț suferea de gută cronică, de ciroză, dar și de pneumonie.
Cariera
A debutat în 1963, la Casa de cultură a Sindicatelor din Craiova. Activează în diferite trupe: 13 Carate, iar din 1967 cu formația Dacii. În anii 1970, Gil, la îndemnul unor prieteni de la Conservator, a lăsat Craiova pentru Capitală. A locuit în gazdă, banii nu-i ajungeau niciodată, Gil Dobrică a avut foarte puține apariții televizate. Primul pas important pentru Dobrică în Bucuresti a fost când s-a angajat la barul Atlantic, la Athéné Palace, la Continental. Fiecare bar avea balet, orchestră, se cânta în engleză, pe viu, fără instrumente electronice. Tot in 1970 colaborează cu grupul Sfinx, iar doi ani mai târziu cu Roșu și Negru. Apare în spectacole de muzică și poezie, la Teatrul Municipal „Lucia Sturza-Bulandra” (alături de Florian Pittiș, Ion Caramitru ș.a.). În 1979 i se oferă o apariție cinematografică în filmul „Nea Mărin miliardar”, în regia lui Sergiu Nicolaescu, și debutează discografic cu "Hai acasă" pe disc EP de 45 de turații. Piesa este un cover dupa John Denver - "Take Me Home, Country Roads" (1971).
Adaptări după Ray Charles, Percy Sledge, The Box Tops (The Letter - Scrisoarea) sau celebrele sale cover-uri : „Rugă pentru parinți” și „Ordinea de zi”, sunt mari succese în perioada respectivă. În anii 1980, casa de discuri Electrecord îi editeaza solistului un single și trei LP-uri, o parte dintre acestea fiind recent reeditate pe CD.
Discografie
Hai acasă (1979 Single EP - Electrecord)
Dă-mi o șansă (1982 LP - Electrecord)
Give Chance To Me (1983 LP - Electrecord)
Gil Dobrică (album) (1988 LP - Electrecord)
Cântec pentru mama (1999 CD - Electrecord)
Hai acasă (2003 CD - Electrecord)(John Denver cover)
Filmografie
Nea Mărin miliardar (1979)
Bibliografie
Daniela Caraman Fotea; Cristian Nicolau - "Rock Pop Folk...remix" (Ed. Humanitas, București 2003); ISBN 973-8289-18-1)
Legături externe
Articole biografice
Gil Dobrica a murit cu zambetul pe buze, 18 aprilie 2007, Evenimentul zilei
Amigdalita lui Gil Dobrică, 18 decembrie 2007, Paul Rogojinaru, Jurnalul Național
Interviuri
"Nu-mi vine sa cred ca mai exist", Iulian Ignat, Formula AS - anul 1998, numărul 339
"Asta-i vocea de la Mama Natura, in care musteste sufletul", Formula AS - anul 2002, numărul 508
Multimedia
Apariție la televiziune in ultimii ani ai vieții, interpretand "Hai acasa": http://www.youtube.com/v/rJlc7wj5IE0;
Aici puteți asculta discografia lui Gil Dobrică: http://www.radio3net.ro/rorock.php?cx=albume&id=356
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
Masterclass de excepție susținut de maestrul Mădălin Voicu la Ateneul Popular „Maior Gh. Pastia”
De același autor
