Timp Liber

Astăzi despre Dumitru Matcovschi

Ziarul de Vrancea
25 iun 2019 502 vizualizări

Dumitru Matcovschi (n. 20 octombrie 1939, satul Vadul-Rașcov, județul Soroca, în prezent raionul Șoldănești — d. 26 iunie 2013, Chișinău) a fost un poet, prozator, academician, publicist și dramaturg[1] din Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei.[2] Este recunoscut în critica literară pe plan internațional[3] și reprezintă un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia.[4]

Biografie

Cel de-al doilea copil al țăranilor înstăriți Leonte și Eudochia.[5] După studiile primare și secundare, în anul 1956, Dumitru Matcovschi devine student la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea „Istorie și Filologie”.[1]

Ultimul an de studiu (1960-1961) îl face la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău[6] din cauza fuzionării acestor două instituții universitare.[1] Și-a început activitatea în calitate de redactor în 1963 la ziarul „Moldova socialistă”; tot atunci apare prima sa plachetă de versuri,[4] Macii în rouă.[3] În anul 1964 devine membru PCUS.[necesită citare] În anii 1966–1970 a fost redactor-șef adjunct la saptămânalul „Cultura”,[7] funcție pe care este forțat s-o părăsească din motive ideologice.[8] În 1969 apare volumul de versuri Descântece de alb și negru, care imediat după apariție este interzis de cenzura sovietică, fiind considerat subversiv.[4] Cartea, în varianta inițială, nu a mai văzut lumina tiparului.[1] Între 1987-1988 este redactor-șef al revistei „Nistru” (redenumită în „Basarabia” în 1988[9]). În această calitate, publică articolul Veșmântul ființei noastre de Valentin Mândâcanu,[10] cu care a contribuit la renașterea națională a Moldovei.[4]

Dumitru Matcovschi a fost căsătorit cu Alexandrina Matcovschi.[6] În 2012, au jucat nunta de aur.[11]

Operă

Dumitru Matcovschi este autorul a peste 50[3] de volume de poezie, proză și piese de teatru[1] și este recunoscut drept un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia.[9][12] Unele din creațiile sale au fost traduse în rusă și lituaniană.[3]

Poezie[1] (ordonează după an)     (ordonează după titlu)

1971     Melodica

1974     Grâul

1977     Axa

1981     Patria, poetul și balada

1987     Tu, dragostea mea

1990     Soarele cel mare

1991     Imne și blesteme

1998     Vad

1999     Crucea

2001     Veșnica toamnă

2003     Pasarea nopții pe casă

Proză[1] (ordonează după an)     (ordonează după titlu)

1973     Duda

1975     Bătuta

1979     Toamna porumbeilor albi

1982     Focul din vatră

2003     Teatru

Dumitru Matcovschi a scris, de asemenea, și piese de teatru, precum Președintele, Cântec de leagăn pentru bunici, Piesă pentru un teatru provincial, Pomul vieții, Abecedarul, Ion Vodă cel Viteaz, Sperietoare, Tata, Troița, Bastarzii etc.[1] Troița a fost ecranizată în 1993 prin premiera filmului televizat de lung metraj cu același nume.[1][7]

Multe din versurile lui Matcovschi au fost transpuse pe note de către compozitori ca Ion Aldea-Teodorovici, Petre Teodorovici, Mircea Oțel, Mihai Dolgan, Constantin Rusnac, Tudor Chiriac, Anatol Chiriac, Ion Enache, Eugen Doga,[3] Bucurați-vă, prieteni fiind unul din cele mai recunoscute cântece din repertoriul muzicii ușoare autohtone.[3] Poetul a prezentat un interes aparte pentru creația populară orală (poeziile Inimă de mamă, Cu numele tău) și probleme ale timpului (piesa Abecedarul).[3]

Distincții

Dumitru Matcovschi veghează asupra satului său natal, Vadul-Rașcov

În anul 2011, scriitorul a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, categoria A „Literatură”, de către președintele României, Traian Băsescu.[4][12] În 2009, cu ocazia aniversării a 70 de ani de la naștere, Matcovschi a primit de la primarul orașului Chișinău titlul și panglica de Cetățean de Onoare al orașului.[10][13] Printre altele, Matcovschi a primit următoarele distincții:

    1989 — Scriitor al poporului [1]

    1996 — Cavaler al Ordinului Republicii Moldova [1][13]

    1996 — Membru titular al Academiei de Științe din Republica Moldova [1]

    1997 — Laureat al Festivalului Internațional de poezie „Nichita Stănescu” [8]

    2000 — Cavaler al Ordinului Steaua României în grad de Comandor[13]

    2012 — Cavaler al Ordinului „Meritul Cultural” [14]

A fost deținător al premiilor „Mihai Eminescu” și „Pentru distincție în muncă”.[3][13]

Moartea

În mai 1989, poetul a fost implicat într-un grav accident rutier,[15] în urma căreia a fost supus unei serii de operații la creier și a rămas în comă 5[3] sau 6[4][9] luni.[16] Incidentul, care se presupune că a fost organizat,[1][6][7] a generat interes național,[13] iar chirurgul care a condus operația declara atunci că supraviețuirea maestrului este o minune.[17][18] În iunie 2013, poetul a fost supus unei intervenții chirurgicale repetate,[19] după ce a fost internat cu diagnosticul proces expansiv tumor cerebral de etiologie post-traumatică,[12] ca urmare a acumulării de sânge.[20]

A murit la data de 26 iunie 2013, în jurul orei 23:00.[7][9][21] A fost înmormântat cu onoruri militare[22] în satul său de baștină pe 29 iunie.[23] Corpul neînsuflețit a fost transportat la Academia de Științe,[24] după care a fost transportat în Vadul-Rașcov.[23] Procesiunea a fost transmisă în direct de televizunea națională.[25] La propunerea scriitorului Ion Hadârcă,[26] ziua de 29 iunie 2013 a fost declarată zi de doliu.[22][23][27]

Moartea poetului a fost urmată de numeroase declarații din partea oamenilor de artă,[28][29][30][31] primelor persoane în stat,[8] cât și din partea oamenilor politici.[32][33] Primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă, a propus redenumirea unei străzi din capitală în memoria scriitorului.[34]

În noiembrie 2013, Parlamentul Republicii Moldova a declarat anul 2014 „Anul Dumitru Matcovschi”.[35] La un an de la moartea poetului, a fost anunțat că în Vadul Rașcov va fi instalat un monument în memoria acestuia.[36]

Moștenire

Pe 1 septembrie 2003, liceul din comuna de baștină a poetului a fost numit în cinstea sa.[1][3][7] În 2011, la aniversarea a 72 de ani de la nașterea poetului, a fost inaugurată casa-muzeu „Dumitru Matcovschi”,[37] cu contribuția comună a soției și familiei, a surorii lui și a câtorva oameni politici.[5] Tot atunci, a fost inaugurat Festivalul Internațional de poezie și cântec „Dumitru Matcovschi”,[37] cu participanți din Moldova, România și Ucraina.[38]

    „ Eu nu sînt martir, nu sînt apostol, nu sînt mesager, sînt om al acestui pământ. Și sper că după ce mă vor petrece în ultimul drum, pe lespedea mea de mormânt prietenii vor lăsa această inscripție, în rol de epitaf: «A fost om.» ”

    — din discursul lui Dumitru Matcovschi în cadrul ceromoniei de decernare a „Meritului Cultural”

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.