VIDEO Astăzi despre: „Ana” din filmul „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii“ Poeta şi actriţa Ioana Crăciunescu. Ce înseamnă să rămâi un artist adevărat între două ţări şi două culturi
Ioana Crăciunescu (n. 13 noiembrie 1950, București) este o actriță de teatru, cinema și poetă română.
Este cunoscută prin roluri de mare încărcătură tragică. Spectatorii care au văzut-o în Clitemnestra din spectacolul „Electra“, regizat de Mihai Măniuţiu la Sibiu, n-o mai pot uita. Cei mai mulţi o identifică pe actriţă cu personajul Ana din filmul „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii“, ecranizarea lui Mircea Mureşan după romanul „Ion“, de Liviu Rebreanu. Deşi născută în Bucureşti, detestă Capitala pe care o vede ca pe o imensă tarabă de silicoane. Are dublă cetăţenie, îşi împarte viaţa între două ţări şi două culturi, română şi franceză, la fel cum îşi împarte talentul în actorie şi în poezie. Joacă pe scenele din Franţa şi revine în România, unde s-a apucat să restaureze case şi biserici uitate din Ardeal. Face evenimente culturale în conacele de la Aţel şi de la Pelişor, din judeţul Sibiu. Locul ei de suflet rămâne însă casa de la Bulbucata, într-un sat dinspre Giurgiu, unde lumea noastră artistică poposeşte la o „vâlvătaie“ stropită cu vin.
A absolvit Liceul Mihai Viteazul din capitală. În 1973 a absolvit Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale din București și a devenit actriță a Teatrului Nottara. A jucat pe această scenă mai mult de 50 de roluri și în 1974 a debutat pe marele ecran cu filmul "Actorul și sălbaticii". Ioana Crăciunescu s-a remarcat înainte de 1989, ca poetă și actriță de teatru și cinema.
În 1991 pleacă în Franța, fiind invitată pentru câteva luni, și a rămas 15 ani. Apoi s-a întors în România, a stat o perioadă scurtă și a plecat în Franța din nou. Și-a împărțit iubirea între două țări și două culturi, la fel cum a împărțit iubirea între actorie și poezie. Locul cel mai important pentru omul Ioana Crăciunescu, loc de dor și regăsire, rămâne Bulbucata, un sat spre Giurgiu unde se află mama artistei și casa de la țară. A jucat la Paris, la Teatrul de poezie românească Opium de la Haute Allier, dar și la Avignon, în Belgia, Luxemburg, a interpretat roluri în "La Philosophie dans le boudoir" de Sade, "Les Liaisons Dangereuses" de Laclos, spectacole jucate în limba franceză. A adaptat pentru scenă și a regizat spectacolul "Les Chants de Maldoror" de Lautréamont. A mai jucat în "Les Sept contre Thčbes" de Eschil, "Le cadavre vivant" de Tolstoi, "Somnoroasa aventură" de Teodor Mazilu, "Pescărușul" de Cehov, "Salve regina" de Virgil Tănase, "Sufleurul fricii" de Matei Vișniec, "27 remarques pleines de coton" de Tennessee Williams. A revenit periodic în România și a continuat să joace la București și la Teatrul Național Radu Stanca Sibiu, a susținut recitaluri de poezie. A jucat în țară în spectacolul din 2004, Hamlet. "Intolerable", cu o distribuție română, franceză și maghiară, în turneu internațional.
Ioana Crăciunescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Uniunii Ziariștilor români, a UCIN și UNITER.
Volumele de poezie
Duminica absentă, Cartea Românească, București, 1980
Supa de ceapă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981
Iarna clinică, Cartea Românească, București, 1983
Mașinăria cu aburi, Editura Eminescu, București, 1984
Creștet și gheare, Cartea Românească, București, 1998
Supa de ceapă / Soupe à l’oignon, Editura Brumar, Timișoara, 2007
Filmografie
Actorul și sălbaticii (1975) - juna patetică
Ediție specială (1978)
Artista, dolarii și ardelenii (1980) - pianista
Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii (1980) - Ana
Probleme personale (1981)
De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
Femeia din Ursa Mare (1982)
La capătul liniei (1983)
O lebădă iarna (1983)
Promisiuni (1985)
Să-ți vorbesc despre mine (1987)
François Villon – Poetul vagabond (1987)
Duminică în familie (1988)
Întîmplări cu Alexandra (1991)
Quelque part vers Conakry (1992)
Mensonge (1993)
Pullman paradis (1995)- Aurora Liceanu
My friend Christi (2008)
Undeva la Palilula (2012) - Soție Limoncelli
