VIDEO Astăzi despre „O legendă în armură de argint rar“: Cătălina Buzoianu, un reper al teatrului românesc. A regizat unul dintre cele mai mari spectacole - „Dimineaţa pierdută”, un spectacol-manifest, montat în toamna anului 1986
Ecaterina (Cătălina) Buzoianu (n. 13 aprilie 1938, Brăila, România – d. 3 august 2019 a fost o regizoare română de teatru. A făcut parte dintre cei mai importanți regizori de teatru din România. Și-a dedicat viața scenei și învățământului teatral, din 1975 fiind profesoară la catedra de regie teatru, iar din 1990 - decan al secției de teatru din cadrul UNATC București
A fost căsătorită cu actorul Papil Panduru și a avut doi copii: pe Ștefănuț Iordănescu (dintr-o căsătorie anterioară) regizor de teatru și fost director de teatru (la Naționalul din Timișoara și la Teatrul Bulandra din București), și pe Velica Panduru, scenograf de carieră, nume recunoscut în comunitatea teatrală. Cătălina Buzoianu a avut peste o sută de piese montate în țară și în străinătate, activitatea sa artistică fiind recompensată cu numeroase premii românești și internaționale.
Cuprins
Studii
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1969
Activitate profesională
În paralel cu activitatea de regizor, începând din anul 1975 Cătălina Buzoianu a fost profesoară la Catedra de Regie Teatru a IATC București (azi UNATC), din 1990 ocupând și funcția de decan al Secției de Teatru. După pensionare, a predat la masterat cursurile de Antropologie și de Forme alternative de teatru.
Cătălina Buzoianu, un reper al teatrului românesc, a regizat unul dintre cele mai mari spectacole - "Dimineaţa pierdută", un spectacol-manifest, montat în toamna anului 1986. "A fost cel mai bun din viaţa mea", mărturisea anul trecut regizoarea.
Distribuţia spectacolului "Dimineaţa pierdută" a cuprins nume mari ale teatrului românesc: Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Victor Rebengiuc, Valentin Uritescu, Ion Besoiu, Rodica Tapalagă, Tora Vasilescu, Irina Petrescu, Mihai Constantin, Lucia Mora, Ina Apostol, Răzvan Ionescu, Eugenia Balaure.
Tot în cadrul FNT, în cadrul evenimentului "Vorbind despre Cătălina", marea regizoare şi-a exprimat mulţumirea: "Îmi cer scuze că mâ prezint într-o formă atât de puţin plăcută (…); vedeţi ceea ce s-a întâmplat: neputinţa - acest nimic, care urmează unei vieţi, dar am vrut să fiu prezentă până la sfârşit. Sfârşitul însă e atât de comic încât râd tot timpul. Şi pentru asta, iarăşi, vă rog să mă scuzaţi". Cătălina Buzoianu a făcut o plecăciune în faţa unor "oameni a căror viaţă s-a împletit cu a mea şi care mi-au dat putere să ajung până la acest capăt atât de comic".
"Cătălina Buzoianu este o minune. Combinaţia de talent, inteligenţă, vulnerabilitate şi forţă, imaginaţie, bun gust rafinat, cultură imensă fac din ea unul dintre cei mai reprezentativi regizori români. Mă consider foarte norocoasă că am avut ocazia să lucrez cu ea sau din sală să-i admir operele, de-a lungul timpului. Aş dori ca toţi tinerii actori, care nu au apucat să lucreze cu ea, nu au apucat să-i vadă spectacolele, să ştie ce înseamnă Cătălina Buzoianu. Menţionez aici „Maestrul şi Margareta”, „Dimineaţa pierdută” şi alte minuni pe care le-a făcut ea de-a lungul anilor, dar şi spectacole în care am jucat eu: „Interviu”, „Copilul îngropat”, „Petru”… Sunt absolut minunate, sunt nişte capodopere. Ea este unul dintre cei mai reprezentativi regizori. A acoperit o perioadă de zeci de ani cu spectacolele ei, adică a fost chiar o binefacere pentru teatrul românesc… Au existat regizori aşa de mari, cu o cultură ca ei, cu un gust rafinat pe care nu ştiu de câte ori îl mai poţi întâlni astăzi", a spus atunci Mariana Mihuţ,
Cariera artistică
După absolvirea institutului a fost repartizată la Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași, apoi a fost regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, până în anul 1973. În perioada 1979-1985 a fost prim-regizor permanent la Teatrul Mic din București, apoi regizor permanent la Teatrul Bulandra, din 1985 până la pensionare, în 2006.[5]:p. 137 A realizat numeroase adaptări pentru teatru după romane ale unor autori consacrați. Una din cele mai cunoscute reușite în acest sens fiind premiera de la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra cu "O dimineață pierdută" după romanul omonim de Gabriela Adameșteanu. Pe lângă teatru, a regizat și spectacole de operă. A colaborat cu multe teatre din țară și din străinătate.
Cariera didactică
Filmografie
Trenul din zori nu mai oprește aici (1994)
Vocea umană (1990)
Efectul razelor gamma asupra anemonelor (1977)
Cărți publicate
Novele teatrale[6] (1987)
Mnemosina, bunica lui Orfeu (2005)
Premii și distincții
Premiul Academiei Române, 1973
Premiul pentru regie la Festivalul de Teatru Contemporan, Brașov, 1978
Premiul special al Juriului, Durham, Anglia, 1979
Titlul Amicus Poloniae, pentru propagarea culturii poloneze, 1980
Premiul Théâtre vivant - Radio France Internationale, 1993
Marele Premiu la Festivalului Național de Teatru, edițiile din 1994, 1996, 1997
Marele Premiu și Premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Dramaturgie Românească, Timișoara, 1995
Premiul Città di Sciacca, în cadrul Premiilor Salvo Randone, Sciacca, Italia (1995)[7]
Premiul UNITER pentru cea mai bună regie, la ediția a III-a a Galei Premiilor UNITER, 1995[8]
Premiul UNITER pentru întreaga activitate, la ediția a IX-a a Galei Premiilor UNITER, 2001[9]
Decorații
Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
