Timp Liber

Astăzi despre Anastasie Fătu - intemeietorul Grădinii Botanice din Iași

Ziarul de Vrancea
1 ian 2020 3157 vizualizări

Anastasie Fătu (n. 2 ianuarie 1816, Mușata, Vaslui - d. 3 martie 1886, Iași) a fost un medic și botanist român, membru titular al Academiei Române

Alaturi de alte prioritati culturale emanate din vechea capitala a Moldovei un loc deosebit il ocupa si infiintarea la Iasi, in anul 1856, a primei Gradini Botanice din Romania, de catre medicul si naturalistul Anastasie Fatu, mare patriot, filantrop si om de cultura. Amplasata pe un teren cumparat din fonduri proprii in apropiere de Rapa Galbena, avea sa fie pentru multi ani, pana la moartea marelui carturar, un important centru cultural pentru tineretul studios din Iasi care avea posibilitatea de a studia botanica pe material viu, dar si un mijloc de instructie si educatie pentru toti iubitorii naturii.

Astăzi, Grădina Botanică din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa

Existenta Gradinii Botanice din Iasi are o istorie zbuciumata care a parcurs o perioada de peste un secol pana sa ajunga asa cum o vedem si o admiram noi astazi.

Alaturi de alte prioritati culturale emanate din vechea capitala a Moldovei un loc deosebit il ocupa si infiintarea la Iasi, in anul 1856, a primei Gradini Botanice din Romania, de catre medicul si naturalistul Anastasie Fatu, mare patriot, filantrop si om de cultura. Amplasata pe un teren cumparat din fonduri proprii in apropiere de Rapa Galbena, avea sa fie pentru multi ani, pana la moartea marelui carturar, un important centru cultural pentru tineretul studios din Iasi care avea posibilitatea de a studia botanica pe material viu, dar si un mijloc de instructie si educatie pentru toti iubitorii naturii.

Iata ce a scris chiar Anastasie Fatu in 1870 in prefata la lucrarea "Enumeratiunea specieloru cultivate in Gradina Botanica din Iasi" privind infiintarea si scopurile acestei gradini: "Inca din 1856 am pus fundamentele unei Gradini Botanice in orasul Iasi. Aceasta institutie, care la inceput a propasit foarte incet, fiind redusa la propriile mele mijloace, mai tarziu a prosperat mai bine, subventionata fiind de Casa Statului si a Comunei Iasilor...".

"Fondand aceasta gradina mi-am propus a imbunatati salubritatea orasului Iasi, a indemna pe "giunimea" studioasa la invatarea botanicei si a procura iubitorilor de stiinte naturale ocaziunea de a contempla frumusetile naturii in momentele lor de repaus".

Prin eforturile financiare proprii sustinute cu intermintenta de autoritatile publice, gradina lui A. Fatu a durat pana la moartea sa (1886), dupa care terenul a fost vandut de urmasii acestuia si tot materialul botanic adunat cu migala de o viata, s-a risipit.

Despre prima Gradina Botanica din Romania si intemeietorul ei A. Fatu, ne mai aminteste astazi denumirea a doua stradute din vecinatatea fostei gradini: Str. Florilor si Str. A. Fatu, aflate in apropriere de Rapa Galbena.

Stimulata de interesul manifestat fata de gradina lui A. Fatu, Societatea de Medici si Naturalisti din Iasi, infiinteaza, in 1873 o a doua Gradina Botanica in jurul sediului acestei societati, actualmente Muzeul de Istorie Naturala. Sarcina organizarii acestei noi gradini este incredintata Dr. Dimitrie Brandza, iar fondurile necesare au fost furnizate de societate. In cea mai mare parte, plantele acestei Gradini au fost oferite de catre A. Fatu din gradina sa sub forma de plante vii si seminte, asa cum reiese din cererea acestuia din 11 ianuarie 1873. Parte din plantele sadite de D. Brandza (doi stejari, doi plopi si un castan porcesc) mai dainuiesc si astazi in parculetul din curtea Muzeului de Istorie Naturala.

In 1870, conducerea Universitatii din Iasi ia in discutie problema infiintarii unei gradini botanice proprie pe terenul din spatele vechii cladiri a Universitatii, unde in prezent se gasesc cladirile Institutului de Medicina si Farmacie. Dupa aceasta hotarare s-au facut unele plantari, dar abia in 1876 s-au alocat fonduri de la buget care au permis o dezvoltare mai ampla a gradinii. Se pare ca atat fondurile alocate cat si spatiul din preajma Universitatii nu au fost suficiente pentru a satisface cerintele tineretului de la Universitate, avand o existenta simbolica. 

In 1900 la insistentele repetate (inca din 1895) ale Prof. Al. Popovici, Universitatea cere sa-i fie cedat terenul din spatele actualului Palat al Culturii pentru infiintarea unei noi gradini botanice. Demersurile repetate pentru obtinerea fondurilor necesare infiintarii acestei gradini au ramas fara un raspuns concret. Cu toate ca s-a intocmit un proiect de amenajare foarte amanuntit, el nu s-a putut finaliza niciodata din lipsa de fonduri si mai tarziu ca urmare a consecintelor primului razboi mondial. De acest proiect ne mai aminteste astazi doar strada Botanica din vecinatatea strandului.

Pentru a satisface cerintele invatamantului biologic, in 1921, Prof. Al. Popovici infiinteaza o noua gradina botanica pe terenul din spatele noii cladiri a Universitatii cu suprafata de cca. 1 hectar, pe care se construieste un mic complex de sere pentru plantele tropicale.

Aceasta gradina a servit invatamantului botanic iesean timp de peste 40 ani, pana in 1963-1964 cand a fost mutata pe actualul amplasament din Dealul Copoului. Din aceasta ultima gradina botanica se mai pastreaza si astazi arborii si arbustii din parcul aflat intre vechea cladire a Universitatii, Cantina studenteasca si caminele studentesti de pe Bd. Copou si o mica sera "turn" in care se cultivau palmieri si bananieri.

In 1960, cu ocazia sarbatoririi centenarului Universitatii s-a prezentat situatia Gradinii Botanice si s-a ajuns la concluzia ca nu mai corespunde cerintelor invatamantului, si in 1963 s-a ales ca teren de amplasare a unei noi gradini botanice in Dealul Copoului pe Str. Dumbrava Rosie. S-a elaborat un studiu tehnico-economic si in urmatorii ani a inceput preluarea terenurilor, organizarea retelei de drumuri si alei, plantatiile, constructia si popularea serelor, la inceput cu materialele provenite din vechea gradina botanica.

Suprafetelor de teren preluate initial li s-au adaugat treptat altele, ajungand astazi la 80 de hectare.

Din anul 2000, Gradina Botanica din Iasi este membru fondator al Asociatiei Gradinilor Botanice din Romania.

     Organizare

        2.1 Secția Sistematică

        2.2 Complexul de sere

        2.3 Secția Ornamentală

        2.4 Secția Flora și vegetația României

        2.5 Secția Flora Globului

        2.6 Secția Dendrologică

        2.7 Secția Biologică

        2.8 Secția Plante utilitare

        2.9 Secția Rozarium

        2.10 Secția Silvostepa Moldovei

        2.11 Laboratorul de micropropagare și prezervare a germoplasmei

        2.12 Laboratorul pentru tehnica de calcul

 

Istorie

Prima grădină botanică, înființată în 1856 de Anastasie Fătu la Râpa Galbenă, a existat până la moartea creatorului ei, în 1886, când terenul a fost vândut de către urmașii lui. O stradă situată aici perpetueză memoria lui Anastasie Fătu.

În 1873, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași înființează o a doua grădină botanică, în apropiere de cea veche. Sarcina de organizare a acesteia revine lui Dimitrie Brândză, iar majoritatea plantelor au fost donate de către Anastasie Fătu. Unele dintre plantele cultivate atunci mai există și astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală.

În 1870, Universitatea „Al.I. Cuza” hotărăște să construiască ea însăși o grădină botanică, în spațiul actual al Institutului de Medicină și Farmacie, care este extinsă în 1876. Dar, pentru că nici acum aceasta nu corespundea standardelor de învățământ, se planifică crearea uneia în spatele Palatului Culturii, care însă nu este finalizată din lipsă de fonduri, iar ulterior din pricina Primului Război Mondial.

Astfel, în 1921, profesorul Alexandru Popovici înființează o grădină botanică nouă în spatele clădirii Universității noi, unde construiește și mici sere, folosite pentru creșterea plantelor tropicale. Această locație se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963. În acest an se hotărăște mutarea grădinii în spațiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Țopa, pentru ca aceasta să satisfacă cerințele de învățământ.

În anul 1973, directoratul instituției a fost preluat, neremunerat, de botanistul ieșean Mandache Leocov:  "Mi-au spus că au nevoie de mine un an, un an și jumătate. Eram îndrăgostit de plante, făcusem doctoratul în botanică agricolă. Un an s-a transformat în 17 ani. Grădina avea atunci 43 de hectare, am lăsat-o cu 105 hectare. Cu excepția unei suprafețe de șase hectare, toate terenurile pe care le-am preluat erau neproductive, aride. Marea majoritate erau așa de degradate că le-a abandonat Gostat-ul. Am făcut împrejmuirea, extinderea rețelei de ape, de drumuri, am stins ravenele, am făcut lacurile, centrele gospodărești. [...] Vreo patru ani de zile am organizat serele grădinii botanice. O parte din serele de arbori tropicali sunt tot din vremea mea. Expoziția de crizanteme tot eu am început-o", își amintește Leocov.[1] Acesta a publicat, în 1988, altături de Emilian Țopa, Ion Sârbu, Ionel Lupu, Rodica Rugină și Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referință Ghidul Grădinii Botanice [2], lărgind în același timp sfera de relații a instituției universitare cu alte grădini botanice din lume.[1]

Astăzi, Grădina Botanică din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa.

Organizare

Grădina Botanică din Iași

Sectorul dendrologic al Grădinii Botanice din Iași

Rozariul

Are o suprafață de 5 hectare, pe care se cultivă aproximativ 2000 de specii de plante, aranjate pe încrengături, ramuri, ordine și familii, conform înrudirilor naturale. Sectorul Sistematic se adresează în special elevilor și studenților, care au astfel un material biologic viu, cu ajutorul căruia pot înțelege mai bine unitatea și diversitatea lumii vii.

Complexul de sere

Este format din 12 sere, fiecare ocupându-se de un anumit aspect din flora și vegetația lumii: plante mediteraneene, tropicale, subtropicale (colecții de cactuși), flori ornamentale (36 soiuri de azalee și 469 soiuri de crizanteme).

Expozițiile organizate în sere în lunile februarie (azalee) și octombrie (crizanteme) atrag un număr mare de vizitatori și sunt celebre la nivel național.

Secția Ornamentală

Secția Flora și vegetația României

Este cel mai întins din grădina botanică, având o suprafață de 25 ha. În crearea acestuia s-a urmărit redarea etajelor de vegetație existente în România pe verticală și caracteristicile (din punct de vedere al florei și vegetației) fiecărei provincii a țării pe orizontală.

Acest lucru a fost posibil datorită formelor de relief existente în acest loc. Totodată, s-a încercat introducerea speciilor specifice României care sunt amenințate cu dispariția sau rare și păstrarea unei game variate de taxoni din flora țării.

Secția Flora Globului

Secția Dendrologică

Sectorul dendrologic a luat ființă sub îndrumarea botaniștilor Mandache Leocov și Ionel Lupu, într-o perioadă în care instituția universitară ieșeană gestiona un teren în mare parte viran: "avea un aspect de ... maidan. Erau vreo doua mii de lacasuri individuale de tragere, folosite de unitatile militare din Iasi. A fost nevoie de multa munca, dar Universitatea a trimis un buldozer sa niveleze terenul ... In mijlocul sectorului dendrologic a existat o ferma zootehnica, iar in extremitatea sudica, bucati de pamint ars aminteau de o veche fabrica de caramida", își amintește Lupu. [4] Acesta a gestionat numeroase plantații noi de tei, carpen, fag, stejar, plop tremurator si paltin, originare de pe dealul Repedea, de la Poieni, din Codrii Pașcanilor, din comuna Sirețel, dar si folosind seminte de arbori exotici furnizate de cele peste 500 de gradini botanice din lume cu care instituția ieșeană a colaborat. [4]

În acest sector se află două izvoare de apă minerală: izvorul nr. 3, Amfiteatru, și izvorul nr. 5, Ruina.

Printre plantele aflate aici se numără plopi, salcâmi și stejari și o colecție de liliac.

Secția Biologică

Secția Plante utilitare

Secția Rozarium

Rozariul grădinii conține peste 600 de soiuri de trandafiri, răspândite pe o suprafață de 1,7 hectare. Datorită numărului mare de soiuri nobile, precum trandafirii remontanți (Frau Karl Druschki etc.), hibrizii Thea (La France 1867, White Christmas, Matterhorn, Mount Shasta, J.F.Kennedy, Mme. Caroline Testout, Mary Maryweather, Diamond Jubilee, Peer Gynt, Caprice, Sutter's Gold, Kardinal, Crimson Glory, Erotika, Ernest H. Morse, Eminence, Mainzer Fastnacht etc.), dar și soiuri de trandafiri pitici, semiurcători și urcători colecția prezentă aici este unică în România a fost recunoscută de către The World Federation of Rose Societies[5].


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.