Astăzi despre Alexandru Marghiloman cel de-al 25-lea prim-ministru al României într-un moment foarte dificil pentru țară A elaborat legi în conformitate cu exigenţele relaţiilor externe ale României şi răscumpărarea căii ferate Lvov–Cernăuţi–Iaşi
Alexandru Marghiloman (n. 4 iulie 1854, Buzău, Țara Românească – d. 10 mai 1925, Buzău, România) a fost un om de stat conservator român care a îndeplinit funcția de cel de-al 25-lea prim-ministru al României în anul 1918 (martie–noiembrie) și a avut un rol decisiv în timpul Primului Război Mondial, când şi-a asumat responsabilitatea formării unui Consiliu de miniştri de sacrificiu, care să semneze un armistiţiu umilitor pentru România. Tratatul de Pace cu Puterile Centrale de la Bucureşti a permis supravieţuirea statului român,
Avocat ṣi om politic, doctor în drept ṣi ṣtiinṭe politice, Alexandru Marghiloman a fost deopotrivă apreciat ṣi criticat. Apreciat de conservatorii cu care împărtăṣea ideile politice ṣi criticat mai ales de adversarii liberali.Devenise mai întâi procuror, apoi judecător, avocat ṣi, la vârsta de 30 de ani, deputat de Buzău. În primul deceniu al secolului XX a fost implicat în afacerea tramvaielor, atunci când a desfiinṭat „Societatea Tramvaielor din Bucureṣti” în calitate de ministru – o măsură contestată cu vehemenṭă de liberali. De altfel, rivalitatea sa cu Ion I.C. Brătianu a fost nu numai în plan politic ci ṣi sentimental, ṣeful Partidului Liberal reuṣind să îi „fure” soṭia, pe Elisa Ştirbei.
În anii Primului Război Mondial, în timpul ocupaṭiei trupelor germano-austro-ungare ṣi bulgare, Alexandru Marghiloman a rămas în capitală, ceea ce i-a pus pecetea de „colaboraṭionist”. Dar în 1918 când Brătianu era el însuṣi compromis pentru felul în care pregătise intrarea României în război ṣi acuzat de pierderile de pe câmpurile de luptă, Marghiloman a preluat ṣefia guvernului ṣi Ministerul Internelor. Deṣi a fost prim-ministru pentru scurtă vreme – din 5 martie până în 23 octombrie 1918 -, totuṣi în timpul lui s-a înfăptuit unirea Basarabiei cu România, iar Bucovina s-a pregătit pentru a li se alătura. „În numele poporului român ṣi al regelui său, M.S. Ferdinand I, iau act de hotărârea Sfatului ṣi proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru totdeauna, cu România una ṣi nedivizibilă. Să ne înclinăm în faṭa geniului rasei noastre, care a permis poporului Basarabiei să-ṣi păstreze vie, prin veacuri, scânteia care la prima suflare a libertăṭii a aprins inimile…”, spunea atunci Marghiloman, în discursul său de la Chiṣinău ((rador.ro))
Alexandru Marghiloman s-a născut la 4 iulie 1854 în Buzău într-o familie burgheză rurală. După alți autori, Alexandru Marghiloman s-a născut la 27 ianuarie 1854, în Buzău. Tatăl său, Iancu Marghiloman, era un mare arendaș din Țara Românească, iar mama sa, Irina Izvoranu făcea parte dintr-o familie înstărită din Oltenia. Despre Iancu Marghiloman, Duiliu Zamfirescu avea să scrie: „colon californian, arendaș, antreprenor, vânător de Bărăgan, jucător de cărți, prefect – în cele mai bune relații cu lumea din București; miniștri, deputați și senatori, și cu lumea din provincie; alegători, subprefecți, hoți de cai”.
Studiile și cariera
Alexandru Marghiloman a urmat Colegiul Sfântul Sava din București, iar apoi se va înscrie la Facultatea de Drept și la Înalta Școală de Științe Politice din Paris. După absolvire, în 1879 Alexandru Marghiloman va fi procuror și mai apoi judecător la Tribunalul Ilfov. În 1881, va demisiona pentru a deveni avocat, pentru ca trei ani mai târziu să fie numit avocat al statului. La 6 noiembrie 1884, Alexandru Marghiloman este ales deputat în Colegiul I Buzău.
În 1890 Alexandru Marghiloman s-a căsătorit cu Elisa Știrbei, nepoata domnitorului Barbu Știrbei și sora Prințului Barbu Stirbey; cei doi au divorțat mai târziu, Elisa căsătorindu-se cu Ion I. C. Brătianu.
În perioada 29 decembrie 1910 - 28 martie 1912, Alexandru Marghiloman a deținut funcția de ministru de interne în cel de-al doilea mandat de prim-ministru al lui Petre P. Carp
Conservator și germanofil în preajma Primului Război Mondial, Marghiloman a acceptat să devină prim-ministru într-un moment foarte dificil, în primăvara lui 1918, când, abandonată de principalul aliat din zonă, Rusia devenită bolșevică în urma revoluției, România a trebuit să accepte o pace nefavorabilă cu Puterile Centrale. După ce a negociat pacea de la Buftea-București, Marghiloman a trimis trupe române la Chișinău pentru a stabiliza fosta gubernie țaristă devenită atunci Republica Democrată Moldovenească. După ce Sfatul acesteia a votat Unirea Basarabiei cu România, Marghiloman a primit actul unirii și a acționat pentru recunoașterea acesteia.
Diverse
Marghiloman era un împătimit crescător de cai. La conacul său din Buzău, Vila Albatros, a pus bazele unei crescătorii de cai de rasă, iar numele vilei provine de la numele calului preferat al omului politic.
De numele său se leagă marghilomanul, o rețetă de cafea cu rom sau vinars, creată, conform unor legende, cu ocazia unei vânători la care a participat. Conform legendei, Marghiloman era un mare băutor de cafea, și când, în timpul unei vânători, i-a comandat valetului una, valetul nu a mai găsit apă și a făcut cafeaua cu vinars.
Numismatică
La 1 iulie 2019, Banca Națională a României a emis un set de monede comemorative cu tema „Desăvârșirea Marii Uniri – Alexandru Marghiloman“, format din trei monede: o monedă de aur, cu valoarea nominală de 100 de lei, având titul de 900‰, o monedă de argint, cu valoarea nominală de 10 lei, având titlul de 999‰ precum și o monedă din aliaj comun (tombac cuprat), cu valoarea nominală de 1 leu. Tirajul acestei emisiuni monetare a fost de 300 de seturi.
Note
^ Alexandru Marghiloman, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 24 ianuarie 2025
^ Alexandru Marghiloman, Roglo, accesat în 24 ianuarie 2025
^ Alexandru Marghiloman, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 24 ianuarie 2025
^ Alexandru Marghiloman, Roglo
^ IdRef, accesat în 20 mai 2020
^ Enciclopedia Universală Britanica. Litera. 2010. p. 63.
^ „Baza de date genealogice: Alexandru Marghiloman”, Roglo.eu, accesat în 7 februarie 2025
^ Predescu, Lucian (1999). Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc: Oameni și înfăptuiri. București: Editura SAECULUM I.O., VESTALA. p. 522.
^ Nicolescu, Valeriu; Avram, Valeriu; Nicoară, Marius-Adrian (2018). Personalități buzoiene 1918-2018. 500 pentru România. Buzău: Alpha MDN. p. 288.
^ a b Gheorghe, Constantin; Șerbu, Miliana (2007). Miniștrii de interne (1862-2007). Mică enciclopedie. București: Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative. p. 162.
^ „Dacia, ianuarie-iunie 1925 (Anul 12, nr. 1-142) | Ziarele Arcanum”. adt.arcanum.com. Accesat în 4 februarie 2025.
^ „Aurora, aprilie-iunie 1925 (Anul 5, nr. 1019-1091) | Ziarele Arcanum”. adt.arcanum.com. Accesat în 4 februarie 2025.
^ „Analele Buzăului. Buletin științific al Muzeului Județean Buzău. Alexandru Marghiloman - germanofil sau rusofob?”. X. Buzău: Muzeul Județean Buzău. 2018: 122. ISSN 1582-0688.
^ „Mousaios. Diferitele fațete ale omului politic Alexandru Marghiloman (1854 februarie 9 - 1925 mai 10)”. IX. Buzău: Muzeul Județean Buzău. 2004: 281. ISSN 1582-0688.
^ Nicolae Peneș, „Iancu Marghiloman, un «satrap» în epoca modernă”, Historia, accesat în 3 octombrie 2022
^ Manuel Stănescu, „Unirea Basarabiei: prima treaptă spre idealul României Mari”, Historia, accesat în 3 octombrie 2017
^ Oprișan, Cătălin (6 iunie 2020), „Marghiloman, caii, hipodromul de la Băneasa și Lista lui Günther”, GSP.ro, accesat în 7 iunie 2020
^ Iulian Bunila (28 noiembrie 2014), „Conacul Marghiloman rămâne în proprietatea Primăriei Buzău”, Adevărul, accesat în 3 octombrie 2017
^ „„Marghilomana", cafeaua cu rom sau coniac”, Historia, accesat în 3 octombrie 2017
^ a b „BNR. Emisiune numismatică cu tema Desăvârșirea Marii Uniri – Alexandru Marghiloman”, BNR, accesat în 13 ianuarie 2025
Bibliografie
Alexandru Marghiloman, Note politice, Volumul I, Editura Scripta, București, 1993
Alexandru Marghiloman, Note politice, Volumul II, Editura Scripta, București, 1994
Alexandru Marghiloman, Note politice, Volumul III, Editura Scripta, București, 1995
I.G. Duca, Memorii, Volumul I, Editura Expres, București, 1992
Titu Maiorescu,România, Războaiele balcanice și Cadrilaterul, Editura Machiavelli, București, 1995
Ioan Slavici, Amintiri. Închisorile mele. Lumea prin care am trecut, Editura Albatros, București, 1998
Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, 1918-1948, Editura Paideia, București, 1999
Mircea Iosa, Traian Lungu, Viața politică în România 1899 – 1910, Editura politică, București, 1977
Titu Maiorescu, Viața politică a României sub domnia lui Carol I, Editura Humanitas, București, 1994
Ion Bulei, Sistemul politic al României moderne. Partidul Conservator, Editura politicâ, București, 1987
Ioan Adam, Panteon Regăsit. O galerie ilustrată a oamenilor politici români. Editura Gramar, București, 2000
Maria Magdalena Ioniță, Casa și familia Capsa în România modernă, Editura Publimpres, București, 200
Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 până în zilele noastre – 1995, Editura Machiavelli, București, 1995
Lectură suplimentară
Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 242–244
Peneș, Nicolae. Alexandru Marghiloman - lordul valah: (o viață cu luminile și umbrele ei). vol. 1. Buzău : Alpha MDN, 2007
Peneș, Nicolae. Alexandru Marghiloman - lordul valah: (o viață cu luminile și umbrele ei). vol. 2. Buzău : Alpha MDN, 2008
Legături externe
Alexandru Marghiloman, omul nemtilor sau omul providential? Arhivat în 29 martie 2014, la Wayback Machine., 13 octombrie 2007, Mircea Dumitriu, România liberă
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
De același autor
