Timp Liber

Astăzi despre: Alexandru Întorsureanu - artist al imaginii cinematografice - inventatorul procedeului Graphys Color

Ziarul de Vrancea
28 mar 2021 655 vizualizări

Alexandru (Sandu) Întorsureanu (n. 28 martie 1932, comuna Vaideeni, județul Vâlcea – d. 2004) a fost un operator și director de imagine de film, profesor și inovator al tehnicilor de filmare. Împreună cu Gheorghe Fischer a inventat procedeul Graphys Color. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Canarul și viscolul (1970), Felix și Otilia (1972), Operațiunea Monstrul (1976), Marele singuratic (1977), Am fost șaisprezece (1979) și Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980).

S-a născut la 28 martie 1932 în comuna Vaideeni (azi în județul Vâlcea). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1955, colaborând ca student la realizarea filmelor studențești Necazurile unui om de treabă (scurtmetraj regizat de Olguța Zissu) și Cordovanii (cu care și-a susținut și examenul de stat).[1] A învățat meseria de operator cinematograf de la Victor Iliu (care învățase direct de la Serghei Eisenstein) și Ovidiu Gologan, debutând ca operator-șef în filmul Viața nu iartă (1960), regizat de Iulian Mihu și Manole Marcus.

A colaborat la mai multe filme cu operatorul Gheorghe Fischer, cei doi inventând procedeul Graphys Color (folosit pentru prima dată în filmul Felix și Otilia din 1972 [2]), o metodă de prelucrare a peliculei color cu efecte artistice deosebite, la omologarea invenției aducându-și aportul și tehnicienii Gheorghe Palivăț și Dumitru Morozan.

Încă din primii ani ai activității sale operatoricești, Alexandru Întorsureanu a devenit profesor asociat la catedra Arta operatorului de film și TV din cadrul IATC, predând ani de zile. Din anii '90 ai secolului al XX-lea a predat la Facultatea de Arte a Universității Hyperion. În decursul câtorva decenii de activitate, el a contribuit la formarea a sute de operatori de imagine. A murit în anul 2004.

Criticul de film Călin Căliman, care i-a dedicat un capitol în volumul „Cinci artiști ai imaginii cinematografice” (Ed. Reu Studio, București, 2009), îl considera un „stilist inconfundabil, colorist de o rară delicatețe”, care a lăsat în urmă o operă impresionantă în evoluția filmului românesc.[3]

Filmografie

Operator de imagine

    Viața nu iartă (1960) - împreună cu George Cornea și Gheorghe Fischer

    Nu vreau să mă însor (1961) - împreună cu George Cornea

    Poveste sentimentală (1961) - împreună cu Gheorghe Herschdorfer

    A fost prietenul meu (1962)

    Cartierul veseliei (1965)

    Zodia Fecioarei (1967)

    Împușcături pe portativ (1967)

    Neînfricații (serial TV nedifuzat, 1969) - împreună cu Gheorghe Fischer

    Canarul și viscolul (1970)

    Felix și Otilia (1972) - împreună cu Gheorghe Fischer

    Trecătoarele iubiri (1974) - împreună cu Gheorghe Fischer

    Nu filmăm să ne-amuzăm (1975) - împreună cu Gheorghe Fischer

    Alexandra și infernul (1975) - împreună cu Gheorghe Fischer

    Operațiunea Monstrul (1976) - împreună cu Gheorghe Fischer

    Marele singuratic (1977) - împreună cu Gheorghe Fischer

    Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980) - împreună cu Gheorghe Fischer

    Am fost șaisprezece (1980) - împreună cu Gheorghe Fischer

    Liniștea din adâncuri (1982) - împreună cu Gheorghe Fischer

    Ca-n filme (1984)

    Mitică Popescu (1984) - împreună cu Liviu Pojoni

    Figuranții (1987) - împreună cu Sorin Ilieșiu

    Hanul dintre dealuri (1988) - împreună cu Nicu Stan și Mihai Truică

    O vară cu Mara (1989)

    Flăcăul cu o singură bretea (1990)

    Dublu extaz (1998)

Premii și distincții

Pentru activitatea sa în domeniul cinematografic, operatorul și directorul de imagine Alexandru Întorsureanu a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN):

    Premiul pentru imagine (1972) - pentru filmul Felix și Otilia (împreună cu Gheorghe Fischer)[5]

    Premiul pentru inovație în tehnica cinematografică (1972) - pentru procedeul „Graphys color” (împreună cu Gheorghe Fischer, Gheorghe Palivăț și Dumitru Morozan) [6]

    Premiul pentru întreaga activitate (1991)

În plus, filmul Trecătoarele iubiri a obținut Marele Premiu al Asociației Cineaștilor din România în 1974,[8] iar Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu pe cel din 1980,[9] Alexandru Întorsureanu fiind menționat de juriu printre cei care au contribuit la realizarea lor.

Decorații

    Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.