VIDEO Astăzi despre: unul dintre cei mai mari actori români de comedie: Alexandru Giugaru
Alexandru Giugaru (n. 23 iunie 1897, Huși; d. 15 martie 1986) a fost unul dintre cei mai mari actori români de comedie. „Avea o știință uriașă de a grava portrete de imbecili candizi, mitocani cu parapon, vicleni interlopi, autoritari mărginiți, încornorați stupizi, palavragii cu ifos, bătăuși sanguinari, retrograzi cu principii. E autentic în tot ce joacă” – regizorul Sică Alexandrescu despre Alexandru Giugaru
Marele actor Alexandru Giugaru s-a nascut la 23 iunie 1897, in Huși. A absolvit Liceul Cuza Voda din orașul natal si in 1916 era absolvent al Conservatorului de Arta Dramatica din București.
În 1926, a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti.
S-a remarcat prin interpretarea unor personaje comice, adesea groteşti-caricaturale, mai ales din repertoriul caragialian, pe scena Teatrului Naţional Bucureşti. Printre piesele în care s-a remarcat, s-au numărat „O noapte furtunoasă” (1942) regia Jean Georgescu, „O scrisoare pierdută” (1953) regia Sică Alexandrescu şi Victor Iliu şi „D’ale carnavalului” (1958) regia Aurel Miheles şi Gheorghe Naghi, în care i-a avut parteneri de scenă pe Grigore Vasiliu Birlic, Ion Finteşteanu, Radu Beligan, Elvira Godeanu.
Cu ”Revizorul” de Gogol a mers în turneu la Moscova, cu ”Bădăranii” de Carlo Goldoni – în turneu la Veneţia, iar unul din multele sale roluri memorabile a fost cel din piesa ”Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, interpretat în travesti alături de Grigore Vasiliu Birlic.
De asemenea, s-a remarcat şi în piesa de teatru ”Coana Chiriţa” de Tudor Muşatescu, în ”Take, Ianke şi Cadâr” regizată de Ion Finteşteanu, sau în ”Nevestele vesele din Windsor”.
Și-a desăvârşit talentul artistic în nenumărate experiențe pe marile scene ale teatrelor bucureștene, alături de actori reputați și împreună cu regizori însemnați – Victor Ion Popa, Soare Z. Soare, Aurel Ion Maican, Sică Alexandrescu – precum și pe mici scene de cartier, în grădini de vară, ori la Cărăbuș, alături de Tănase, sau la Operetă, apoi în sălile obscure ale cinematografelor de cartier – unde-și avea un public al său ce-l idolatriza.
A purtat inițial, la teatrul de revistă, numele de scenă „Sandy Huși”, care a fost schimbat mai apoi de profesoara sa, Lucia Sturza Bulandra.
Unul din momentele de excepţie ale carierei sale a fost când a cântat pe scena Teatrului Constantin Tănase alături de celebra Josephine Baker, aflată în turneu prin Europa.
Vocea sa inconfundabilă şi jocul extrem de natural l-au recomandat şi pentru roluri în filme. După debutul din „Legenda celor două cruci” (1925), în regia lui Ghiţă Popescu şi a lui Eftimie Vasilescu, a jucat în filme precum „Păcală şi Tândală la Bucureşti” (1925) în regia lui Aurel Petrescu, „Venea o moară pe Siret” (1929) regia Martin Berger, „O noapte furtunoasă” – rolul Jupân Dumitrache (1943), „O scrisoare pierdută” – Zaharia Trahanache (1953), „Directorul nostru” (1955) regia Jean Georgescu, „Popescu 10 în control” (1955) regia Traian Fericeanu, „Două lozuri” (1957) regia Aurel Miheles şi Gheorghe Naghi, „D-ale carnavalului” – Iancu Pampon (1958),
„Telegrame” (1959) regia Aurel Miheles şi Gheorghe Naghi, „Bădăranii” – rolul jupân Lunardo (1960) regia Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi, „Post-restant” (1961) regia Gheorghe Vitanidis, „Doi băieţi ca pâinea caldă” (1962) regia Andrei Călăraşu, „Mofturi 1900” (1964) regia Jean Georgescu, „Haiducii” – rolul Boier Belivaca (1965) regia Dinu Cocea, „Corigenţa domnului profesor” (1966) regia Haralambie Boroş, „Răpirea fecioarelor” (1967) regia lui Dinu Cocea, sau „Fraţii Jderi” – rolul Părintele Dragomir (1974).
La Teatrul Național din Bucuresti a jucat in spectacole ca cele din Trilogia satirică a lui I.L. Caragiale, în regia lui Sică Alexandrescu : O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D`ale carnavalului, alaturi de Grigore Vasiliu Birlic, Ion Finteșteanu, Radu Beligan, Elvira Godeanu, etc, Revizorul de Gogol, cu care a mers in turneu la Moscova, Bădăranii de Carlo Goldoni, in turneu la Veneția, Conu Leonida față cu reacțiunea, interpretată în travesti alături de Grigore Vasiliu Birlic, Coana Chirița de Tudor Mușatescu Take, Ianke și Cadâr regizata de Ion Fintesteanu, Nevestele vesele din Windsor, etc.(rador.ro)
Primul film in care a apărut este Nabadaile Cleopatrei, in 1925.
Alexandru Giugaru a fost căsătorit si a avut doi copii, un fiu si o fiică. A murit la 15 martie 1986.
Pe scena lui Constantin Tănase, la Teatrul „Eforie” și la grădina „Cărăbuș”, a cântat alături de Josephine Baker, care era pentru prima oara în România. A purtat inițial numele de scenă (la teatrul de revistă) "Sandy Huși", schimbat mai apoi de profesoara sa, Lucia Sturza Bulandra.
A fost și scriitor.
De ce am plecat din Hușul meu?
de Alexandru Giugaru
De ce am plecat din Hușul meu,
De ce am plecat adică,
Să fii rămas în el și eu
Cum a rămas Mitică.
O, vinul, vinul de la Huși,
Buchet de tămâioasă,
Îi simt aroma și acum
Și-n gură apă-mi lasă.
Filmografie
Legenda celor două cruci (1925)
Năbădăile Cleopatrei (1925)
Cererea în căsătorie (1926)
Sturmflut der Liebe (1929)
Take, Ianke și Cadîr (1932)
O noapte furtunoasă (1943) - Jupân Dumitrache
O scrisoare pierdută (1953) - Zaharia Trahanache
Steaua fără nume (teatru radiofonic, 1954) - Ispas, șeful gării
Directorul nostru (1955)
Popescu 10 în control (1955)
Două lozuri (1957) - Comisarul Turtureanu
D-ale carnavalului (1958)
Telegrame (1959)
Băieții noștri (1959)
Bădăranii (1960) - jupân Lunardo
Post restant (1961)
Doi băieți ca pâinea caldă {1962}
Tudor (1962)
Mofturi 1900 (1964)
Corigența domnului profesor (1966)
Haiducii (1966)
Vin cicliștii (1968)
Răpirea fecioarelor (1968) - Hristea Belivacă
Bălcescu (1974)
Teatru radiofonic
Bădăranii – de Carlo Goldoni
Burghezul gentilom - de Moliere
D’ale carnavalului – de I.L. Caragiale
Escu – de Tudor Mușatescu
Gramatica familiei – de Eugene Labiche
O noapte furtunoasă – de I. L. Caragiale
Pușculița – de Eugene Labiche
Recomandația – de Max Maurey
Revizorul – de N.V. Gogol
Scafandrierii – de Tudor Mușatescu
Viforul – de Barbu Ștefănescu Delavrancea
Surse: Wikipedia, enciclopedia liberă, Cinemagia
