Timp Liber

Astăzi depre: Renumita actriță Aristizza Romanescu. A scris istoria teatrului și a jucat în primul film românesc. A îndrumat generații de actori, fiind profesoara unor mari actrițe: Maria Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti, Sonia Cluceru

Ziarul de Vrancea
24 dec 2023 2139 vizualizări

Aristizza Romanescu (n. 24 decembrie 1854, Craiova, Țara Românească – d. 4 iunie 1918, Iași, România) a fost o renumită actriță română de scenă, profesoară de declamație la Conservatorul de Artă Dramatică din București.

Ea a jucat şi multe roluri pro bono, pentru a aduna fonduri pentru răniţi, inundaţii, invalizi, pentru Eminescu când era bolnav, pentru Crucea Roşie, pentru alte instituţii caritabile şi pentru realizarea bustului lui Bolintineanu.

 

Fiică a actorilor Constantin Demetriad si Paulina Stavrescu, Aristizza Romanescu a debutat la vârsta de 18 ani, în 1872, la teatrul din Craiova, în trupa cunoscutului cupletist I.D. Ionescu. Aristizza Romanescu era verișoara primară cu celebra mezzo-soprana de faimă mondiala Elena Teodorini și nepoata actorilor Ion Vladicescu și Raluca Stavrescu.

Studii, carieră artistică

A studiat ca bursieră la Paris, împreună cu actorul Grigore Manolescu, partenerul ei.

Revenită în România, Aristizza Romanescu a jucat pe scena Teatrului Național din București și a celui din Iași, în piesele Ovidiu de Vasile Alecsandri, O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă și Năpasta de I. L. Caragiale, Romeo și Julieta, Othello și Macbeth de W. Shakespeare, Tartuffe de Molière. Jocul ei s-a caracterizat printr-o plastică desăvârștă a mișcării, armonizată cu o voce cristalină și o dicție impecabilă. Mimica ei sugestivă exterioriza puternic emoțiile pe care sensibilitatea ei le trăia.

A jucat pe scena Teatrului Național din Iași și a fost remarcată de primul director al Teatrului Național din Capitală, scriitorul Ion Ghica, care i-a încredințat rolul principal din tragedia Roma învinsă, de A. Parodi, tradusă în versuri de I.L. Caragiale. Din 1877 a fost angajată la București de Societatea dramatică.(Wikipedia)

Tânăra a debutat la vârsta de 18 ani pe scena teatrului din oraș, apoi a jucat la Teatrul Naţional din Iaşi, unde l-a cunoscut pe actorul Grigore Manolescu, un tânăr născut la București într-o familie de boieri, descendent al familiei Bolintineanu, care, la vârsta de 14 ani, fusese izgonit de tatăl său de acasă pentru că alesese, împotriva voinței părinților, cariera actoricească.

A urmat Conservatorul de muzică și declamație din București și a jucat de la vârsta de 16 ani alături de Matei Millo. Cei doi au început să colaboreze, iar în 1879 au plecat împreună la Paris cu o bursă, devenind, în cele din urmă, parteneri de viață.

A fost îndrumătoarea unei întregi generații de actriţe. În 1892, Grigore Manolescu s-a îmbolnăvit de cancer și a plecat cu soția sa la Paris pentru a fi consultat și tratat de renumitul chirurg Jules-Emile Péan la clinica acestuia din strada Ranelagh din Passy, dar a murit la doar o zi după ce fusese operat, la vârsta de 35 de ani. Dispariția prematură a soțului a afectat-o mult pe Aristizza Romanescu, actrița devenind din ce în ce mai izolată. Și-a continuat însă cariera didactică, a jucat în spectacole de teatru și a fost distribuită în primul film românesc, “Independența României”, alături de Constantin Nottara, Agepsina Macri, Maria Ciucurescu, Sonia Cluceru, Maria Filotti, Elvira Popescu și Ecaterina Zimniceanu.

În ultimii ani de viaţă, actriţa s-a confruntat cu mari dificultăţi materiale, colegii fiind cei care au ajutat-o să se întrețină organizând spectacole de caritate ale căror câștiguri le-au donat în beneficiul ei. Profesoara a mărturisit în volumul de memorii publicat după ieşirea la pensie: „A fi actor înseamnă a fi sclav; să n-ai odihnă, să n-ai sărbătoare, să n-ai copil, să n-ai nici o afecţiune, să n-ai inimă. Până la moarte! Lucrul cel mai de plâns e mizeria sfâşietoare a comedianului, care nu trăieşte decât pentru alţii.”

Aristizza Romanescu a murit la Iași, pe 4 iunie 1918, la vârsta de 64 de ani, în mari lipsuri, în timp ce se afla în refugiu din cauza Primului Război Mondial, și a fost înmormântată la Cimitirul Eternitatea.

“Aristizza era socotită ca artista Iașiului, ca ieșeancă. Când juca la Iași, era o adevărată sărbătoare, toalete superbe, lux, tot ce poate da cochetăria femeiască au venit să vadă pe Aristizza în stricata Gauthier (Marguerite Gautier, Dama cu camelii, n. red), care a îndrăznit să iubească. Aristizza Romanescu întrupa admirabil pe nenorocita Gauthier. În serile când juca dânsa în Dumas, nu știai de cine să vorbești mai mult: de piesa lui Dumas sau de Aristizza? În Dama cu camelii, vechi ieșeni au putut să-i aprecieze marele ei talent, în Ibsen tot la fel. Ieșenii îi depuneau coroane, flori, iar poeții se prosternau înaintea talentului ei. Și după moartea ei? Au dus-o la Eternitatea și au lăsat-o multă vreme, fără măcar o cruce care să arate că acolo zace cea mai mare artistă a noastră…”, va scrie memorialistul Rudolf Șuțu în volumul “Iașii de odinioară” publicat în 1923.

A fost profesoara unor mari actrițe: Maria Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti, Sonia Cluceru.(dosaresecrete.ro)

Film

A jucatîn primul film românesc, Independența României, realizat între 1911 și 1912.

alături de Constantin Nottara, Agepsina Macri, Maria Ciucurescu, Sonia Cluceru, Maria Filotti, Elvira Popescu și Ecaterina Zimniceanu.


Legături externe

    ***, Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 2006, vol VI, pag. 168

Articole biografice

    Celebra actriță Aristizza Romanescu Arhivat în 10 ianuarie 2012, la Wayback Machine., 22 decembrie 2004, Ionel Maftei, Evenimentul

    Adevăruri de altădată: O mare actriță, 10 mai 2011, Adevărul

    Vă mai amintiți de... Aristizza Romanescu, 10 mai 2011, Adevărul

    Aristizza Romanescu, 30 de ani. Amintiri, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1960 (204 pagini)

 

În această perioadă, Aristizza intuieşte cum se interpretează un rol,

cum să intre în pielea unui personaj, impresionând prin inteligenţă,

sensibilitate, emotivitate, memorie de excepţie, dicţie perfectă şi un

glas care a fost descris în presa vremii drept “clopoţel de argint” sau

“glas de privighetoare”.Marea artistă, care a întruchipat peste 400 de

personaje, a interpretat toate genurile de roluri: comedie, melodramă,

tragedie şi a cântat în vodeviluri. Viaţa ei a fost un perpetuu zbucium,

pentru că alerga de la Bucureşti spre scenele de la Iaşi; a jucat şi la

circul Sidoli, apoi prin vechile grădini Bucureştene, cu trupa lui I.

D. Ionescu de la Union.

În anul 1903, la

doar 49 de ani şi la împlinirea a 30 de ani de teatru, dezgustată fiind

de condiţia artiştilor de la noi, Aristizza Romanescu şi-a anunţat

retragerea de pe scenă, solicitând pensionarea, însă suma pe care o

primea lunar era atât de mică, încât în anul următor a trebuit să i se

acorde un ajutor de 100 de lei „din mila statului”. Situaţia ei

materială a determinat-o atunci să-i îndemne pe cei mai tineri să nu

urmeze niciodată o carieră artistică.

 

Ea s-a remarcat prin vocea cristalină şi

caldă, memoria uimitoare, cu pronunţia şi articulaţia limpede, cu

atitudinea ei, când sfioasă, când plină de avânt, care făcea publicul să

izbucnească în aplauze şi ovaţii frenetice. Repeta rolurile în

permanenţă, la teatru, apoi acasă, unde îşi transformase salonul într-o

mică scenă, unde, cu toate accesoriile şi cu ajutorul costumelor realiza

punerea în scenă, exact ca la teatru.

În anii 1911 – 1912, a jucat

rolul unei surori de caritate în primul film istoric românesc,

„Independenţa României” (purtând pe generic subtitlul „Răsboiul

Româno-Ruso-Turc 1877”), care a avut premiera la 1 septembrie 1912, la

cinematograful „Eforie” din Bucureşti.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.