Timp Liber

VIDEO Astăzi despre: Aviatorul de elită aruncat în pușcăriile comuniste: Tudor Greceanu, as român al aviației de vânătoare în Al Doilea Război Mondial

Ziarul de Vrancea
28 dec 2023 2602 vizualizări

Tudor Greceanu, scris și Teodor Greceanu, (n. 13 mai 1917, București, România – d. 29 decembrie 1994, București, România) a fost un aviator român de elită în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Unele din faptele sale sunt amintite în engleză la Forțele Aeriene Regale ale României.

 

 

 

 

 

„M-am bătut pentru țara asta la peste 2000km, și-tr-un sens, și-n celălalt; si pe frontul de est, și pe cel de vest, și-am crezut în virtuțile neamului, și uitați ce-am „cules”

Tudor Greceanu era descendent al unor vechi familii de boieri moldoveni, și strănepot al lui Ion Ghica. A absolvit Școala militară de ofițeri de aviație în 1939 și a fost înaintat la gradul de sublocotenent aviator pe 1 iulie 1939. Era posesor a șase brevete de pilot (brevetul de pilot de război, obținut în școala militară, brevetul de pilot de vânătoare, brevetul de instructor de zbor, brevetul de pilot de bimotoare, brevetul de înaltă acrobație, brevetul de zbor de noapte și brevetul de zbor fără vizibilitate), inclusiv brevetele și insignele de pilot german, italian și american, a avut la activ 6000 de ore de zbor pe timp de război, realizate în 1000 de misiuni de luptă, atât în Est, cât și în Vest.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, locotenentul Tudor Greceanu a avut 42 de victorii, doborând 42 de avioane inamice, pentru care a fost răsplătit devenind Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” clasa III

Slt. av. Tudor Greceanu a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de Război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 1 baretă (4 noiembrie 1941) „pentru eroismul dovedit în lupta aeriană dela Vigoda, când a doborît un avion inamic, iar la Odis al doilea avion sovietic doborît” și clasa Cavaler cu prima baretă (6 octombrie 1944). A fost înălțat la gradul de locotenent aviator pe data de 24 ianuarie 1942.

Așii români decorați în august 1943 cu Ordinul „Mihai Viteazul”: Cantacuzino, Dicezare, Greceanu, Șerbănescu și Milu.

După război a fost arestat de regimul comunist din România și ținut în închisori cu regim sever ca cea de la Aiud, timp de mai mulți ani. A scăpat de plutonul de execuție, după o evadare spectaculoasă din Penitenciarul Aiud, alături de aviatorul Gheorghe Spulbatu și de ziaristul Valeriu Șirianu, dar de pe urma torturilor din închisoare i-au fost amputate ambele picioare.

Ca urmare a rezultatelor deosebite, la terminarea războiului s-a consemnat în dosarul său: „blocat pentru mobilizare în cadrele Flotilei 1 vânătoare ca indispensabil”. De aceea, când a ieșit din închisoare, în 1964, și-a păstrat gradul de căpitan, cu toate ca legea prevedea că detenția politică atrage inevitabil după sine pierderea gradului militar și obținerea livretului militar de soldat simplu.

Printre altele, fostul aviator român spunea:

    “Sunt lucruri pentru care oamenii nu sunt făcuți. Dumnezeu n-a făcut oamenii pentru orice. E așa de simplu să mori. De ce să te compromiți ca să trăiești? (…) Eu am pierdut partida. Pentru că partida n-o dictez eu… M-am bătut pentru țara asta și la 2000 de kilometri într-un sens și în celălalt, și pe frontul de răsărit și pe cel de apus. Și am crezut în virtuțile neamului. Și uitați-vă ce-am cules.”

Onoruri

În memoria lui, Școala de Zbor de la Tuzla (județul Constanța) îi poartă numele.

Decorații

Decorații și distincții

Decorații    Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” clasa III, Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 1 baretă, Medalia Cruciada contra comunismului, Medalia Carol al II-lea, Ordinul Coroana României în grad de cavaler, Ordinul Coroana României în grad de ofițer, Ordinul Steaua României în grad de cavaler, Ordinul sovietic Pobeda

    Ordinul Virtutea Aeronautica Cruce de Aur cu 2 barete 1930 (avers).jpg Ordinul „Virtutea Aeronautică” de Război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 1 baretă (4 noiembrie 1941)

    Ordinul Virtutea Aeronautica Cavaler cu 2 barete 1930 (avers).jpg Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Cavaler cu o baretă (6 octombrie 1944)

Scrieri

    Drumul celor puțini, Editura Vremea, 2005. Cartea poartă subtitlul „Amintirile unui pilot de vânătoare ieșit din încercuirea de la Stalingrad” şi a apărut postum, „asamblată” fiind de Martha Greceanu, sora aviatorului, din capitolele scrise de fratele ei, la care a adăugat materiale din numeroasele interviuri ce-i fuseseră luate pilotului de diferite publicații, păstrând titlul cărții și structura pe capitole pe care le alesese Tudor Greceanu însuși.

Tudor Greceanu, aviatorul de elită aruncat în pușcăriile comuniste

Tudor Greceanu

Tudor Greceanu s-a născut pe 13 mai 1917 și a fost fiul

inginerului Scarlat Greceanu și al Alexandrinei. La scurt timp după

venirea pe lume a copilului, familia s-a mutat în comuna Topliceni din

Râmnicu Vâlcea, unde Tudor a urmat școala primară, iar în 1928 a fost

înscris la internatul unui liceu din Iași.

A urmat apoi școala de aviație și a fost încadrat la garnizoana din

Iași, iar din 1940 s-a înscris la cursurile aprofundate ale Școlii de

aviație de vânătoare din Buzău: “În 1940, la terminarea școlii de piloți

de vânătoare, eram singurul dintre colegii mei care obținuse șapte

brevete. În afara brevetului de pilot de război pe care îl obținusem la

școala militară, dețineam brevetul de pilot de vânătoare, brevetul de

instructor de zbor, brevetul de pilot de bimotoare, brevetul de înaltă

acrobație, brevetul de zbor de noapte, brevetul de zbor fără

vizibilitate”.

 

Trimis pe front la începutul celui de-al Doilea Război Mondial,

tânărul ofițer  a participat la luptele de la Stalingrad fiind decorat,

pentru meritele sale, cu Ordinul Mihai Viteazul. Aviatorul a fost trimis

după aceea pe frontul de vest, până în Cehoslovacia, revenind în țară

ca erou de război: “Nu mi-am pierdut niciodată vreu coechipier, n-am

pierdut niciodată vreun avion de sub protecție și n-am rupt niciodată

nici măcar vreun cauciuc. Avionul nu l-am lăsat niciodată, atunci când

l-am solicitat, mi-a răspus ca un prieten. Eram îndrăgostit de el și mi

se rupea inima ori de câte ori am fost nevoit să sar cu parașuta și să

abandonez unul”.

 

După ce puterea politică a fost preluată de comuniști, Tudor

Greceanu a fost dat afară din armată și în 1949 a fost arestat de

securitate, fiind acuzat că a trimis o scrisoare în Occident. “Locuiam

pe strada Washington, pe atunci Rozelor, în apartamentul doamnei

Racoviță. Într-o seară pe la ora zece, a sunat telefonul și o voce de

femeie a întrebat de mine. Am răspuns la telefon și mi-a spus: “Fiți

atent, sunteți pe lista viitoarelor arestări”. “Cine sunteți?”, am

întrebat. “Asta nu pot să vă spun, ceea ce vă pot spune este că eu

pentru asta sunt aici”, și mi-a închis telefonul. Bineînțeles că nu

puteam face nimic, pentru că orice aș fi făcut eu, s-ar fi răsfrânt

împotriva gazdei meie. La 4 aprilie m-am pomenit cu șapte inși în camera

în care dormeam. Un locotenent, iar ceilalți erau subofițeri, toți

îmbrăcați civil. Nu știu cum au intrat în casă, pentru că n-au sunat. A

început o percheziție, adică devastarea întregii locuințe. Au aruncat pe

jos cărțile din bibliotecă, au golit sertarele. Eram înspăimântat

pentru că erau în bibliotecă o mulțime de cărți care figurau pe listele

cărților interzise.

 

Tudor Greceanu

 

Când am văzut aceste cărți în mâna ofițerului, am înțepenit. A

aruncat cărțile cu dipreț, neavând habar despre ce era vorba. Ei

veniseră să caute arme, documente, fotografii. După vreo două ore de

percheziție (au luat și carnetul de telefon al doamnei Racoviță, să vadă

dacă nu e vreo adresă subversivă acolo), mi-au spus să mă îmbrac pentru

că trebuie să merg cu ei. I-am întrebat ce să-mi iau cu mine. Mi-au

răspuns că nu trebuie să iau nimic, fiind vorba doar de un interogatoriu

de rutină. Eu știam despre ce fel de interogatoriu era vorba, așa încât

mi-am luat două pachete de țigări și i-am lăsat ceasul de mână și o

cruciuliță Cocăi Racoviță”.

Aviatorul a fost dus în beciul Ministerului de Interne, în celula

numărul 12, fiind anchetat inițial cu privire la misiunile pe care le

avusese, în calitatea sa de aviator militar, la Stalingrad, câte avioane

a doborât, ce victorii a avut, în ce localități a fost și cine a mai

fost cu el. Indirect, era suspectat de activitatea din timpul războiului

împotriva URSS: “Ce-ai căutat în Uniunea Sovietică, n-ai știut că este

un război nedrept împotriva pașnicelor popoare sovietice?”, a fost una

dintre întrebările care i s-au pus în primele ore ale interogatoriului.

În cele din urmă, a fost acuzat că ar fi fost membru al organizației

“Graiul sângelui”, o grupare clandestină antibolşevică înfiinţată în

1944, condusă de matematicianul Ion Vulcănescu (vărul lui Mircea

Vulcănescu), din care aviatorul nu făcuse, de fapt, niciodată parte.

 

Tudor Greceanu

 

Ancheta a continuat în următoarele luni în beciurile Ministerului

de Interne: “Degetele mele au fost stâlcite, prinse în tocul ușii. Am

fost ținut în anchetă, cu bătăile respective, timp de mai bine de o lună

(…) Ancheta consta în schingiuiri fizice și din schingiuri așa-zise

biologice – anchetă non-stop. Oră după oră se schimbau anchetatorii, dar

tu rămâneai tot acolo. Achetatorii sperau că undeva te vei contrazice.

Din fericire, aveam o memorie foarte bună și nu m-am contrazis

niciodată. Am dat cel puțin 60 de declarații în decurs de trei zile, cât

am rezistat. O altă formă de tortură era ceea ce ei numeau manej: erai

obligat să alergi de jur împrejurul camerei, sub supravegherea

milițianului. De îndată ce te opreau, erai bătut și trebuia să continui

alergarea. Când îți era cu desăvârșire imposibil să mai alergi, aruncau o

găleată cu apă peste tine și erai trimis în celulă. Am rezistat 24 de

ore la manej, 24 de ore am alergat”.

Condamnat la opt ani de închisoare, aviatorul a trecut prin mai multe

închisori comuniste printre care cele de la Pitești, Jilava și Canal.

În 1951 a fost dus la Aiud, unde Mircea Vulcănescu și Mihai Mărgineanu

pregăteau o evadare în masă. Tentativa de a fugi din pușcăria comunistă a

avut loc pe 21 decembrie 1952, însă la ea nu au participat decât trei

deținuți: aviatorii Tudor Greceanu și Gheorghe Spulbatu și jurnalistul

Vasile Șirianu.

 

 

În timp ce se întorceau de la fabrica din incinta penitenciarului

spre celule, cei trei s-au ascuns după o stivă cu lemne, apoi s-au

îndreptat spre uscătoria închisorii, unde se afla tabloul electric. Au

năvălit în incinta unde se afla un deținut pe nume Ivasciuc, Greceanu a

oprit curentul, iar Șirianu și Spulbatu au încercat să-l imobilizeze pe

bărbat, însă au fost surprinși de un alt deținut, fostul comandor de

marină Marcel Tăutu, care fusese căpitan al portului Brăila și era

arestat încă din 1945 pentru atitudine fascistă. În încăierare, Șirianu

l-a lovit cu o rangă în cap pe Tăutu, acesta a murit în scurt timp,

Ivasciuc a fost ucis și el, apoi cei trei deținuți s-au strecurat pe

lângă ziduri și au reușit să ajungă în foișorul penitenciarului. Șirianu

și Spulbatu au escaladat zidurile, dar o santinelă a început să tragă

în ei și Tudor Greceanu nu a mai reușit să fugă. Nu a fost nimerit de

gloanțe, dar s-a dezechilibrat, a căzut și și-a fracturat ambele

picioare. Imediat după ce a fost capturat, aviatorul a fost băgat la

interogatoriu și torturat, fiind ținut timp de două zile cu picioarele

lipite de un bloc de gheaţă.

Fostul ziarist Vasile Șirianu a fost prins aprape degerat pe câmp, în

apropierea Mureșului, la o zi de la evadare, iar Gheorghe Spulbatu,

care reușise să se urce într-un tren și se refugiase la o veche

prietenă, a fost trădat de femeie și a fost arestat după alte câteva

zile.

 

Tudor Greceanu

 

Cei trei au fost judecați după o lungă perioadă de tortură și

condamnați la moarte pentru crimă și acte de evadare. Șirianu și

Spulbatu au fost executați în 1953, dar sentința lui Tudor Greceanu a

fost comutată în muncă silnică pe viață pentru că aviatorul nu a fost

găsit vinovat, la recurs, pentru uciderea celor doi deținuți ai

penitenciarului, fiind acuzat în cele din urmă pentru complicitate la

omor și tentativă de evadare.

Aviatorul a beneficiat de amnistia generală din 1964, a revenit după

eliberare la București și a avut diverse locuri de muncă necalificate,

lucrând, în ultimii ani ai activității profesionale, la Institutul de

Arhitectură.

Grav bolnav, slăbit după anii grei de detenție, aviatorul Tudor

Greceanu a murit la București, pe 29 decembrie 1994, după o lungă

suferință, având ambele picioare amputate.

 

 

 

 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.