Timp Liber

Acorduri pop-rock ce răsunau în bătrânul Focșani

Daniel Muşat-Mureşanu
10 mai 2020 5067 vizualizări

Colaboratorul Ziarului de Vrancea Daniel Mușat-Mureșanu își continuă poveștile încărcate cu amintiri din Focșaniul de odinioară

„În fiecare trupă bătea o inimă de BEATLES”

Orașul meu drag, de-a lungul timpului sau mai precis în urmă cu jumătate de secol, a dat locuitorilor săi negustori pricepuți, medici de excepție, monumente arhitecturale (care din păcate astăzi nu mai există sau se degradează), preoți dedicați bisericilor (Focșaniul fiind unul dintre orașele în care se află cele mai multe biserici), învățători și profesori devotați elevilor, sportivi talentați (un loc special ocupând fotbaliștii).

Dar a mai dat urbia noastră locuitorilor săi - și a lăsat amintiri adânci în cultura plaiurilor mioritice - actori și muzicieni. Despre aceștia din urmă voi scrie chiar acum. Despre tinerii rebeli cu plete și blue-jeans, care au creat trupe pop-rock de succes ajungând să se ridice la înălțimea Beattles-ilor, Rolling Stones-ilor, Led Zeppelin-ilor, Scopions sau Pink Floyd.

Și când scriu aceste rânduri, dragii mei, nu exagerez cu nimic. Am avut trupe foarte bune în oraș, care în urmă cu 50 de ani făceau muzică de calitate în condiții deosebit de grele. Se cânta LIVE și de multe ori se repeta pe ascuns, își ascundeau pletele cu ajutorul clamelor, iar bărbile îngrijite erau motivate de diferite afecțiuni dermatologice care... de fapt nu existau.

Înfruntând dictatura comunistă, au păcălit regimul odios și apăreau pe scenă în fața publicului ca adevărații rock-eri din occident. Dar cum aș fi putut să scriu aceste rânduri fără a pătrunde în sufletul rock-erilor veterani de astăzi, oameni modești și sensibili, care mi-au furnizat amintiri de neuitat. Am simțit în vocea lor sau în mesajele primite de la ei multă emoție și nostalgie. Când discutam cu ei la telefon și îmi povesteau despre muzica lor, le simțeam vocea vibrând, care din când în când ofta la pomenirea numelui vreunui coleg de trupă dispărut. Mesajele lor scrise erau completate adeseori cu puncte de suspensie, fapt ce ma făcea să înțeleg că sunt plini de emoție. Le-am simțit entuziasmul cu care povesteau despre anii tinereții lor.  Ajunși acum la o vârstă ce se învârte în jurul a 70 de ani, îi simt la fel de rebeli ca în acei ani de glorie.

Despre frumoșii veterani ai muzicii rock, voi încerca să aștern acum câteva rânduri, rânduri prea modeste pentru adevărata lor valoare, nutrind speranța că la citirea acestei povestioare despre care se poate scrie o istorie, vă veți regăsi sau veți recunoaște amintiri trăite alături de ei și de muzica lor, muzică originală rock care ne aducea occidentul mai aproape. Vă reamintesc (și vă rog să nu mă judecați) că aceste întâmplări sunt reale, se bazează pe amintiri personale dar și pe sursele mele. De aceea, dacă omit pe cineva (lucru inevitabil), să stiți că nu este cu intenție.

Când vorbesc despre bătrânul și frumosul oraș Focșani, uneori sunt apostrofat de așa numiți „cunoscători în domeniu” și contrazis că orașul meu drag nu ar fi chiar așa de frumos. Ba este chiar așa: Bătrân și frumos! Nu scriu despre drumuri stricate, trotuare fără boduri, parcuri părăsite, case dărăpănate etc. Vorbesc despre cum era orașul meu în urmă cu mai bine de 50 de ani. Și atunci existau străzi nepietruite, noroaie, mahalale, stâlpi fără lumină, însă era frumos. Așa că și acum este frumos și nostalgic și va arăta într-o bună zi și mai bine. Trebuie să fim îngăduitori, caracterizați de răbdare și de spirit civic. De aceea am ales să locuiesc în bătrânul și frumos oraș Focșani și să respir de aproape 60 de ani aerul său proaspăt sau... uneori poluat. Îmi iubesc atât de mult orașul și amintirile născute în el, încât am ales ca în continuarea numelui meu să adaug și „Focșani”. De aceea am ales să scriu despre oameni și locuri, de aceea citiți acum despre trupele rock, pentru că... „Te iubesc Focșani, leagăn al copilăriei mele!”.

Acum, dacă v-am plictisit, haideți să ne amintim de băieții rebeli. Unul dintre prietenii mei valoroși, la care țin foarte mult și de care mă leagă o prietenie de 40 de ani mi-a readus în memorie clipe minunate.

A făcut cultură în Focșani, a hrănit focșănenii cu spectacole și se numește maestrul Ioan Constantinescu. Chiar dacă nu a fost instrumentist rock, a trăit aproape de ei, i-a promovat fiind realizator și organizator de spectacole muzicale. O enciclopedie a muzicii și teatrului focșănean, Ioan m-a alimentat cu multe amintiri pe care le voi împărtăși acum cu voi. De-a lungul timpului, pe scenele focșănene, au evoluat trupe ca:

- „Stelele”, laureată a festivalului național „Cântarea României”, avându-i în componență pe: Nicu Dogaru (chitară – voce), Costel Zăncescu (percuție), Nelu Kelerman (orgă – voce), Nelu Manoliu (chitară – voce, leader).

- „Polyphonic”, grup în componența căruia activau: George Măxineanu (chitară – voce), Mity Gurițoiu (tobe – voce), Marian Ștefan (chitară bass – voce) și leader grup Costel Nacu.

- „Torent”: Puiu Crăciun (chitară solo), Dorin Dragman (chitară ritmică), Florin Bedros (chitară bass), Nicu Grosu (percuție) – conducerea muzicală: Gelu Grădinescu

Așa cum consemnează Costel Nacu într-un cometariu, „În anul 1984, am acompaniat festivalul «Să cânte tinerețea» cu formația «Polyphonic»... acolo se mânca, acolo se trăia toate zilele festivalului și nu eram plătiți, se făcea muzică de plăcere...stiți ce înseamnă să repeți cu zeci și zeci de soliști din toată țara?”

Îmi dau seama că domnul Nacu povestește că la festivalul organizat la Focșani, „Să cânte tinerețea”, actualul Florentin Delmar, se punea la punct orice detaliu și se muncea până la epuizare. Acest festival care astăzi poartă numele focșăneanului Florentin Delmar, s-a născut din inițiativa lui Ioan Constantinescu și a regretatului Puiu Siru (Usturoi) „Icoana de pe Milcov” – așa cum îl denumește doamna Silvia Vasile Cazacu. Și doamna Nistor Lucica întârește spusele domnului Costel Nacu – „Da...Minunate vremuri...Stăteam până la 12 noaptea la repetiții, alteori ne apucau zorii, în preajma marilor festivaluri. Și veneam pentru muzică, nu îmi amintesc să fi dorit vreodată să fim retribuiți... Ce frumos!”

O trupă bine cunoscută din Focșani a acelor ani despre care voi mai aminti a fost „O.Z.N.” alias „O.Z.I.” alias „Sincretic” alias „Evolutiv”. Prima încercare de operă rock din țară semnată de Puiu Siru se numește „Facerea lumii”. În acele vremuri îmbâcsite de comunism, turnători și securiști, să unești rock-ul cu opera era un act de mare curaj. Din trupă făceau parte: Puiu Siru (Paraschiv Usturoi – Leader), Mircea Ianchievici, Mănila Neonila Băjenaru, Tony Ianchievici și Viorel Epurică. Grupul „O.Z.I.” a acompaniat prima ediție a festivalului „Să cânte tinerețea” în 1972 cu: Puiu Usturoi, Tudorel Florin, Tony Ianchievici, Mircea Ianchievici, Oni Ion Romanoai, Ion Mircea Grosu. Doamna Nistor Lucica a câștigat trofeul în anul 1981. Domnul Florin Bedros a acompaniat cu trupa „Torent”, concurenții și invitații la festival edițiile 1975 – 1976.

Formația „Polyphonic” (C.P.L.) era compusă din următorii membrii: Ion Lazăr, Marian Trîncă, Ticu Gafton, Nelu Nistor. Marian Trîncă era soțul fetei lui Nea Costică Grădinarul, care îngrijea „Grădina Publică”. Se numea Iuliana și a cântat cu „O.Z.I.” alături de actrița Paula (Lupu) Grosu, Francisc Derderian, Paula Codoiu, Cornelia Tudorel, Neonila Băjenaru Usturoi.

Marian Trîncă, așa cum afrimă maestrul Ioan Constantinescu, i-a fost cumnat și are o fată care se numește Teodora Constantin. Basistul Trîncă se pare că a cântat și cu trupa „Edon”, alături de Nelu Nistor, Lazăr și Gafton. Legat de talentatul Marian se vorbea, așa cum afirmă și Marcel Paizan, un alt rocker despre care voi vorbi puțin mai târziu, că era al doilea mare basist din Moldova după Liviu Tudan, de la trupa „Roșu și Negru”. Din păcate, Trîncă s-a strins prematur lăsând în urma sa cântece și aminitiri de neuitat.  Tot Ioan Constantinescu îmi povestea că duminică, 26 mai 2013, la cimitirul „Sfântul Mina” din cartierul Bahne a fost înmormântată Iuliana Amariței (solistă de muzică ușoară de o sensibilitate deosebită), soția lui Marian Trîncă. Dumnezeu să-i odihnească! Și Francisc Derderian a murit tânăr, înecându-se în râul Putna.

„Torent Grup” a apărut la emisiunea televizată de muzică și divertisment „Clubul Tinereții”, realizată de regretatul Alexandru Bocăneț în anul 1976. Avea atunci în componență pe: Florin Bedros (chitară bass), Dorin Dragman (chitară armonie), Nicu Grosu (baterie), Puiu Crăciun (chitară solo), Gelu Grădinescu (solist vocal), Vali Bogdan (orgă).

Trupa de muzică „Evolutiv”, condusă de regretatul Puiu (Usturoi) Siru, și-a schimbat denumirea în 1984, dar a fost creată în 1973 sub numele de „O.Z.N.”. Bineînțeles că și componenții trupei s-au schimbat de-a lungul anilor, dar toți erau muzicieni de nota 10. Parteneră de viață i-a fost Mănila Neonila Băjenaru și au o fată care se numește Alexandra. Nași le-au fost celebrul Dan Spătaru și soția sa Sida, bucurându-se de o frumoasă nuntă la Complexul „Căprioara” din Crângul Petrești. Din păcate, leader-ul rock-ului focșănean, îndrăgitul chitarist Puiu Siru (Paraschiv Usturoi) s-a stins la doar 54 de ani în luna noiembrie a anului 2009, în urma unui stop cardiac. A fost veșnic grăbit toată viața sa și împrăștia bunătate în jurul său și tot așa s-a grăbit să părăsească această lume. Se odihnește în Cimitirul Sudic din Focșani și în semn de respect pentru dragostea sa – „MUZICA” – a fost înmormântat împreună cu chitara sa. R.I.P.

Și acum, i-aș aminti din nou pe muzicienii Liviu Topală, Ghinea Maricel, George Bălan alături de Puiu Siru, Manila Neonila Băjenaru, Tony Iancheivici, Viorel Epurică.

Adolescent fiind, ascultam des la aparatul de radio, un tranzistor mic, marca „Zefir” în cadrul emisiunii „De la unu la trei” piesa lui Puiu, „Pe-al Vrancei plai, unde s-a năcut Miorița”. Eram foare încântat să reascult această piesă și era o dovadă că trupa avea mare succes nu numai în Focșani, dar și la nivel național. Pe de altă parte, domnul Constantin Baciu afirmă că trupa fanion a Vrancei, s-a numit la început „O.Z.I.” și nu „O.Z.N.”, însă domnul Ghinea Maricel, fost membru al trupei contrazice și afirmă că prima dată s-a numit „O.Z.N.”, „O.Z.I.” și „Evolutiv”. Domnul Maricel Ghinea, profesor de muzică, este dirijor la ansamblul „Țara Vrancei” din Focșani, orchestră cu nume sonor în țară și străinătate. Îi mulțumesc pentru contribuția domniei sale la dezvoltarea muzicii focșănene încă din anii tinereții.

Trupa „Prefix” era compusă din următorii membri: Mihail Curteanu, Miron Marinică, Crinel Panaite, Gicu Tudorancea, Pușa Maria Bărbuleț. Chiar domnul Mihail Curteanu mi-a relatat că în anul 1984 a debutat cu formația „Prefix” care avea în componența de debut pe: Curteanu Mihail (tobe – leader), Panaite Crinel (chitară voce), Miron Marinică (chitară bass), Tudorancea Gicu (chitară), iar ulteror i-a cooptat în trupă pe Ionel Răduță (orgă), și Maria Bărbuleț (solistă). Din păcate, ultimii sosiți în trupă, inginer Maria Bărbuleț și Ionel Răduță, nu mai sunt printre noi.  Întâmplarea a făcut ca... în copilărie să fiu coleg la „Casa Pionierului” din Focșan, cu organistul Ionel Răduță. Studiam împreună acordeonul alături de un alt muzician bun, organistul Dan Ioan Pamfilie. Ionel Răduță mi-a fost prieten și a locuit pe strada „Dogăriei”, lângă casa comerciantului evreu, Zighy. O casă micuță cu ferestrele în stradă care există și astăzi. Cu Dan Ioan (Neluțu) Pamfilie mă întâlnesc și astăzi și depănăm amintiri în limita timpului.

Așadar... puțini dintre dumneavoastră știu că am studiat acordeonul în copilărie, sub îndrumarea regretatului profesor și dirijor Nicușor Dumitrache, dar și a doamnei profesor Anastasia Bălan. Nu am ales însă o carieră și am rămas la stadiul de pasiune. Când părinții mi-au cumpărat acordeonul, marca „Coral”, de la magazinul de muzică situat pe strada Mare a Unirii, eu de fapt „ochisem” o chitară electrică de culoare roșie, care se afla expusă în vitrina magazinului. Ceea ce vă spun este pură realitate. Am visat mult la acea chitară până într-o zi când, fiul meu s-a hotărât să studieze chitara electrică, ajutat fiind de domnii profesori Mircea Ianchievici și Valentin Grigoriu la Liceul de Arte ”Gheorghe Tăttărescu”. Și parcă pentru a-mi îndeplini dorința mea de copil, fiul meu a absolvit Conservatorul și în prezent e chitarist în două trupe (pop-rock și hip-hop) de renume din România. Despre Mihail Curteanu se poate vorbi mult dovedind vaste cunoștințe muzicale. Domnia sa povestește că trupa „Prefix” s-a născut din pasiunea debordată pentru muzică și cu talentul și amnegația a șase colegi și prieteni de la „Direcția Județeană de Poștă și Telecomunicații Vrancea”. În anul 1980 a debutat în cariera muzicală pe parcursul a peste 15 ani de activitate artistică.

 

„Sideral”.

O altă trupă care a revoluționat tinerii focșăneni a fost „Sideral” din componența căreia au făcut parte: Marcel Paizan (solist vocal),

Florin Bedros (chitară solo), Gigi Bari (chitară bass – R.I.P.), Vasile Cazacu (chitară armonie), Nicu Sucoverschi (clape). Trupa a activat în incinta clubului „U.J.C.M. Vrancea” (fost cinema „Arta”). Talentații muzicieni au activat cu „Sideral” în perioada 1969 – 1972. Până în anul 1969, îmi povestește prietenul meu

Marcel Paizan, trupa „Sideral” a activat sub numele de „Aster Grup”, în încinta clubului „I.JC.M Vrancea” pe strada „Comisia Centrală” din Focșani. Domnul Marcel Paizan administrează cu succes pe o rețea de socializare, pagina „Focșani Blitz”, o pagină cu știri și noutăți din Focșani și Județul Vrancea. Prietenul și colegul său de trupă, domnul inginer Florin Bedros, confirmă cele spuse de Marcel Paizan.

Florin Bedros povestește cu nostalgie că în acei ani de glorie, muzica se făcea doar LIVE în condiții destul de grele. Singurul lucru bun era că își procurau boxe și chitări bune cu care reușeau să facă performanță. Tot domnia sa îmi spunea cum se ascundea cu aparatul de radio în casa părinților săi, situată pe locul unde este acum parcul Schuman, lângă biserica Donie și asculta la postul de radio „Europa Liberă” , emisiunea „Metronom Muzical” al lui Cornel Chiriac. Acesta din urmă transmitea direct din München, muzica occidentală. Din păcate a fost injunghiat, la data de 4 martie 1975, chiar lângă mașina sa într-o parcare din München. Avea doar 33 de ani. Spun că se ascundea și asculta „Europa Liberă”, deoarece acest post era interzis total, fiind considerat dușamnul comunismului. Acolo, domnul inginer îi studia pe The Beatles, cu piesele „Ob-la-di ob-la-da” , „Yellow submarine” și „Come Together”. Același lucru făceau și colegii săi și creau piese cu influențe occidentale. Marcel Paizan îmi povestea că în acele timpuri, trupele rock nu erau promovate pe canalele TV (nici nu aveau cum, existând doar un singur post național tv). Promovarea se făcea prin afișe lipite la vedere în tot orașul Focșani. În momentul când băieții cântau, sălile se umpleau până la refuz și toată lumea avea ocazia să îi cunoască, să îi atingă și să dea mâna cu ei.

Un alt component de bază al muzicii focșănene este domnul Liviu Topală. Domnia sa are o contribuție însemnată în cultura muzicală focșăneană.  Se numără printre pionierii muzicii de gen. De altfel, așa cum îmi mărturisea chiar dânsul:„ În primul și în primul rând, în Focșani am lucrat cu trupa „Progresiv 74”, inițiată și condusă de

Tony Ianchievici alături de care am praticat un folk progresiv.

Pot să mai amintesc în câteva rânduri instrumentiști talentați despre care unii au uitat. Eu însă doresc să îi readuc în memoria dumneavoastră și să vă asigur de talentul lor înnăscut pentru muzică.

Viorel Melnic (tobe și chitară bass), component al trupei „Aster Grup”.

Dan Neluțu Pamfilie, organist, component și leader al trupei „Polyton”, prieten bun cu clăparul Ionel Răduță (R.I.P.)

Costel Manea, profesor de educație muzicală. A făcut parte din orchestra care a acompaniat festivalul „Să cânte tinerețea”, actualul „Florentin Delmar” în anul 1982. Un perfecționist interpret la flaut.

Corneliu Pleșa, profesor de muzică la școala Ion Basgan. Are o activitate muzicală impresionantă. A activat la diferite festivaluri și concerte cu trupa „Stelele”. Fan declarat al trupei Pheonix, cu o vastă cultură în istoria muzicii. La începutul anilor ”80, Corneliu Pleșa a fost invitat să facă parte din trupa rock „Metroc”, desprinsă din „Metropol”. Am avut bucuria să fiu coleg cu Corneliu la Liceul Pedagogic, el fiind promoție 1981. Activitatea sa de licean a fost marcată și evidențiată de spectacole susținute de el la chitară solo și voce în Sala Polivalentă – Focșani. Cunoscându-l bine pe profesorul Corneliu Pleșa, pot să vă spun, fără să exagerez, că are un timbru vocal asemănător cu al lui Mircea Baniciu. Poate și de aici ... legătura sa sentimetală cu trupa Phoenix.

Așadar... prieteni, bătrânul și frumosul oraș Focșani a crecut copii frumoși din toate domeniile inclusiv rock, curent ce a revoluționat, în anii ”60 – ”70 – ”80, pe tinerii liceeni și nu numai. Trupele activau la:„Hotel Unirea”, restaurante (Zimbru, Doi Stejari, Intim), Teatru Maior Gh. Pastia, Ateneu, Casa de Cultură, dar puteau fi admirați și ascultați și cu ocazia unor evenimente de familie. În fiecare tânăr muzician din acea perioadă bătea o inimă de Paul McCartney, John Lenon, Ringo Starr și George Harrison.

În semn de respect pentru veteranii rock-ului focșănean am scris acest „portativ” pentru ca dumneavoastră să le fredonați numele.

Poate vă veți întreba și pe bună dreptate: Domnule dar festivalurile sunt de muzică ușoară, nu de rock. Da! vă voi răspunde. Așa este. Însă instrumentiștii se reuneau în orchestra festivalului, după care... revenea fiecare la trupa sa.

Să fredonați și să fiți iubiți  

Daniel Mușat-Mureșanu Focșani

Joi, 7 Mai 2020

Sursă foto: INTERNET


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.