Focsănenii au rămas cu locul al III-lea si cu amintirile
A XXX-a editie a fost, fara indoiala, cea mai reusită din ultimii ani a Festivalului "Florentin Delmar". Dacă marele trofeu a plecat la Galati, focsănenii s-au multumit cu locul al III-lea si 75 de euro. Din punct de
vedere tehnic, sonorizarea nu au mai pus probleme, iar spectatorii au revenit in sala din Piata Unirii. Organizatorii insă au uitat de promisiunile făcute si au dat friu liber decibelilor, fără să tină seama că
acum un secol arhitectii nu au conceput teatrul pentru muzica rock!
Mult rivnitul trofeu al festivalului focsănean a fost cistigat de Anisoara Mardare din Galati. Focsănenii s-au multumit cu locul al III-lea, ocupat de alesul publicului, Ionut Vilcu. In ultima seara, lacrimi de bucurie pe fetele cistigătorilor si lacrimi de tristete pe obrajii celor care au sperat să prindă unul din simbolicele premii oferite de organizatori. De altfel Horia Moculescu a linistit o concurentă spunindu-i, "o să faci o carieră strălucită, să nu plingi. Ai o voce de aur. Ascultă! Mai mult valorează vorbele mele decit suta de euro de la premiu". Remarcă ironică, dar adevărată. La peste jumatate de miliard buget, să oferi cite 75 de euro la cei doi ocupanti ai locului al III-lea este jenant si chiar o bătaie de joc la adresa părintilor care investesc zeci de milioane ca un candidat să poată participa la un asemenea concurs. Dacă Trofeul "Florentin Delmar" a mers la Galati, Premiul special "Florentin Delmar" a fost acordat Ramonei Manole din Bacau. Premiul I a fost cistigat de un bucurestean, Dragos Chircu, iar premiul al II-lea a fost impărtit de Alin Văduva din Craiova si Cătălina Ciobanu din Bucuresti. Ionut Vilcu din Focsani a impărtit premiul al III-lea cu Aida Borovină din Buzău.
Decibelii au "agresat" Teatrul
Editia din acest an a fost un succes, chiar dacă există si multe minusuri. "A fost o editie sensibil mai bună decit editiile trecute si apaluzele din sală confirmă că alegerea noastră a fost una bună"
remarca Horia Moculescu, presedintele juriului. Printre părtile bune ale festivalului amintim tinuta spectacolului, calitatea actului artistic, decenta invitatilor. Concluzia care se impune este că festivalul a
crescut si a ajuns la un stadiu in care are nevoie de un nou inceput. De ce nu o editie a XXXI-a Internatională a Festivalului "Florentin Delmar"? "Este o idee mult prea indrazneata, dar merita sa reflectam", ne-a spus Valentin Gheorghita, directorul festivalului. Se pare că problemele ultimelor editii au fost rezolvate, in special sonorizarea si acustica sălii. Rămine doar ca la editiile viitoare să tină in friu decibelii. Oricit de bună ar fi o constructie cum este Teatrul, organizatorii nu trebuie să uite că arhitectii care l-au conceput acum un secol, l-au gindit pentru voce, nu pentru prestatii care sa emita mii de decibeli. "S-a facut tot ce s-a putut pentru a obtine fidelitate. Reglajul a fost la limita, ca oamenii sa aiba o auditie placuta. Este drept au existat momente cind s-a produs microfonie", ne-a spus Valentin Gheorghită.
Prezentarea de mina a doua
Prezentarea spectacolului, prezentata de organizatori ca fiind "o surpriza", nu a fost slaba, dar nici nu a excelalt. Nu stim cit a costat Daniel Iordăchioaie si sotia sa Nuria Nuri, dar un cuplu de prezentatori
din trupa Teatrului focsănean ar fi fost de departe mai bun decit cei doi. Si-ar fi costat si mai putin. Nu a lipsit baletul picioarelor goale si lungi si decolteurile candidatelor, care au incercat să impresionaze
juriul si publicul prin frumusetile Evei. Nici tinutele prin care se putea vedea lenjeria intimă. Trecind peste toate aceste mici neajunsuri, festivalul a fost un succes. Publicul focsănean a inceput să uite
spectacolele gratuite din Piata Unirii si s-a decis să revină in sală, desi nu prea civilizat, fapt sesizat de artistii prezenti. Una peste alta, recitalurile au fost extraordinare. Ionut Ungureanu si "Provincialii" au
ridicat tinerii din sală in ultima seară, iar prestatia Nicoletei Matei si a "Big-Band-ului" Radio, condus de Ionel Tudor, au delectat gusturile celor mai pretentiosi melomani.
