Astăzi despre Profesorul Grigore T. Popa. Cel mai mare anatomist român „Imaginea verticalității în medicină”. Precursor al neuroendocrinologiei moderne, formator al unei generații de medici de vârf. „Pericolul Neisprăviţilor” - semnalul fatal
Grigore T. Popa (n. 1 mai 1892, Emil Racoviță, Dănești, Vaslui, România – d. 18 iulie 1948, București, România) a fost un medic român, membru corespondent al Academiei Române. Acesta a reușit să obțină o educație universitară și să devină profesor la două dintre cele mai importante universități ale țării sale. Anatomist de specialitate, Popa a lucrat la popularizarea științei moderne, la reforma sistemelor de învățământ medical și superior și, în spitalele de război, ca practicant decorat și apreciat public. Munca sa în endocrinologie și neuromorfologie a fost apreciată în străinătate, în timp ce acasă a ajutat la formarea unei generații de medici de vârf.
„Cea mai luminoasă personalitate care patronează o universitate de medicină românească”
Membru în Academia Română, curtat de Casa Regală şi de puterea comunistă, Grigore T. Popa a refuzat mereu orice fel de partizanat politic. Ca publicist şi gânditor, a criticat mereu derapajele oamenilor aflaţi la putere. Cât de actuale sunt ideile lui Grigore T. Popa, puteţi aprecia singuri citind următorul paragraf dintr-un articol publicat în urmă cu peste 70 de ani, intitulat atât de sugestiv „Pericolul Neisprăviţilor”:
„Neisprăviţi avem în toate părţile. Neisprăviţii noştri sunt astăzi foarte primejdioşi pentru că sunt mulţi şi pentru că formează mediu. Ei vor să stăpânească şi nu ştiu cum. Dar, dacă nu pot comanda spiritele, ei stabilesc destule confuzii pentru o îmbolnăvire gravă a societăţii”
Grigore T. Popa o personalitate unică: om de ştiinţă, scriitor, publicist, traducător, antreprenor social, orator, dar, în primul rând, un exemplu de moralitate. A refuzat să facă parte din orice mişcare politică. A refuzat orice formă de partizanat. Şi-a iubit familia, care toată perioada comunistă a fost urmărită, cei patru copii fiind victime ale poziţiilor sale. Să faci ce zice Popa e un risc. Să faci ce-a făcut Popa este o jertfă”
Savantul Grigore T. Popa, profesor şi şef al Institutului de Anatomie al Facultății de Medicină din Iași. Precursor al neuroendocrinologiei moderne . Semnala în urmă cu peste 80 de ani Pericolul neisprăviţilor care pândeşte şi societatea actuală
Tratat în mod rău de dictaturile fasciste succesive, Popa a aderat la idealurile moderate de stânga și le-a făcut publice prin rubrica sa, Însemnări Ieșene. El a criticat Marxismul la fel de mult ca rasismul științific, dar a condamnat participarea României la războiul împotriva sovieticilor și, în 1944, s-a alăturat unei mișcări de protest a unor universitari de înaltă calitate. În ultimii ani, anticomunismul și pozițiile sale democratice creștine l-au adus în conflict cu autoritățile. Regimul comunist din România l-a alungat din funcția de educator universitar și a fost hărțuit până la moartea sa la vârsta mijlocie. La restaurarea democrației, alma mater și locul unde a predat o mare parte a carierei sale au fost numite în onoarea sa.
Biografie
Grigore Popa s-a născut la Șurănești (com. Dănești), Vaslui, fiind fiul notarului Theodor Popa (1865-1942) și al Mariei Popa, casnică, fiica lui Iancu Gorea.
Elev la Liceul Național Liceul Național din Iași în perioada 1903-1911, urmează apoi cursurile Facultății de Medicină din Iași. După specializări la Chicago (bursă Rockefeller) și Londra, Gr. T. Popa revine în țară, unde devine titular al Catedrei de Anatomie și Embriologie la Institutul de Anatomie Iași al Facultății de Medicină din Iași (1928). A lucrat în acest oraș până în 1942, când s-a transferat la București. Valoarea descoperirilor sale din domeniul relațiilor neuroendocrine, sistemul port hipofizar, i-au asigurat o recunoaștere mondială.[3]
Istoricul descoperirii sistemului port hipotalamo-hipofizar
Grigore T. Popa reprezintă „sistemul port” între endocrinologia istorică și endocrinologia modernă.
Grigore T. Popa rămâne în istoria endocrinologiei mondiale prin descoperirea în 1930, împreună cu australianca Una Fielding(en)[traduceți],[4] a sistemului vascular port hipotalamo-hipofizar, descoperire realizată în perioada în care lucrau împreună la Londra.[3]
Lucrând în laboratorul profesorului Rainer din București, profesorul Popa începuse deja studiul vaselor sangvine din regiunea hipofizară, vase ce adesea sunt foarte clar văzute la autopsii trecând de-a lungul tijei hipofizei umane.
Beneficiind de o bursa Rockfeller, la sugestia profesorului Eliot Smith, profesorul Popa și Una Fielding au realizat studiul acestor vase prin disecția a 40 de cadavre adulte, 10 feți de vârste diferite, dar și de câini, pisici, porci, cai și oi. Pentru evidențierea vaselor sangvine din această regiune ei au realizat secțiuni seriale frontale, sagitale și transversale și au folosit injectarea cu cerneală de India.
Rezultatele acestor cercetări au fost comunicate în 1930 la Anatomical Society of Great Britain and Ireland (Londra) și publicate în Journal of Anatomy [5][6] și în The Lancet[7]. Aceste lucrări au fost republicate de Academia Română in extenso în 1932 și 1935. La Conferința Lister, profesorul Harvey Cushing a realizat un rezumat magistral al faptelor legate de cooperarea funcțională între corpul pituitar și hipotalamus.
Împreună cu Geoffrey W. Harris[8] publică în 1938 o lucrare experimentală „A technique for operations on the hypotalamo-hypophisial region of the rabbit”. Prin cercetările realizate, Gr.T. Popa a descifrat mecanismul foarte fin al secreției hipotalamusului și al legăturii hipotalamusului cu hipofiza, demonstrând unitatea hipotalamo-hipofizară întrevăzută de Cushing.
Relația dintre sistemul nervos și sistemul endocrin a preocupat mari oameni de știință precum G. Roussy si M. Mosinger, care au publicat „Tratatul de neuroendocrinologie” în 1946, dar natura legăturii dintre creier și hipofiză era încă controversată.
Alte domenii de cercetare
Alte lucrări ale sale sunt investigațiile privind structura funcțională a pericardului, a meningelor sau a spermatozoizilor, tanicitele, dubla inervare a fibrei musculare, prezența în lichidul cefalo-rahidian a cerebrostimulinei.
Deși anatomist, profesorul Popa a abordat și probleme de biochimie și hormonologie.
Profesorul Popa l-a sfătuit pe George Emil Palade să-și continue studiile în Anglia sau America.
Activitatea culturală
Mihail Sadoveanu împreună cu profesorul Grigore T. Popa
În 1936, împreuna cu Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu și George Topârceanu, a fondat revista Însemnări ieșene, publicație de prestigiu în cultura românească.
Decorații
Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941)
In memoriam
Universitatea Grigore T. Popa de Medicină și Farmacie din Iași îi poartă numele.
Note
^ (PDF) https://revista22.ro/storage/arhivapdf/25_1990.pdf Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ a b Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. pp. 122-123.
^ a b Ion Petrovanu, „Grigore T. Popa”, în Eugen Târcoveanu, Constantin Romanescu, Mihai Lițu, Ctitorii prestigiului - 125 de ani de învățământ medical superior la Iași, Editura „Gr. T. Popa”, UMF Iași, 2004, pp. 19-23.
^ Sally O'Neill, „Fielding, Una Lucy (1888–1969)”, biografie pe situl Australian Dictionary of Biography. Pagină accesată la 26 ianuarie 2013.
^ Popa G.T., Fielding U. A portal circulation from the pituitary to the hypothalamic region. J. Anat., Lond., 1930; 65: 88.
^ Popa G.T., Fielding U. Hypophysio-portal vessels and their colloid accompaniment. J. Anat., Lond., 1933; 67: 227.
^ Popa G.T., Fielding U. The vascular link between the pituitary and the hypothalamus. Lancet, 1930; ii: 238.
^ Marthe L. Vogt, „Geoffrey Wingfield Harris”, Biographical Memoirs of Fellows of the Royal Society, Vol. 18, Nov. 1972, pp. 309-329.
^ Decretul Regal nr. 2.854 din 13 octombrie 1941 pentru acordări de semn onorific „Răsplata Muncii”, pentru 25 ani în serviciul Statului, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 305 din 24 decembrie 1941, partea I-a, p. 8.020.
Vezi și
Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași
Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – P
Persecutatul, 18 octombrie 2004, Mirela Cimpoi, Jurnalul Național
Academicienii consăteni din Șurăneștii Vasluiului[nefuncțională], 23 octombrie 2007, Ion Mitican, Ziarul Lumina
Colecții digitalizate BCU Iași
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Citiți și:
Sărac şi orfan de mamă de la 5 ani, a ajuns unul dintre cei mai apreciaţi anatomişti ai lumii!
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
De același autor
