Se așteaptă lupte crâncene
Antecedentele ultimelor două meciuri de la Cupa Mondială 2018 anticipează partide echilibrate
Finala Franța – Croația (duminică, ora 18:00, la Moscova) este o premieră pentru Cupa Mondială. Însă cele două echipe s-au mai întâlnit în semifinalele ediției 1998. Atunci, pe “Stade de France”, echipa “cocoșului galic” venea după un meci cu emoții maxime, sfertul de finală câștigat la lovituri de departajare în fața Italiei, iar Croația lui “Ciro” Blazevic, reușise un rezultat uriaș, 3-0 cu Germania. Francezii lui Aimé Jacquet spuneau atunci că nici de Brazilia nu le-a fost frică, atât cât s-au temut de “squadra azzura”. Cu Brazilia au avut dreptate, fiindcă au învins echipa lui Ronaldo cu 3-0 în finală, însă nici în semifinala cu Croația nu le-a fost ușor. Croații au reușit să neutralizeze jucătorii de calibru ofensiv ai Franței, numai că l-au scăpat din ochi pe Lilian Thuram, fundașul dreapta. Și, la numai un minut după ce golgeterul ediției, Davor Suker, deschidea scorul, Lilian a adus egalarea. Până la urmă, tot Thuram a adus victoria Franței (’70), însă meciul acesta a rămas în mintea multor iubitori de fotbal prin incidentul din min. 76. Atunci, fundașul croat Slaven Bilic, ulterior devenit selecționer, a căzut la un duel cu Laurent Blanc și arbitrul spaniol Garcia-Aranda l-a eliminat pe stâlpul apărării franceze. Toată suflarea din Hexagon s-a arătat revoltată de “simularea” lui Bilic și îngrijorată din cauza absenței lui Blanc din finală. Bilic nu a recunoscut niciodată că a simulat și, ulterior, însuși Blanc (și el devenit selecționer) a recunoscut că a faultat și decizia arbitrului a fost justă. A doua întâlnire împortantă s-a disputat după șase ani, la Euro 2004. Francezii, veneau în grupă după o victorie antologică, 2-1 cu Anglia, în timp ce croații nu reușiseră să învingă o Elveție searbădă care a terminat meciul în zece oameni (scor 0-0). Meciul Franța – Croația s-a disputat la Leiria și favoriții au deschis scorul, cu un șut al lui Zidane (’22), deviat de fundașul Igor Tudor, însă Croația a reacționat tare, chiar dacă nici Blanc, nici Bilic, nu erau pe teren. Milan Rapaic a egalat în min. 48 din penalty, iar Dado Prso a preluat conducerea patru minute mai târziu. În cele din urmă, Trézéguet a adus o egalare așteptată. Croația, pregătită de celebrul Otto Baric, n-a trecut de grupe, iar Franța a mers mai departe, fiind eliminată în sferturi de marea surpriză a acelei ediții, Grecia.
Finala mică, pentru medaliile de bronz, care se dispută sâmbătă la Sankt Petersburg (ora 17:00), între Anglia și Belgia are trei antecedente la Cupa Mondială. În 1954, în Elveția, cele două echipe s-au întâlnit într-un meci cu multe goluri, care a avut prelungiri, deși se disputa în grupă. Dar despre regulamentul “creț” al acelei competiții se poate vorbi la infinit. În fine, după 90 de minute scorul a fost 3-3, apoi s-au mai dat câte un gol de căciulă în timpul adițional, și a ieșit ca la teatru. Englezii s-au cam jucat în meciul acesta, fiindcă adversara era de condiție modestă. În 1990, Anglia a câștigat cu 1-0, în optimile de finală de la “Coppa del mondo” după prelungiri, rezultat considerat ca o surpriză, conform prestațiilor anterioare ale celor două echipe. Golul a fost marcat în ultimele secunde ale prelungirilor de David Platt. După cum bine ne amintim, Anglia și Belgia au jucat un meci odihnitor și la această ediție, câștigat de “diavolii roșii” cu 1-0 (gol Januzaj), care a dus echipa belgiană pe partea complicată de tablou. Nu trebuie să uităm și o partidă dintr-un turneu final european, în 1980, la primul turneu final cu opt echipe. Cele două echipe au remizat în Italia, scor 1-1 prin golurile marcate de Ian Ceulemans, pentru Belgia, respectiv, Ray Wilkins. Anglia n-a trecut de grupă, în timp ce Belgia a ajuns în finala pierdută cu 1-2 în fața Germaniei.
Singura concluzie care se poate trage, înainte de cele două meciuri finale ale “Mirovoi Kubok 2016) este că antecedentele arată doar meciuri echilibrate, încheiate cu remize sau victorii la un gol diferență.