Foto | O poveste cu pitici, mămici, tătici și bunici din Vrancea
Ce poate fi mai frumos pe lume decât să vezi cum o bucățică de om, ruptă din sângele tău, la vârsta de șapte ani, aleargă după o minge, pasează, driblează și șutează direct în vinclu, stârnind un ropot de aplauze, tobe, vuvuzele și glasuri care nu contenesc să strige: Bravo, copii!
”Inizzio, vrem un gol, vrem un gol, vrem un gol!” a fost încurajarea predilectă auzită pe stadionul „Metrom” din depresiunea Brașovului, în cele patru zile de fotbal total, din cadrul turneului internațional „Junior′s Cup”, cel mai mare turneu de fotbal din țară adresat juniorilor. Și golurile chiar au venit pe măsura strigătelor galeriei părinților și bunicilor care, fără exagerare, au impresionat întreaga suflare brașoveană. Ăștia sunt vrâncenii! Ei vin cu imnul echipei, cu tobe, cu vuvuzele, cu versuri adaptate pe sufletul copiilor din teren!
Am mers și noi, din Vrancea, cu fiii și nepoții noștri, bine antrenați de clubul „Inizio”din Focșani, însoțiți de profesionistul și exigentul antrenor Ionel Cristinel și ne-am cazat frumos la o pensiune de lângă pădurea Săcele, un loc superb, unde urșii dau buzna, cerșind o bucată de friptură rămasă de la grătarul pensiunii.
Am mers și eu, în calitate de „bunic de fotbalist”, cu toate că pe tricourile celor din tribună se puteau citi doar: „soră de fotbalist”, „frate de fotbalist”, „tată sau mamă de fotbalist”. Dar „bunic de fotrbalist” de ce să nu fie! O vorbă veche spune că „toată dragostea din lume pentru copii se adună în sufletul bunicilor” Eu chiar cred că este adevărat!
Odată cu prima zi de turneu au venit și primele victorii. Fotbaliștii noștri alergau de mama focului, parcă erau băgați în priză, nu oboseau, nu conteneau să lupte pentru orice minge, deposedau, săreau la cap, trăgeau de la distanță, de-ți era mai mare dragul să-i privești. Relatez o fază în care, din trei pase geniale, scapă Teo Dumitrache pe partea dreaptă și cu un șut cu stândul marca „Hagi” admirăm uluiți balonul poposit în vinclul porții adversarilor. S-a declanșat nebunia în tribuna vrâncenilor. Piticii se retrăgeau și luau poziții în teren. „Ia omul și primul la minge!”, striga antrenorul! Piticii se conformau. Au venit și alte goluri. La un moment dat scapă un adversar, șutează violent, iar portarul nostru, nimerni altul decât Darius Hristea, nepotul lui ”Hristea Lucian” fostul mare portar al F.C Argeșului, din perioada de glorie a fotbalului românesc, dar și nepotul meu (sic), printr-un reflex de zile mari respinge balonul în corner. Am simțit atunci cum inima mi-o ia razna și mi-am întrebat soția (bunicuța portarului), dacă mi-am luat dimineață pastila de tensiune. Pentru că în asemenea tensiune inima ar putea să cedeze și nu dădea bine la momentul respectiv.
Când am văzut cu ce echipe trebuia să ne confruntăm, am avut ceva frisoane, dar piticii erau încrezători în forțele lor: „Pe noi nu ne poate învinge nimeni! Suntem cei mai buni!” Am luat-o în spirit de glumă, dar ei au luat-o în serios, mi-au demonstrat cu fapte că așa stau lucrurile!
Adversarii noștri au fost: Intergalaxy București, Juniorul Brașov, Academia Gheorghe Hagi, Steaua Magică Iași, Kinder Brașov, FC Brașov, ACS Kids Tâmpa Brașov, Academia Radu Rebeja. Am obținut șapte victorii și două rezultate de egalitate. Finala am pierdut-o la executarea loviturilor de la 7 metri, în ciuda faptului că portarul nostru a apărat una dintre lovituri, noi nu am reușit să înscriem din cele trei încercări, emoția spunându-și cuvântul.
Finala era pe punctul de a se încheia cu scorul de 1-0 în favoarea noastră, dar arbitrul a arătat prelunginea timpului de joc cu un minut. Minutul acela a fost fatal, în ultimele 30 de secunde am fost egalați de către brașoveni. Așa e în fotbal, trebuie să lupți până în ultima secundă. Piticii erau supărați la final, unii plângeau, alții priveau cu invidie spre adversarii care se bucurau. Ca să devii fotbalist trebuie să guști și din paharul amărăciunii, pentru că așa este în fotbal ca și în viață, cu bucurii și necazuri, deopotrivă. Important este să știi să treci mai departe, să lupți pentru a ajunge cel mai bun.
„Voi sunteți campionii noștri!” strigau părinții și bunicii din tribună la festivitatea de premiere. Adică: Hristea Darius – portarul inspirat la orice fază; Lechea Sergiu – fundașul central pe care îl asemănam cu Belodedici sau Gică Popescu; Cristian Marius – mijlocaș, luptător, bun pasator, minte limpede; Lemnaru Ștefan - mijlocaș, blondul echipei, feblețea fetelor din tribună, elegant, bun pasator. Uneori în vedeam în el pe Lăcătuș; Toader Levin – talent înnăscut, luptător neobosit, forță și determinare; Burlacu Denis – omul potrivit care apare acolo unde trebuie, mijlocaș, pasator desăvârșit; Toader Eric – omul de pază pe care se bazează întreaga echipă la vremuri grele, forță, talent, luciditate.
Nu cred că am exagerat cu ceva, pentru că am o previziune: e bine să rețineți aceste nume de fotbaliști tipărite astăzi de Ziarul de Vrancea, pentru că s-ar putea să le regăsiți peste câțiva ani în echipa națională de fotbal a României. Nimic nu este imposibil!
Dacă vă spun că trofeul pentru cel mai bun fotbalist al turneului a fost obținut de numărul nostru zece, Dumitrache Teo, veți avea dovada că afirmațiile mele sunt justificate. El se dovedește a fi un „Mini Hagi” pe teren, un lider al echipei, un stângaci cu un șut măiastru, pe care nu te saturi să-l admiri pe teren.
Ce să vă mai zic, sunt plin de bucurie ca bunic, așa cum au fost toți părinții care i-au însoțit la Brașov pe acești mini fotbaliști minunați, adevărate briliante care sporesc în valoare cu fiecare zi de antrenament la clubul Inizzio Focșani. Felicitări clubului, mulțumiri antrenorilor, felicitări copiilor dar și părinților și sponsorilor care fac tot efortul să le asigure micilor aspiranți la cariera de fotbalist condițiile de care au nevoie. Ar trebui să acordăm mai mare atenție acestor copii, pentru că de aici vor veni pe viitor clipele de satisfacție microbistică, ei ne pot aduce din nou acea bucurie de nedescris pe care am trăit-o în generația de aur a fotbalului nostru.
Poate următorul nostru „Hagi”, „Rică Răducanu” sau „Balaci” are vârsta de opt ani și se află acum în echipa Inizzio Focșani. Suntem obligați să sperăm, dar să și ajutăm cu ceva sportul românesc, începând tocmai cu acești pitici plini de voință și determinare. Să le facem drumul luminos, să le oferim tot ce au nevoie și să-i încurajăm prin toate demersurile pentru a atinge performanța.
Bravo, copii! Voi sunteți campionii noștri!
Semnează:
Purtătorul de cuvânt al echipei
Bunicul
Gheorghe Mocanu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Sport
