Franţa nulă, Spania, economă
Franta: 1. Lloris (cpt.) – 13. Reveillère, 4. Rami, 21. Koscielny, 22. Clichy - 2. Debuchy (’65 – 14. Ménez), 6. Cabaye, 17. M’Vila (’79 – 9. Giroud), 15. Malouda (’65 - 11. Nasri), 7. Ribéry - 10. Benzema. Antrenor: Laurent Blanc.
Cartonaşe galbene: Ramos (’31) – Cabaye (’42), Ménez (’76).
Arbitru: Nicola Rizzoli (Italia).
1-0, min. 19: Alba centrează de pe stanga, Xabi Alonso înscrie cu o lovitură de cap, de pe picioare, de la 9 metri;
2-0, min. 90^1: Reveillère îl faultează pe Pedro în careu, Xabi Alonso transformă penaltiul acordat.
Egalitatea dintre “alb” şi “nul”, făcută în fotbal atunci cand vine vorba de scoruri, poate fi extinsă după “sfertul” de sambătă, de la Doneţk. Pregătită de Blanc (alb), echipată în alb, Franţa a fost nulă în faţa unei echipe a Spaniei care a dat pregnant senzaţia că are grijă mai mult de economizorul de energie decat de un joc pe care se simţea pregnant că-l va caştiga.
Tonul zilei incolore, inodore şi insipide a francezilor a fost dat chiar de pe bancă, antrenorul făcand mai multe modificări care au bulversat echipa: mijlocaşii de rezistenţă Diarra, Nasri şi Ménez şi-au pierdut locul de titulari, iar conturul liniei mediane nu a mai avut doi închizători, lucru ce i-a permis lui Xavi, care a urcat des în zonă centrală, să facă lejer jocurile. Decisivă în economia partidei a fost tot o inovaţie a lui Blanc, făcută în flancul drept, unde Debuchy a avansat, pentru a-i face loc lui Reveillère, ambele reuşite ale jocului fiind iniţiate din această zonă a terenului. Mutaţiile tehnicianului “cocoşilor” nu au bulversat doar jocul defensiv, ci şi pe cel ofensiv. Deşi a fost condusă încă din minutul 19, Franţa nu a fost în stare să-şi creeze nicio ocazie importantă de gol! Mai mult, doar Cabaye (’32), dintr-o lovitură liberă executată de la 25 de metri, a reuşit să cadreze în 90 de minute! Asta chiar dacă antrenorul a încercat să-şi îndrepte erorile din start şi i-a introdus, aproape de jumătatea actului doi, pe Nasri şi Menez, ba, mai mult, a mizat pe final pe două varfuri.
Avand în faţă o trupă care a explicat încă o dată de ce a fost umilită de Suedia, Spania s-a mulţumit să ţină jocul în zona neutră, să aibă posesia (mai mereu, peste 60%) şi să-şi îngenuncheze adversarul prin pase surprinzătoare. Fără a forţa, elevii lui Del Bosque nu au avut prea multe faze clare ofensive, doar intervenţia lui Lloris (’62), în faţa lui Fabregas, la marginea careului mare, după o pasă a lui Iniesta, ieşind din tipare, cu excepţia golurilor. Nici introducerea lui Torres (Del Bosque a mers iarăşi, în start, pe formula care nu cuprinde un atacant veritabil) nu a schimbat prea mult jocul, “El Niño” punctand doar la capitolul ofsaiduri, unde a “marcat” de trei ori în cateva minute.
În concluzie, succes fără dubii a economei campioane a Europei în faţa unei echipe care continuă să nu-şi găsească busola la turneele finale. (Ovidiu MINEA)