Adrian Voinea, in vacanta la Focsani
Revenit pentru citeva zile in Vrancea, la casa parintilor sai, tenismanul Adrian Voinea a stat de vorba cu reporterii cotidianului nostru, povestind despre ceea ce face acum, dupa accidentarea suferita la umar si operatiile care au urmat. Cititi in rindurile de mai jos interviul cu cel mai valoros tenisman pe care Vrancea l-a dat vreodata.
- Cum ai regasit Focsaniul, Adrian?
- Intotdeauna m-am simtit bine acasa si am revenit cu placere in locurile natale. N-am mai fost din vara lui 2004 si pot spune ca imi era tare dor de parinti. Acum a venit acasa si fratele meu, Marian, din Germania, care are un copil de doi ani si jumatate, astfel ca parintii nostri au fost si mai fericiti. Din pacate, miine (n. r. - azi) plec la Perugia, Marian a plecat si el azi (n. r. - ieri) in Germania, iar mama si tata vor ramine, din nou, singuri. Chiar ne gindeam ca stam prea departe unii de altii prea mult timp si ca ar trebui sa gasim o solutie pentru a ne reuni familiile.
- Vorbeai de fratele tau care are un copil. Tu nu te casatoresti?
- (Zimbind) Mai intii trebuie sa-mi gasesc o prietena. Inca nu mi-am gasit jumatatea vietii, sa zic asa. Sa vad ce-mi va rezerva viitorul.
- Ce-ti mai face umarul accidentat?
- Acum 5 luni m-am operat a 2-a oara, iar acum este bine, dar nu destul de bine. Medicii spun ca 2 - 3 luni trebuie sa fac fizioterapie. Sperante sa revin in activitatea competitionala sint destul de mici. Prima operatie n-a fost completa si de aceea a trebuit sa mai fac una acum, iar recuperarea va mai dura.
- Si ce face acum Adrian Voinea, in timpul liber?
- Avind in vedere ca de doi ani n-am mai jucat partide oficiale am destul timp la dispozitie. Acum m-am inscris la Facultatea de Filosofie, in Perugia. Este un oras universitar si m-am decis sa vad cum este sa fii student.
- Vei investi in tenis dupa finalul carierei?
- N-am idei foarte clare dar nu cred ca voi investi intr-o scoala de tenis. Pentru asta e nevoie de foarte multi bani. Varianta inchirierii unui club de tenis sau a unor terenuri pentru a organiza acolo o activitate ar fi mai probabila.
- Cum a fost inceputul carierei din Italia?
- Tin minte ca ne-a ajutat o maicuta din Torino, de la o biserica ortodoxa. Avea grija de mine si de fratele meu. Inainte sa plecam la un turneu la Firenze ne-a dat un milion de lire italiene, o suma importanta pentru acea vreme. Ne-a spus ca ne ajuta insa ne-a precizat sa ajutam si noi la timpul nostru pe cineva, daca vom avea posibilitatea. Asa am si facut, de altfel.