Mica finală a confirmărilor
Brazilia: 12. J. Cesar – 23. Maicon, 3, T. Silva, 4. D. Luiz, 14. Maxwell – 8. Paulinho (min. 57- 18. Hernanes), 17. L. Gustavo (min. 46 – 5. Fernandinho) – 16. Ramires (min. 72 – 7. Hulk), 19. Wilian, 11. Oscar – 21. Jo. Antrenor: Luiz Felipe Scolari.
Olanda: 1. Cilessen (min. 90^3 – 22. Vorm) – 3. De Vrij, 2. Vlaar, 4. Martins Indi – 15. Kuyt, 20. Wijnaldum, 16. Clasie (min. 90 – 13. Veltman), 5. Blind (min. 70 – 7. Janmaat) - 8. De Guzman – 11. Robben, 9. Van Persie. Antrenor: Louis Van Gaal.
Cartonaşe galbene: T.Silva (‘2), Fernandinho (’54), Oscar (’68) – Robben (‘9), De Guzman (’36).
Arbitri: Djamel Haimoudi (Algeria); Redouane Achika (Maroc), Abdelhak Etchiali (Algeria).
0-1, min. 3: Thiago Silva îl faultează pe Robben la limita careului mare, arbitrul acordă penalty (nu şi eliminare, care era logică!), Van Persie transformă lovitura de la 11 metri;
0-2, min. 17: plecat dintr-un ofsaid “mic”, De Guzman centrează de pe dreapta, David Luiz respinge greşit, pană la Blind, care are timp să-şi aşeze mingea, cu două atingeri, şi să înscrie cu dreptul, de la 11 metri.
0-3, min. 90^1: Janmaat, lansat pe dreapta de Robben, îi pasează în careu lui Wijnaldum, care înscrie, de la 9 metri.
Finala mică a fost finala confirmărilor. Brazilia a demonstrat că, exceptand meciul contra Columbiei, nu a fost… Brazilia la acest Mondial. Chiar remaniată, fără “lateralii” cu ştaif care au dezamăgit, Dani Alves şi Marcelo, “cea mai bună apărare din lume”, cum fusese prezentată la start, a clacat iarăşi lamentabil, Thiago Silva şi David Luiz avand pe conştiinţă startul ratat. Închizătorii şi-au confirmat limitele, mijlocaşii de creaţie, cu excepţia lui Oscar, care a fost viu în zona în care e folosit de Mourinho la Chelsea, au punctat rar, Wilian doar la statistici, iar Jo l-a făcut să se simtă puternic pană şi pe Fred, rămas pe bancă.
În ceea ce o priveşte pe Olanda, aceasta a demonstrat, dacă mai era nevoie, că este o echipă reactivă. Chinuită serios în partidele în care a fost silită să atace (în ultimele două meciuri, cu Costa Rica şi Argentina, nu a înscris nici în prelungiri, cu Mexic a întors rezultatul pe final), “portocala” a fost tonică într-un joc în care, la fel cum s-a întamplat şi cu Spania, a avut culoare. Chiar şi fără Sneijder, accidentat la încălzire, europenii au ţinut fraiele meciului de la început pană la sfarşit, mobilitatea trioului Wijnaldum – De Guzman – Clasie asigurand şi răgazul necesar organizării defensive şi pregătirea contrelor ofensive dure, bazate pe sprinturile lui Robben şi urcările jucătorilor de bandă.
Într-un astfel de context, cu meciul pornind, practic, de la 0-1, faultul lui Silva apărand în minutul 2, ba chiar de la 0-2, pentru că Brazilia nu a reacţionat pană la golul lui Blind, senzaţia că meciul are un sens unic, “bronzul” aşteptand, la capăt, Olanda, a fost pregnantă. Brazilia nu a fost în stare să şuteze pe poartă decat o singură dată pe repriză (!!!), prin Oscar, în minutul 21 şi David Luiz, care a “telefonat” o lovitură liberă de la 25 de metri, în minutul 63, şi să aibă o singură ocazie de gol, cand lovitura liberă executată de Oscar (’38) nu a fost “împinsă” din careul mic nici de Paulinho nici de David Luiz. Cu “spatele” securizat, Olanda şi-a conservat avansul, iar cand a mai accelerat decisiv încă o dată, în prelungiri, a scris pe tabelă un scor care reflectă şi mai mult gradul de prezenţă al gazdelor în acest Mondial.
Confirmările nu au venit doar de la cele două echipe, ci şi de la arbitraj. Experimentele FIFA, care au dus la distrugerea multor partide, şi-au pus amprenta şi asupra finalei mici. Pe langă multitudinea de erori făcute în camp, de apreciere a fazelor (faulturi, ofsaiduri) ori de luare a unor măsuri disciplinare, brigada de arbitri a luat decizii discutabile în şase (!) faze importante: la primul gol al Olandei, dacă e limpede că Silva trebuia eliminat (lucru ce nu s-a întamplat), locul comiterii faultului era în afara careului, la al doilea – se porneşte dintr-un ofsaid, în careul europenilor au fost trei faze în care s-a cerut penalty (David Luiz a fost ţinut la un corner, în prima repriză, Vlaar a lovit mingea cu mana în minutul 65, iar Oscar s-a lovit de piciorul lui Blind peste trei minute) iar în cel al brazilienilor – una, în minutul 82, la duelul Fernandinho – Robben.
În concluzie, bazandu-se pe una dintre cele mai subţiri echipe din istoria sa, Brazilia termină în afara podiumului, iar Olanda rămane cu satisfacţia de a pleca neînvinsă acasă, titlul romanand încă departe de o formaţie care, de patru decenii, timp în care a pierdut şi trei finale mari, pare a se mulţumi doar cu eticheta de “echipă care ar merita să caştige un Mondial”.(Ovidiu MINEA)
