Sociologul vrâncean Gabriela Dima, despre cum abordează actualii guvernanți problema persoanelor cu dizabilități
Gabriela Dima este licențiată în Sociologie și are o experiență de peste 15 ani în asistență socială în sectorul public, dar și în ONG-uri, în domeniul protecției și promovării drepturilor persoanelor cu dizabilități. Gabriela Dima este cunoscută însă în Vrancea și în România mai ales pentru modul în care se implică personal pentru a rezolva problemele celor cu dizabilităţi. Vrânceanca Gabriela Dima a devenit în iulie 2016 consilier în cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități. Povestea Gabrielei Dima o puteti citi aici
Viața întregii familii se schimbă în momentul în care ai un copil cu dizabilități, atât a părinților, cât și a celorlalți copii. Programul se stabilește în funcție de orele de terapie/ recuperare. Nimic nu este mai important. Indiferent de situație, tu știi că trebuie să fii acolo, în fiecare zi, la ora x. Deplasările și întâlnirile cu prietenii sau familia extinsă se fac în funcție de nevoile copilului. De cele mai multe ori, mama este cea care renunță la viața profesională pentru a putea îngriji copilul.
Mi-o amintesc pe mama, tot timpul obosită, care venea de la schimbul 3, dormea o oră, se trezea și mă pregătea pentru școală. Mai prindea, uneori, vreo 2 ore de somn până venea să mă ia de la școală. După amiaza de ocupa de recuperarea mea (gimnastică, parafină, tot ceea ce recomandase medicul) și de treburile casnice.
De atunci, nu s-au schimbat prea multe. Există o singură excepție, mama se poate angaja ca asistent personal al copilului cu dizabilități. Primește din partea primăriei un salariu de 1200 lei. Sau primea.
Guvernul României a aprobat bugetul de stat pentru anul 2019 trecând în dreptul persoanelor cu dizabilități o singură cifră: zero! Cheltuielile prin care statul ar trebui să le asigure indemnizațiile lunare și salariile asistenților personali au fost mutate în sarcina autorităților locale. Până acum, 90% din costuri erau suportate de la centru. Este începutul unui dezastru: aceștia vor fi la mila primarilor, care gestionează bugete insuficiente. Deja sunt semnale din țară că a început concedierile asistenților personali.
Cu 1.200 de lei nu poți angaja pe cineva care să îngrijească copilul cu dizabilități și, în același timp, să continue și programul de recuperare acasă. O persoană necalificată, pur și simplu nu poate oferi aceste servicii. Familia învață, se califică, pentru că nu are altă alternativă, pentru că este în joc viața copilului ei.
Un Guvern responsabil privește adevărul în față. Își asumă faptul că din bugetele locale nu pot fi acoperite salariile asistenților personali și alocă fonduri de la bugetul de stat. Dezvoltă serviciile asistentul personal profesionist care poate adresa nevoile specifice ale copiilor cu dizabilități, astfel încât părinții să nu mai trebuiască să sacrifice viața profesională. Oferă servicii integrare, astfel încât viața de familie să nu fie afectată. Buna funcționare a vieții de familie depinde de satisfacția pe care o au părinții față de diferite domenii ale vieții, accesul la numite servicii, suportul social.
Ceea ce vedem acum, la nivel înalt, este o revoltătoare nepăsare față de persoanele cu dizabilități din România și familiile acestora.
Vranceanca Gabriela Dima se pregăteşte de audieri în Senat;
Tanăra care luptă pentru nevăzători se vede la TVR 2;
Un vrâncean la Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități