Social

Psihologul vrâncean Bianca Slavu scrie în ZdV despre „Eșecul: O lecție prețioasă pentru dezvoltarea copiilor”

Bianca Slavu
2 feb 2025 803 vizualizări

Într-o societate axată pe succes și performanță, eșecul este adesea văzut ca un semn de slăbiciune sau incompetență. Cu toate acestea, în spatele fiecărui eșec se află o oportunitate de învățare și creștere. Este esențial ca părinții și educatorii să ajute copiii să înțeleagă că eșecul nu reprezintă sfârșitul unei călătorii, ci o parte integrantă a acestui proces. Învățând să accepte și să învețe din greșeli, copiii pot dezvolta abilități esențiale, precum reziliența, perseverența și încrederea în sine, care îi vor ajuta nu doar să depășească momentele dificile, dar și să își construiască o mentalitate de creștere care va continua să le fie benefică pe termen lung.

Eșecul – Un element natural al învățării

Fiecare copil se confruntă cu eșecuri la un moment dat în viață. Fie că este vorba despre un test școlar, o competiție sportivă sau dificultăți într-o activitate creativă, eșecurile sunt inevitabile. Însă, într-o eră în care succesul este adesea idealizat, multe dintre aceste experiențe sunt tratate ca niște „accidente” care trebuie evitate sau ascunse. Din păcate, această abordare poate împiedica dezvoltarea unor competențe esențiale pentru viața de zi cu zi, precum capacitatea de a face față provocărilor, de a găsi soluții și de a se adapta la schimbare.

Psihologul Carol Dweck, autoarea conceptului de „mentalitate de creștere”, explică faptul că oamenii care au o mentalitate fixă sunt cei care cred că abilitățile și inteligența sunt trăsături înnăscute, care nu se pot schimba. Ei sunt descurajați de eșecuri și, de multe ori, evită să încerce lucruri noi, de teama de a nu greși. În schimb, cei care au o mentalitate de creștere înțeleg că abilitatea de a învăța și de a se dezvolta este direct legată de efortul depus și de perseverență. Ei acceptă eșecul ca pe o oportunitate de a învăța și de a deveni mai buni, mai puternici și mai încrezători.

Dweck susține că acest tip de mentalitate poate fi cultivat încă din copilărie, iar educația și susținerea părinților sunt esențiale în acest proces. Atunci când părinții privesc eșecurile ca pe o oportunitate de învățare, copiii vor învăța să adopte aceeași atitudine. Ei vor înțelege că nu există eșecuri definitive și că fiecare greșeală este doar un pas pe drumul învățării.

Cum îi ajută eșecul pe copii să crească?

1. Îi învață să fie rezilienți

Reziliența este capacitatea de a face față dificultăților și de a reveni mai puternic după o perioadă de adversitate. Aceasta este o abilitate fundamentală pentru succesul pe termen lung, nu doar în viața personală, dar și în carieră. Copiii care sunt învățați să gestioneze eșecul dezvoltă o reziliență emoțională puternică, ceea ce le permite să facă față provocărilor și să învețe din fiecare experiență.

Un studiu realizat de Haimovitz și Dweck (2017) arată că, atunci când părinții privesc eșecurile copiilor ca pe o oportunitate de învățare, aceștia dezvoltă o motivație mai mare și o reziliență sporită. Pe de altă parte, copiii ai căror părinți consideră eșecul ca un semn al lipsei de abilități se simt descurajați și pot evita provocările viitoare, temându-se că vor eșua din nou.

Este important ca părinții să creeze un mediu sigur și susținător în care copiii să înțeleagă că eșecul nu reprezintă o rușine. Astfel, aceștia vor fi mai pregătiți să înfrunte dificultățile vieții cu încredere și perseverență.

2. Le îmbunătățește abilitățile de rezolvare a problemelor

Eșecul nu doar că dezvoltă reziliența, dar contribuie și la dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor. Când un copil nu reușește la un test, la o activitate sau într-o competiție, el este pus în fața unei provocări de a analiza ce nu a funcționat și de a căuta soluții pentru a îmbunătăți rezultatul în viitor. Acest proces de analiză și ajustare este esențial pentru dezvoltarea gândirii critice și a capacității de a găsi soluții creative la diverse probleme.

De exemplu, un copil care nu reușește să învețe o lecție la școală poate încerca diferite metode de studiu, poate cere ajutorul unui coleg sau profesor, sau poate analiza ce anume l-a împiedicat să învețe. În acest mod, el învață nu doar materia, dar și cum să se adapteze și să găsească soluții atunci când întâmpină dificultăți.

3. Îi ajută să își gestioneze emoțiile

Eșecul este însoțit adesea de emoții intense, precum frustrarea, tristețea sau chiar rușinea. Învățând să își accepte și să își regleze aceste emoții, copiii își dezvoltă inteligența emoțională, un set de abilități esențiale pentru succesul în relațiile interpersonale și pentru sănătatea mentală pe termen lung.

Părinții pot ajuta copiii să gestioneze emoțiile negative prin validarea acestora și prin învățarea unor tehnici de auto-reglare. În loc să le spună doar „nu te supăra”, părinții pot încuraja copiii să înțeleagă și să exprime ce simt și ce pot face pentru a depăși acele sentimente. De exemplu, un părinte poate întreba: „Cum te simți când nu reușești? Ce crezi că ai putea face data viitoare pentru a te simți mai bine?”

Astfel, copiii nu doar că învață să depășească eșecurile, dar își dezvoltă și o abilitate esențială de a face față stresului și dificultăților emoționale.

Cum putem sprijini copiii să își dezvolte o atitudine pozitivă față de eșec?

1. Normalizați eșecul

În loc să încercăm să ascundem sau să minimalizăm eșecurile, este esențial să le privim ca pe o parte normală a vieții. Vorbind despre propriile noastre greșeli și despre lecțiile învățate din ele, putem ajuta copiii să înțeleagă că nimeni nu este perfect și că greșelile sunt doar o oportunitate de a deveni mai buni. De asemenea, este important ca părinții să discute deschis cu copiii despre cum se simt atunci când nu reușesc, arătându-le astfel că este în regulă să ai sentimente negative și că este important să le gestionezi într-un mod sănătos.

2. Încurajați efortul, nu doar rezultatele

De multe ori, părinții se concentrează pe rezultatele copiilor, lăudându-i atunci când obțin note mari sau câștigă competiții. Însă este esențial să punem accentul pe procesul în sine – pe efortul depus și pe perseverența arătată. În loc să spunem doar „Bravo!”, ar trebui să încurajăm efortul continuu: „Îmi place cum ai lucrat la acest proiect” sau „Chiar dacă nu ai câștigat, mi-a plăcut cât de mult ai încercat”.

3. Oferiți sprijin, nu soluții

Este tentant ca părinții să intervină și să ofere soluții imediat ce copilul se confruntă cu o dificultate, însă este important să lăsăm copilul să găsească propriile soluții. Acest proces le permite să învețe din greșeli, să devină mai independenți și să-și dezvolte abilități de rezolvare a problemelor. În loc să le oferim răspunsuri gata făcute, părinții ar trebui să fie ghizi în acest proces, punând întrebări care să-i ajute pe copii să ajungă singuri la concluzii: „Cum ai putea face lucrurile diferit data viitoare?” sau „Ce ai putea învăța din această experiență?”. În acest fel, copiii învață nu doar ce să facăîn fața unui eșec, ci și cum să analizeze situațiile și să aplice lecțiile învățate în viitor.

4. Ajutați-i să își analizeze greșelile

După un eșec, este esențial să reflectăm asupra situației și să discutăm despre ce s-a întâmplat. În loc de a face o evaluare rapidă a greșelii, părinții pot încuraja copiii să își analizeze comportamentele și să învețe din ele. Discuțiile deschise despre greșeli pot include întrebări precum: „Ce ai învățat din asta?”, „Cum ai putea face lucrurile diferit data viitoare?”, „Ce ai fi putut face pentru a evita acest rezultat?”. Prin acest proces de auto-reflecție, copiii învață nu doar despre rezultatele unei activități, dar și despre importanța analizei propriei acțiuni și ajustarea comportamentului în viitor.

5. Creați un mediu sigur pentru greșeli

Este important ca părinții să creeze un mediu în care copiii se simt confortabil să experimenteze și să facă greșeli. Dacă un copil știe că poate încerca lucruri noi fără teama de a fi judecat sau pedepsit, va fi mult mai încrezător și mai deschis în fața provocărilor. Oferirea unui spațiu sigur pentru greșeli poate include, de asemenea, încurajarea copiilor să participe la activități în care nu sunt neapărat cei mai buni la început, dar în care pot învăța din procesul de învățare. Spre exemplu, un copil care învață să cânte la un instrument sau să joace un sport poate înfrunta inițial dificultăți, dar dacă părintele îl susține și îl încurajează să încerce din nou, el va învăța importanța perseverenței și va dobândi un sentiment mai mare de încredere în abilitățile sale.

Concluzie

Eșecul nu trebuie să fie perceput ca un obstacol, ci ca o oportunitate de creștere și învățare. Este un instrument esențial în dezvoltarea copiilor, ajutându-i să dobândească abilități fundamentale precum reziliența, încrederea în sine, gândirea critică și abilitățile de rezolvare a problemelor. Cu o mentalitate de creștere, copiii vor învăța să își accepte greșelile și să le folosească pentru a deveni mai buni.

Părinții și educatorii au un rol crucial în procesul de dezvoltare a acestor abilități. Prin încurajarea efortului, susținerea procesului de învățare și crearea unui mediu sigur pentru greșeli, aceștia pot ajuta copiii să înțeleagă că succesul nu este definit doar de realizările exterioare, ci și de capacitatea de a învăța din fiecare experiență, fie ea pozitivă sau negativă.

În concluzie, ajutându-i pe copii să înțeleagă că eșecul este doar un alt pas în procesul de învățare, putem contribui la formarea unor tineri rezilienți, motivați și capabili să facă față provocărilor vieții cu încredere și perseverență. Dacă simți că ar fi util pentru copilul tău să primească susținere suplimentară în a învăța să își gestioneze eșecurile și să adopte o mentalitate de creștere, te invit să discutăm despre cum putem să lucrăm împreună pentru a sprijini acest proces de dezvoltare personală.

Surse:

• Dweck, C. S. (2015). Mindset: The New Psychology of Success. Random House.

• Haimovitz, K., & Dweck, C. S. (2017). The origins of children’s growth and fixed mindsets: New research and a new proposal. Child Development, 88(6), 1849-1859.

• Duckworth, A. L., & Yeager, D. S. (2015). Measurement matters: Assessing personal qualities other than cognitive ability for educational purposes. Educational researcher, 44(4), 237-251.

Sunt Bianca Slavu psiholog și sunt la un mesaj distanță de voi. (Facebook:Psiholog Bianca sau pe site- ul personal  Bianca Slavu; https://psihologbiancaslavu.com/)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.