Psihologul originar din Focșani, Bianca Slavu scrie-n ZdV despre tema abandonului
Bianca Slavu:„Abandonul: O rană nevăzută care ne marchează de la copilărie la vârsta adultă”
Abandonul este o experiență traumatizantă care lasă urme adânci în sufletul unei persoane, indiferent de vârstă. În esență, abandonul se referă la actul de a fi lăsat sau părăsit de către cei care ar trebui să ofere îngrijire și sprijin, precum părinții sau alte figuri de atașament. Impactul acestui fenomen este profund și de lungă durată, influențând dezvoltarea emoțională și comportamentală din copilărie până în vârsta adultă.
Abandonul în copilărie
În copilărie, abandonul poate fi fizic, când un părinte sau un îngrijitor pleacă definitiv, sau emoțional, când nevoile afective ale copilului nu sunt satisfăcute. Indiferent de formă, rezultatul este același: copilul se simte nesigur, neiubit și respins. Aceste sentimente de insecuritate pot duce la dezvoltarea unor probleme emoționale, cum ar fi anxietatea, depresia și dificultățile de atașament.
- Exemplu: Alina, o fetiță de 6 ani, este lăsată în grija bunicilor după ce părinții ei pleacă în străinătate pentru a lucra. Deși bunicii o îngrijesc,Alina simte lipsa părinților și dezvoltă anxietate de separare, având dificultăți de a se atașa de alți adulți din viața ei.
Adolescența și abandonul
Pe măsură ce copiii abandonați cresc și intră în adolescență, problemele emoționale se pot intensifica. Adolescenții pot manifesta comportamente de risc, cum ar fi consumul de droguri și alcool, comportamente sexuale nesigure și acte de rebeliune. Aceste comportamente sunt adesea modalități de a gestiona durerea emoțională și lipsa de control resimțită în urma abandonului.
- Exemplu: Ionuț , un adolescent de 15 ani, a fost abandonat de tatăl său după un divorț tensionat. Mama lui, ocupată cu munca și alte responsabilități, nu reușește să îi ofere suficient timp și atenție. Ionuț începe să petreacă timp cu grupuri de prieteni care îl influențează negativ, consumând alcool și droguri pentru a scăpa de sentimentele de respingere și singurătate.
Abandonul în vârsta adultă
Impactul abandonului nu dispare odată cu trecerea timpului; dimpotrivă, acesta poate influența profund viața adultă. Adulții care au experimentat abandonul în copilărie pot avea dificultăți în a-și forma și menține relații intime. Teama de a nu fi abandonați din nou poate duce la probleme de încredere și la dificultăți de a se deschide emoțional în fața partenerilor.
- Exemplu: Ana, acum în vârstă de 30 de ani, a fost abandonată de mama ei la o vârstă fragedă. De-a lungul vieții sale, Ana a avut dificultăți în a menține relații stabile. De fiecare dată când o relație începea să devină serioasă, Ana simțea o teamă intensă de abandon și adesea rupea relația înainte de a fi rănită.
Vindecarea rănilor abandonului
Deși abandonul lasă răni adânci, vindecarea este posibilă. Terapia psihologică poate oferi un spațiu sigur în care persoanele afectate să exploreze și să proceseze durerea resimțită. Intervențiile terapeutice, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală și terapia de familie, pot ajuta la dezvoltarea unor modele de atașament mai sănătoase și la construirea încrederii în sine.
Sprijinul social este, de asemenea, esențial în procesul de vindecare. Relațiile pozitive și suportive pot oferi un sentiment de siguranță și apartenență, contracarând efectele negative ale abandonului.
Concluzie
Abandonul este o experiență profund dureroasă care influențează dezvoltarea emoțională și comportamentală de la copilărie până la vârsta adultă. Recunoașterea și înțelegerea impactului său sunt pași esențiali în vindecarea rănilor pe care le lasă. Prin terapie și sprijin social, cei afectați de abandon pot învăța să depășească această traumă și să construiască relații sănătoase și satisfăcătoare în viața lor.
