Patru familii din comuna Câmpuri au rămas sub cerul liber, după ce 3 case s-au făcut scrum în ajunul Sfântului Paşti
Cu doar câteva zile înainte de Învierea Domnului Nostru Iisus Cristos, patru familii din satul Feteşti, comuna Câmpuri, au rămas sub cerul liber după ce bunurile adunate într-o viaţă de om s-au făcut scrum. Proprietarii celor trei case spun că nenorocirea a pornit de la un foc aprins de o rudă a lor, care a făcut curăţenie în grădină. Deşi acesta - un bătrân de 79 de ani - spune că a turnat apă peste cenuşa rămasă, s-ar părea că un cărbune a mocnit până când a făcut flacără aprinzând totul în jur. Flăcările au trecut de la o casă la alta - spaţiul dintre ele fiind restrâns - pârjolind totul în cale, în mai puţin de trei ore. Deşi pompierii au sosit la faţa locului cât s-a putut de repede, nimic nu a mai putut fi salvat.
„Aici a dat foc la nişte gunoaie fratele tatălui meu, acolo avea nişte ciocani alăturaţi de gard şi a sărit scânteile şi s-a întins la casa şi la gard”, spune Liliana Oancea privind înmărmurită casa părinţilor şi a fratelui ei, din care n-au mai rămas decât pereţii, coşcoviţi de arşiţa focului, înnegriţi de fum.
Prima casă, care a luat foc, a fost a unui nepot plecat la muncă în străinătate. De acolo a trecut peste drum la mătuşa lui, Nuţa Onea, de 64 de ani, care n-a mai putut salva nimic din toată agoniseala. În acel moment femeia era prin sat, de unde a auzit ţipete. Speriată, s-a întors într-un suflet acasă.
„Am auzit ţipând lumea, arde mă, arde mă...! Şi când m-am dus acasă, aşa era, ardea. Am 64 de ani, mama are 87 de ani, nimic n-am putut salva. Hainele de moarte toate s-au dus, toate. Nici n-am cu ce s-o mai înmormântez”, povesteşte mătuşa Nuţa cu ochii în lacrimi.
Casa, în care locuia cu fiica, ginerele şi cei doi nepoţi, avea vreo 7 camere, acum nici una nu mai poate fi folosită şi nici putere să repare nu mai are.
„Ce să mai repar? Uite, mai este de reparat aicea...? Trebuie s-o dărâm toată”, plânge femeia disperată. De cât s-a zbuciumat, nici voce nu mai are. De când cu nenorocirea care s-a abătut asupra familiei, n-a mâncat, n-a dormit, doar apă a mai putut bea.
„Din bidoane de plastic mâncăm, am tăiat bidoane... Nici o cană de apă nu mi-a mai rămas întreagă”, se tânguie femeia.
Acoperişul e ars, tavanele căzute, sobele dărâmate, lucrurile din casă făcute scrum. Nu mai are decât hainele de pe ea. Pierderi mari a suferit şi fiica sa care, în momentul în care casa a luat foc, era la lucru cu ziua, prin sat.
„S-a distrus tot, nu mai avem unde locui, nu mai avem unde ne adăposti. Ne-a îngrozit teroarea asta. Copii sunt speriaţi. Numa asta ne mai lipsea acum, că în rest le aveam pe toate, şi boli şi focuri”, spune fata mătuşii Nuţa Onea.
Cea de-a treia casă pârjolită este proprietatea celui mai mic frate al bărbatului care, cu voie sau fără de voie a făcut aşa necaz rudelor sale. Păgubitul munceşte de ani buni cu soţia şi fiul său în Sicilia, Italia. Tot ce au câştigat, cu muncă grea, au investit în gospodăria lor, să aibă unde trage la bătrâneţe.
Fiica sa, care trăieşte în sat, spune că a căzut din picioare când a văzut nenorocirea.
„Când am venit şi am văzut..., am căzut jos. Am stat 2 ore în salvare şi m-au îngrijit paramedicii, spune Liliana Oancea. Nu-mi venea să cred, cum poate să se întâmple aşa ceva şi o familie să rămână pe drumuri. Tatăl meu are 71 de ani şi este bolnav”.
Din cauza pandemiei, părinţii şi fratele ei nu se pot întoarce acasă, să vadă ce-a mai rămas din munca lor.
„S-au dus la Ambasadă, nu le dă voie să plece de-acolo. I-a fost rău tatălui meu, foarte rău”, mai spune Liliana Oancea.
Liliana spune că rudele ei au avut în toţi anii aceştia o viaţă grea în Sicilia, dar ce erau să facă? În România mureau de foame.
„Sclavi mai mult sunt acolo. Acum a picat şi nenorocirea asta pe capul lor. Daca ar putea cineva să ne-ajute, măcar cu acoperişul de-asupra, să-l putem repara, să întreţinem ceea ce a mai rămas”, mai spune Liliana Oancea.
Cel care a produs nenorocirea, bătrânul de 79, Vasile Oprea, spune că-i pare rău... Numai că părerea asta de rău nu va face la loc casele rudelor sale.
„Da cum să nu-mi pară rău? I-auzi, măi oameni buni!”, se jeluie bătrânul, numai că păgubiţii nu-l cred.
„Nu-i pare rău, noi ţipam de nu mai puteam... şi el râdea. Râdea..., murea de râs când a văzut că ardem.”, acuză mătuşa Nuţa Onea, care îi este nepoată din soră bătrânului Vasile Oancea.
Cum se va rezolva necazul între rude, cine va fi găsit bun de plată, numai bunul Dumnezeu ştie... Până atunci însă aceşti oameni au nevoie de ajutor. Primarul localităţii, Costel Mateiu a promis ajutor pentru degajarea curţilor de resturile rămase după incendiu, mai mult, spune că va solicita ajutor de la guvern. Dar, până atunci, dacă doriţi şi aveţi posibilitatea, ajutaţi aceste familii disperate, care nu mai au nici unde pune capul să se odihnească, nu mai au decât hainele de pe ele, daca puteţi, ajutaţi ....
Nuţa Onea şi Liliana Oancea, sat Feteşti, comuna Câmpuri, jud Vrancea.
( Janine VADISLAV )