Născut să sufere 2 - Rugăminte pentru Alexandru
S-a născut cu un defect, cum se spune la ţară, nu-l ţin picioarele. Unul mare, de vreme ce toată viaţa i-a fost dată peste cap. La 47 de ani, rămas în grija unui frate, care a moştenit casa după decesul părinţilor, Alexandru Pamfilie, din satul Ciuşlea, trăieşte singur cuc, fără vecini în apropiere, într-o odăiţă de sub pod, restul casei fiind închis probabil de teama răufăcătorilor. Îi mai trece pragul un vecin care, pentru 200 de lei/lună, vine să-l vadă, să-i gătească o lingură de mâncare, sau să-i spele schimburile. S-ar împăca cu toate, cu banii puţini pe care-i are de cheltuială, cu singurătatea şi durerile trupului, dacă ar avea un căruţ pe care să-l manevreze cu mai multă uşurinţă, să poată merge la biserică şi la magazinul de unde- şi cumpără pâine.
N-are o viaţă uşoară şi nici nu se aştepta să-i fie numai bine, mai ales că trupul lui a suferit loviturile cumplite ale bolii, la care s-au alăturat şi cele ale vieţii de zi cu zi, Şi totuşi, zâmbetul şi vorba domoală nu au dispărut. durerea nu l-a transformat într-o persoană ursuză. Îi place compania oamenilor pe care îi primeşte cu plăcere. Nu-i place să se plângă mai mult, s-a împăcat cu sine şi cu ceea ce înseamnă chinul lui. În ultimii ani afecţiunile s-au agravat, are dureri mari, dar nici despre acestea nu vorbeşte, doar dacă nu are încotro. Altfel i-ar fi viaţa dacă ar avea un căruţ bun, pe măsura lui, uşor de manevrat, să poată ieşi în sat, să mai schimbe o vorbă cu vecinii, să meargă la cumpărături. N-a avut norocul, nici prima oara, nici a doua oara. Cele pe care le-a primit de pomană, acum câţiva ani, grele şi greu de manevrat cu mâinile, i-au agravat situaţia.
- Cum vă descurcaţi cu căruţul? întreb.
„Foarte greu”.
- Obosiţi?
„Mă doare mâinile...”
- Le mai simţiţi?
„Le mai simt, câte puţin.”
- Când vă dor mai tare?
„Noaptea”, şopteşte Alexandru cu lacrimi în ochi.
Până la moartea mamei, care l-a îngrijit cu mult devotament, Alexandru a avut /are alături un prieten din copilărie care, fiind îngrijitor la şcoală - peste drum de casa lui - trece să ajute la treburile din gospodărie. Tot prietenul din copilărie îi citeşte facturile, căci Alexandru nu ştie să scrie şi nici să citească.
„Un căruţ uşor, mai performant, l-ar ajuta foarte mult. El merge la biserică sărbătorile, de fiecare dată”, îl susţine Sandu Dumitru. prietenul din copilărie.
Dacă doriţi şi puteţi să-l ajutaţi, Alexandru Pamfilie ar avea nevoie urgentă de un căruţ pe puterea lui, un căruţ electric pentru care i s-a luat deja măsura. Kinetoterapeutul care a venit să-l vadă - după ce l-a consultat - a spus că mâinile lui, puternic afectate de boală, nu mai sunt în stare să împingă un căruţ cu rotile. Costul unui căruţ electric se ridica la 10.000 lei.. Haideţi să ajutăm un om, să-l facem fericit, un om care n-a avut copilărie, nu s-a bucurat de prieteni, de tinereţe, de prima iubire şi de mângâierea unei unei familii. Puteţi dona cât aveţi, cât de puţin, sau mai mult. Chiar dacă nu-l cunoaşteţi personal pe Alexandru, pentru care viaţa a oferit atât de puţin, bunul Dumnezeu de acolo, de sus, se va bucura de bucuria lui şi de bucuria noastră, a celor care pot întinde o mână de ajutor unui semen mai puţin norocos. Persoana de contact : prof. RICA VERDETU TEL. O766 / 505. 169 ( Janine VADISLAV )
Citiți și:Născut să sufere
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Social
