Miracol în Focșani: Bolnav diagnosticat cu “demență în Alzheimer” însănătoșit!
Două persoane diferite, aceeași problemă.Deși au fost diagnosticate cu “demență în Alzheimer”, statul refuză să le acorde beneficiile pe care aparținătorii spun că le merită.Pentru că aparținătorii nu au făcut contestație în 30 de zile, aceștia nu se pot adresa nici instanței, cererea fiind respinsă ca nefondată
Două persoane diferite, aceeași problemă: încadrarea în grad de handicap cu asistent personal sau însoțitor pentru persoanele bolnave de Alzheimer, conform legii. "Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap omoară încet, dar sigur! ". Este strigătul disperat al unui cititor care ne aduce în atenție cazul unei bătrâne bolnave de demență în Alzheimer, căreia comisia de handicap i-a refuzat un însoțitor. "Din 2008 până în 2017, Lina Paizan a fost încadrată în grad de handicap accentuat. Este imposibil ca scorul său Mini Mintal State Evaluation (MMSE), echivalent al IQ, să nu scadă anual cu minim două puncte. În 2013 a avut MMSE 13, la fel şi în 2017. Mai mult decât atât, în examinarea psihologică din 2016, la o clinică particulară din București se spune că pacienta prezintă dezorientare în timp, nu este capabilă să facă nimic util, își dă pumni în cap, îşi smulge părul din cap, este agresivă cu cei din jur, are o gândire accentuat deficitară disfuncție cognitivă gravă, disfuncționalitate psihică gravă, nu are capacitate de auto îngrijire și autocontrol. Un bolnav cu dementa în Alzheimer poate omorî un om sau poate da foc la o casă și nu răspunde juridic. Cu toate acestea, bătrâna este lăsată singură, fără asistent sau însoțitor”, spune fiul Marcel Paizan. De asemenea, Marcel Paizan consideră că dosarul social întocmit de inspector este un adevărat "fals în acte publice". Practic, angajata nu a ținut cont de nici un referat medical în momentul când a completat dosarul social. Deși mai multe acte medicale atestă problemele grave de sănătate ale bătrânei, astfel că la capitolul probleme comportamentale, conform expertizei medicale ar fi trebuit bifate toate cele patru căsuțe, respectiv faptul că persoana evaluată se rănește singură, este agresivă cu cei din jur, distruge obiecte și are acțiuni exagerate, inspectorul primăriei s-a limitat a spune că femeia "are nevoie de mai multă atenție".
Contestațiile deciziei Comisiei de Handicap se fac în 30 de zile
Certificatul de handicap ar fi putut fi contestat în termen de 30 de zile de la comunicare, însă din lipsă de informații sau din alte motive familia nu a făcut acest lucru. Acum, pentru că nu au făcut contestația în termenul prevăzut de lege, nu se pot adresa nici instanței cu cerere de reevaluare a deciziei. Cazul a intrat în atenția unei asociații care se ocupă de protecția drepturilor celor care se consideră victime ale sistemului medical și nu numai. Asociația pentru Protecţia Victimelor Life Challenge a făcut demersurile necesare către instituţiile implicate în acest caz, însă răspunsurile primite din partea acestora nu sunt deloc îmbucurătoare. În cazul de față instanța respinge o eventuală cerere de chemare în judecată dacă nu s-a făcut uz de dreptul legal de contestație. În cazul în care aparținătorii ar fi făcut contestație, iar rezultatul nu era mulțumitor, abia atunci s-ar fi putut adresa instanței pentru reevaluare.
Gradul de handicap, schimbat de la an la an
Un caz similar este cel al Mărgăritei Galavan, care a avut o evoluție a bolii cel puțin ciudată, dacă ar fi să ne luăm după certificatele de încadrare în grad de handicap. În 2008 grad mediu, din 2009 până în 2015 grad accentuat, în 2016 grad grav, pentru a se reveni în 2017 la grad accentuat. "Nu poți să revii de la grav la o formă mai ușoară, respectiv accentuată, așa cum spun specialiștii. Sau a avut o scăpare de raționament Comisia", se întreabă domnul Paizan. "Cu semnătură şi parafă medicii spun că Mărgărita Galavan, 84 ani, din Focşani este bolnavă de "Demență în Alzheimer". Ce spune Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Vrancea? NIET! Este sănătoasă şi se poate descurca singură. RUŞINE "Domnilor"! Este un abuz plătit cu bani publici (salarii, sporuri, îndemnizații de şedință). Funcțiile dvs., vremelnice, nu vă dau dreptul să vă bateți joc de bătrânii noştrii. Sunteți o comisie la ordin? La ordinul cui? Acum, la ceas de seară, când dvs. sunteți în sânul familiei, această doamnă este în pribegie prin România, țară pentru care a muncit, a plătit taxe şi impozite, țară de la care nu cere pomană, țară de la care vrea un lucru minor: să i se respecte drepturile!", spune Marcel Paizan.
Uite asistentul, nu e asistentul!
Din aprilie 2016 până în aprilie 2017, când dosarul său a fost revizuit, Mărgărita Galavan a avut asistent personal, opt ore zi, cinci zile pe săptămână, conform legilor în vigoare. "În aprilie 2017, aceeaşi Comisie de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Vrancea a avut o "REVELAȚIE"?”, se întreabă Marcel. Pacienta s-a însătoşit şi a hotărât comisia că acest bolnav nu mai are dreptul la asistent personal. Dacă a avut dreptul în perioada aprilie 2016 – aprilie 2017, nimeni nu-i mai poate lua acest drept. De ce? Manualele de specialitate, Colegiul Medicilor din România şi legislația din Romania recunoaşte că boala numită "Alzheimer" este "ireversibilă". Bolnavul nu se va însănătoşi niciodată, pentru că nicăieri în lume nu există tratament, iar scăderea MMSE este de 2-4 puncte anual. Tradus, înseAmnă că boala se agravează cu fiecare an care trece. De când nu mai are asistent personal, Mărgărita a plecat de acasă şi umblă din uşă în uşă pe la diferite persoane care sunt dispuse să o îngrijească. În aprilie 2017 Mărgărita a plecat de acasă la o soră din București. Sora a dus-o la un azil de bătrâni, cu personal medical specializat în Alzheimer, unde a stat în perioada 19- 25 iunie. După numai șase zile, au dat-o afară pentru comportament agresiv. Acum, cu bătrâna se chinuie o soră din București, bolnavă la rândul său de cancer mamar. Căminul de bătrâni la care a fost internată bătrâna era un cămin cu plată. Pacienta a avut căminul plătit până pe 30.06. 2017, dar pe 25.06 au dat-o afară şi nimeni nu a fost tras la răspundere pentru acest lucru. "Acum doamna Galavan este la sora ei în București, care nu mai rezistă. A zis că o aduce la Focșani, o internează în spital și nu o mai interesează nimic", spune Marcel Paizan. Este doar un strigăt disperat de ajutor pentru o situaţie aproape imposibilă. Dacă familia este aproape şi are resursele materiale şi mai ales timpul să se ocupe de o persoană bolnavă de Alzheimer, sprijinul statului poate lipsi. Dar ce facem pentru acele persoane unde există poate voinţa familiei de a le îngriji, dar resursele financiare nu există? Pentru că nu este simplu să găseşti şi să poţi plăti o persoană care să aibă grijă de un bolnav de Alzheimer, care are nevoie de supraveghere şi ajutor aproape 24 de ore din 24. Ajutorul statului în aceste cazuri este indispensabil. Ce facem atunci când statul îţi refuză acest ajutor? Cui te adresezi? În România… fiecare pe unde poate! (Eduard POPESCU)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Social
