În luna faptelor bune, un vrâncean cere disperat ajutorul autorităților. Poate îl aude totuși cineva!
Ziarul de Vrancea a prezentat luna trecută cazul acestui vrâncean, după cum ni l-a relatat chiar el. Îl reluăm, în speranța că instituțiile abilitate din județ își vor face, totuși, timp să găsească o soluție acum, în luna faptelor bune, pentru a-i întinde o mână de ajutor acestui vrâncean aflat într-o situație dificilă.
Chiar nu există nicio cale de a-l ajuta? Ce este atât de greu de înțeles?
Și-a dorit o familie, dar n-a fost să fie așa cum și-a dorit. Chiar dacă a oferit tot ce a ținut de el. S-a întors împreună cu soția lui în țară, deși avea o situație bună în Italia. Și-a construit o casă și a adoptat, cu mare greutate, doi copii bolnăviori (că „nu s-a putut” sănătoși), frate și soră, că nu s-a îndurat să-i despartă.
Când mai era puțin până când autoritățile să-i acorde soției lui drepturile asupra copiilor, ea fiind cea care îi îngrijea efectiv, nenorocirea s-a abătut asupra întregii familii. Vrânceanul întors pe plaiurile natale și-a îngropat mama, apoi soția, ucise de virusul ucigaș. El a rămas unic întreținător, fără a beneficia de niciun ajutor, iar copiii de niciun drept.
Singur, un bărbat care să le asigure traiul zilnic celor doi copii. Adică, dragi autorități, că poate sunteți și mame, printre dumneavostră, un bărbat rămas singur, trebuie, pe lângă activitatea zilnică pe care o prestează pentru a-și întreține familia, să:
- facă aprovizionare;
- să gătească;
- să hrănească;
- să spele,
- să supravegheze
doi copii adoptați, dar care nu beneficiază de niciun ajutor, deoarece mama lor a murit înainte de a împlini 5 ani de ședere efectivă în scumpa noastră țară. Omul își strigă disperarea, dar nimeni nu-l aude!
Direcții peste direcții care mai de care de protecții peste protecții, este chiar așa de greu de înțeles? Ce trebuie să facă acest om pentru a-și câștiga dreptul la o viață normală, la un trai decent? Ați încercat să vă situați, măcar pentru o zi, în locul lui? Autorități, voi nu nu sunteți oameni?
De două două luni, acest om bate la „porți închise”, strigă „în pustiu” dar nu-l aude nimeni! Mai aveți OMUL în obiectul vostru de activitate, sau nu? Cu ce vă mai ocupați voi, acum, în prag de sărbători în afară de bunăstarea voastră și a celor apropiați vouă? Vă tihnește? Sigur, din moment ce vi se cuvine, numai vouă, totul. Cei care au nevoie de sprijinul vostru, n-au decât să se descurce, așa-i? Omenește, creștinește, desigur, că nu mai puteți de „iubirea de semeni” și de multitudinea faptelor „bune” pe care le faceți - „fără număr”!
Ce trebuie să mai facă acest om pentru o viață normală, pe măsura mărinimiei lui și pentru a nu regreta că s-a întors în țară, iar Țara i-a întors spatele?
Chiar nu mai suntem oameni?
Recitiți și articolul publicat despre acest caz în Ziarul de Vrancea luna trecută:
Costel Nicușor Chelaru, un vrâncean reîntors din Italia împreună cu soția sa pentru un scop nobil, umanitar, a fost lovit crunt de o tragedie cauzată de COVID-19. Din această cauză, Costel Nicușor Chelaru s-a transformat din tatăl unei familii fericite în unicul părinte întreținător a doi copii minori adoptați, care nu beneficiază de nici un drept după pierderea mamei.
Prin intermediul Ziarului de Vrancea, Costel Nicușor Chelaru face un apel la autoritățile județului, dar și la oricine îi poate întinde o mână de ajutor pentru a reuși să depășească situația disperată în care a ajuns. Citiți în continuare povestea tristă a vrânceanului Costel Nicușor Chelaru și nu ezitați să-l ajutați dacă aveți posibilitatea să o faceți.
”Mă numesc Costel Nicușor Chelaru și vreau să vă prezint problema mea.
În 2001 m-am căsătorit cu Tatiana Ivanova Mircheva, cetătean bulgar. Am locuit în Italia până în 2016, iar apoi ne-am retras în România, în Vrancea, în localitatea Putna Seaca- Bizighești, unde ne-am construit o casă. Ne-am retras în România deoarece ne doream să adoptăm un copil și legile țării nu ne permiteau acest lucru decât dacă am fi stat aici în țara noastă.
Am reușit după multe chinuri să adoptăm doi copii, frate și soră, pe Alin și Daniela, în octombrie 2018. Deoarece soția mea nu era rezident în România, nu a putut participa la evaluarea în vederea atestării calității de adoptator, ca și mine și nu a fost trecută ca mamă pe certificatele de naștere ale copiilor. Soția mea legitimă – Tatiana Ivanova Mirchevanu nu a putut fi trecută ca mamă, chiar dacă ea a realizat acest rol pentru cei doi copii ai noștri. Ea urma să facă demersurile pentru a fi trecută ca mamă pe certificatele de naștere după 5 ani de locuit efectiv în România. Ea a fost de acord cu adopția celor doi copii ai noștri, fiind trecută doar pe actele de adopție.
În acest an, acum aproximativ o lună și jumătate, pe 2 octombrie 2021, toată familia mea s-a îmbolnăvit de Covid 19 – SARS COV 2. Soției i-a fost mai rău decât mie și copiilor și chemând Salvarea, medicii au decis ca ea să fie internată de urgență. A fost adusă cu ambulanța la Spitalul suport covid din Adjud – Vrancea, unde după exact 14 zile a murit la secția ATI. Eu și copiii ne-am revenit destul de bine după boală dar acum ne confruntăm cu o mare problemă. Soția mea nefiind încă trecută pe certificatele lor de naștere, ei acum nu pot fi socotiți orfani și nu au nici un drept legal în urma decesului mamei lor.
Cer ajutorul autorităților ca să reușesc trecerea soției ca mama, așa cum a și fost, pe certificatele de naștere ale copiilor, pentru ca aceștia să poată beneficia de toate drepturile lor legale (moștenire, pensie de urmaș…).”
Costel Nicușor Chelaru-Nr telefon contact:0737708566
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Social
