Social

FOTO | Despre vrânceni care nu prea au după ce bea apă, în România anului 2020

Janine VADISLAV
20 mar 2020 5336 vizualizări

Cei care au guvernat până acum România au avut oare interesul să fim o naţiune sănătoasă, educată, competitivă?

Potrivit unor surse avizate, foametea continuă să fie o realitate, în formele sale cronice, acute, subnutrite sau ca deficienţe calorice, pentru aproape 5% din populaţia României, care duce la riscuri majore de îmbolnăviri, dezvoltări deficitare fizice şi cognitive, chiar moarte, mai ales la copiii sub 5 ani.

„Dacă menţinem viteza actuală de reducere a foametei în România, mai avem nevoie de trei decenii pentru eradicarea fenomenului şi ratăm obiectivul Foamete - zero până în anul 2030", se arată în document.

Un important obiectiv pentru securitatea alimentară europeană rămâne respectarea principiilor pentru investiţii responsabile în agricultură, susţin reprezentanţii INACO. Conform Raportului Mondial asupra Dezvoltării Umane pentru anul 2019, România s-a clasat pe locul 52 în lume din 189 de ţări analizate, având un indice egal cu cel al unor ţări cu potenţial mult mai mic din punct de vedere agricol decât noi.

„Societatea românească are nevoie de abordări noi ale creşterii economice calitative, bazate pe dezvoltarea dimensiunii umane, sociale şi a mediului înconjurător pentru o naţiune competitivă. Dezvoltarea trebuie să conducă la îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi la extinderea abilităţilor lor de a-şi modela propriul viitor, pornind de la asigurarea nevoilor elementare de hrană şi de sănătate, care să facă posibilă atingerea potenţialului capitalului uman românesc", arată INACO.

Dorind să văd cât se verifică în teritoriu concluziile alarmante ale INACO, am mers în localităţi rurale, acolo unde ştiu că posibilităţile financiare ale localnicilor sunt reduse, populaţia este îmbătrânită, copiii puţini... Nici n-a fost nevoie să ajung departe, doar la 20 km distanţă de mun. Focşani.

În satul Dumbrava, din comuna Poiana Cristei sunt familii care ajung să se culce seara după ce au băut un ceai, pentru ca a doua zi dimineaţă să sară şi  peste micul dejun. Este cazul bunicului Andrei Marin, care abia a împlinit 91 de ani. A dus-o greu de când se ştie, dar acum parca e mai rău ca niciodată. 

„Suntem până la refuz săraci.”

- Pensie aveţi... ?

„....!”

- Ajutor social aveţi?

„Ăla îl am.”

- Vă ajung banii? întreb.

„De unde să ajungă, doamnă?”

Bătrânul spune că a lucrat mulţi ani la fermă, la G.A.S. dar pensie nu i s-a făcut. Ar merge şi acum la muncă, dar nu-l mai ţin picioarele.

- E grea viaţa?

„E grea din cauză că nu mai sunt sănătos să pot să mă duc să fac treabă, să scot gura..., pâinea. Nu pot s-aduc o găleată de apă...”

Deşi e foarte bătrân şi nici puteri nu mai are, bunicul Andrei ar vrea să mai trăiască, dar nu e cum vrea omul, spune el, e cum vrea Domnul.

„Aş vrea, da cât o fi scris de la Dumnezeu. Când s-o găti mosorelul..., de n-o mai fi aţă pe mosorel, e gata!”

Fiica bunicului Andrei are pensie dar e tare mica, 700 lei. Face economie, să-i ajungă de la o lună la alta. Alimentele pe care le cumpără sunt cele mai ieftine, la fel şi hainele pe care le poartă, cu anii. Mare parte din bani se duc pe medicamente, aşa-i la bătrâneţe, altfel nu se poate. Cine n-ar vrea să fie pururi tânăr? Da nu se poate...

- Vi s-a întâmplat  să vă culcaţi seara, nemâncaţi?

„Da, un ceai gol, am mâncat, ceai gol, n-aveam pâine.

- Ce gătiţi astăzi?

„Fasole...”

Nu are frigider, nici aragaz pe care să gătească, iar mâncarea, când e cald, o pune la răcit într-un vas cu apă rece. Nu se plânge, aşa a trăit o viaţă, probabil i s-ar părea ciudat să aibă de toate.

„N-am eu norocu ista...”, murmură femeia împăcată şi cu cele bune şi cu cele rele.

În sărăcie trăieşte şi tanti Oprina pentru care mâncarea cea de toate zilele este fasolea, cartofii. Carne cumpără foarte rar, la sărbători, uneori nici atunci.

„Cu ce s-o cumpăr? Cu ce s-o cumpăr dacă pensie n-am, nica nu-i. De unde bani?” şopteşte tanti Oprina Mihai cu vocea înlăcrimată.

- O duceţi greu, spun.

„Foarte greu, câteodată zic, unde să mă duc în halul în care sunt acum, bătrână? Unde să mă duc?”

Ar vrea să mai meargă cu ziua prin sat, dar la 78 de ani, bolnavă de picioare, n-o mai cheamă nimeni. Este nevoită să se descurce cum poate din ajutorul social de 100 lei/lună, bani care abia ajung pentru pâinea zilnică şi pentru nepoţica orfană de tată.

- Vi s-a întâmplat să vă culcaţi seara nemâncată?

„De multe ori. Dumnezeu ce-o  vrea cu mine.”

Nici de soţ bun n-a avut parte. Toată viaţa a înjurat-o, a bătut-o, a alungat-o din casă lăsând-o să doarmă noaptea pe afară. De aici i se trag şi bolile de care suferă.

„Mă rog de multe ori ca să mor, să scap. Da Dumnezeu mă ia când vrea el. Iau medicamente multe, ca să mor. Lipsa care-o am, că n-am cu ce trai. Da ce sa fac?” spune tanti Oprina plângând.

 În satul Palanca, comuna Urechești, trăieşte familia lui Niţă  Palcău. Părinţii lui, trecuţi demult la dreapta Domnului, au fost oameni de vază în sat. Niţă a fost singurul lor copil şi acela fără de noroc. Are familie, doi copii de aproape 14 ani şi o nevastă foarte bolnavă, care nu-l poate ajuta cu nimic. El trebuie să fie şi tată şi mamă şi nu-i reuşeşte nici una, nici alta aşa cum trebuie.

„Trăim din ajutorul social, toţi patru. Când găsesc de lucru, mai merg cu ziua prin sat, spune Niţă. E greu, da ce să fac, trebuie s-o ducem cum om putea. Nevastă-mea nu poate mişca un deget, a fost operată, am crezut că o pierdem”.

- N-aţi încercat să mergeţi în altă localitate, la Focşani, poate găseaţi un loc de munca stabil, spun.

„Cu ce să merg la oraş? Chiar dacă sunt vreo 20 km dus, 20 întors... trebuie bani de transport, pachet cu mâncare în fiecare zi, de unde? Sunt zile când n-avem ce mânca, suferim de foame...”

Foametea este un fenomen extrem de alarmant în ţări precum Republica Central Africană, alarmant în Yemen, Ciad, Madagascar sau Zambia, unul serios în India, Pakistan şi jumătate din continentul african, dar absent ca fenomen economico-social în Canada, SUA, Australia şi cea mai mare parte a Uniunii Europene. Excepţie fac România, Bulgaria, Slovacia sau Croaţia.

Se mai poate face ceva, sau societatea va suferi şi mai mult? Numai Dumnezeu ştie, cei care ne-au guvernat până acum, au rătăcit calea.( Janine VADISLAV )


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.