„Copiii sunt săraci pentru că părinții lor sunt săraci din multe motive diferite, dar ceea ce este universal este că stresul și privarea de a trăi în sărăcie au implicații negative pe tot parcursul vieții pentru copii și familiile lor.

Zamfira este unul dintre oamenii care au înfruntat viața cu demnitate, chiar dacă a trăit-o doar în sărăcie extremă.

La 72 de ani se află în fruntea unei familii cu 25 de membri. A născut 8 copii dintre care trei s-au prăpădit. Copii, nepoți, strănepoți, sunt toți lângă ea, 25 în total, iar o parte din copii și nepoți sunt persoane cu dizabilități.

Într-o margine de oraș, în 5 «case», pe care nu știu cum le ține Dumnezeu să nu cadă, Zamfira își vede mai departe de viață. Cu un cal și o căruță își face veacul strângând tot ce aruncă oamenii că le este de prisos.

Ajunge din poartă în poartă, nu deranjează în nici un fel, doar întreabă dacă ai ceva de aruncat.

Majoritatea meselor constau în resturile adunate de la oameni, uneori mai primește câte un cartof, o ceapă sau o roșie. Atunci poate încropi o ciorbă lungă la soba din curte pentru toți ai ei, însă sunt zile când nu mănâncă deloc. Aceasta este povestea Zamfirei și a familiei ei.

De Crăciun îi vine al 16 lea nepot. «E dar de la Dumnezeu!», zice ea cu zâmbetul pe buze.

Nu mai aude, nu prea mai vede, crede că acesta îi e destinul ei, să-și apere familia, să o ocrotească, așa cum poate și știe ea.

De Crăciun m-am gândit să vă spun povestea ei.