Foto | O mamă singură cu 10 copii, din satul vrâncean Cîndeşti, are nevoie de un acoperiş deasupra capului
În urmă cu 5 ani, localitatea vrânceană Dumbrăveni era şocată de nenorocirea care se abătuse asupra unei femei, mama a 10 copii, alungată din propria-i casă de bărbatul lângă care a stat ani buni - suferind în tăcere bătăi, certuri cumplite, injurii în faţa copiilor şi ameninţări cu moartea.
Într-o zi însă, femeia şi-a luat copiii şi s-a întors în satul natal. Din păcate, nici aici nu a găsit prea multă susţinere, dar nu s-a dat bătută. A muncit pe brânci, a reuşit să facă dintr-o dărăpănătură de casă, un loc în care să se adăpostească, să fie copiii în siguranţă. Mult timp 11 suflete au supravieţuit doar din ajutorul primit de la primărie şi alocaţia copiilor. Cazul Lenuţei Căpraru, mediatizat de Prima Tv, a impresionat mulţi oameni cu suflet mare, care i-au sărit în ajutor cu ce au putut, alimente, îmbrăcăminte, rechizite, jucării.
„Când m-am mutat aici, numai camera asta era...”
Ne arată o încăpere în care încap două paturi, o servantă, scaune, o sobă ascunsă după uşă.
„Aicea erau 2 pereţi..., se cunoaşte. Restul e făcut de mine şi un cumnat de-al meu”, mai spune Lenuţa şi ochii i se umplu de lacrimi.
Nici acum n-o duce mai bine dar, când n-avea unde merge, o persoană de bine, cu suflet mare, i-a dat voie să se adăpostească cu cei 10 copii, să nu stea sub cerul liber, în ploaie, sau zăpadă. Mi-aduc aminte bine, am fost chemată să-i văd şi să cer ajutor de la cei care, de obicei, nu se lasă rugaţi prea mult, ca să facă un bine. Binele este în firea noastră şi acesta este norocul celor necăjiţi... Îi înţeleg şi ştiu prin ce trec cei aflaţi la un moment de cumpănă grea pentru că n-am fost nici eu ferită de greutăţi în viaţă - nu aşa de mari, şi nici atât de greu de dus. Am avut întotdeauna o casă, un adăpost pentru familia mea. Oricât de greu ar fi, gândul că această casă este a ta şi a familiei tale îţi dă puteri. O casă înseamnă stabilitate, înseamnă că familia e la un loc, că membrii ei se pot baza unul pe celălalt şi toţi pe unul.
Lenuţa Căpraru a plecat dintr-o gospodărie bine închegată, pentru care a muncit pe brânci, dar dacă a plecat, n-a plecat de bine. Împreună cu copii ei, trăieşte acum la marginea satului Cîndeşti, intr-o casă aproape în ruină, dar pe care n-a putut s-o refuze, fiind singura ofertă. A cârpit-o cum a putut şi a reuşit să aibă un cuib stabil. S-a mutat imediat ce a reuşit să scape de cel care nu merită să i se spună nici soţ şi nici tată, care a făcut un coşmar din viaţa familiei. I-a fost greu Lenuţei s-o ia de la capăt, dar pentru siguranţa copiilor şi a ei, ameninţată permanent cu moartea de fostul soţ, zi de zi cu „sabia lui Damocles” deasupra capului, a fost mai bine. Vecinii şi rudele au judecat-o că şi-a luat copii şi a plecat de la bărbat, dar numai ea ştia ce chinuri îndura şi cât de tare sufereau copii. Hotărârea însă s-a dovedit bună de vreme ce tatăl copiilor a fost condamnat pentru viol de două ori, ultima oară după ce a băgat o femeie bătrână în spital.
„Am trecut pe lângă moarte de-atâtea ori, dar bunul Dumnezeu şi Maica Domnului nu m-au lăsat, şi datorită copiilor. Copiii sunt totul pentru mine”, spune Lenuţa.
Ajutată de copii a reparat pereţii casei, şi-a făcut sobă, să aibă cu ce se încălzi, dar mai ales s-a asigurat că toţi copiii vor merge la şcoală şi vor termina măcar 8 clase. Astăzi, cel mai mare are 26 de ani şi lucrează în construcţii, la Bucureşti, iar mezinul are 6 ani. În ultimul timp este presată de rudele celei care a primit-o de milă în casă, să se mute şi nu ştie unde să plece şi nici bani n-ar avea de-o chirie. 5 copii sunt încă la şcoală, 2 fete au terminat o şcoala de meserii, un băiat este elev la un liceu din Focşani, iar ceilalţi la Şcoala Gimnazială din Dumbrăveni. De atâtea griji Lenuţa a ajuns ca o umbră, dar în ochii ei se citeşte bucuria că are copii buni care muncesc, sau învaţă, dar mai ales că o ascultă şi fac scut în jurul ei. Singura ei grijă şi durere e că nu are un acoperiş de-asupra capului pentru copii, al lor.
„Eu mă chinui şi proprietarii pot să vină mâine, poimâine şi să mă dea afară din casă”.
- Aici staţi de milă, zic.
„Da, de milă. Ce să fac, unde să mă duc cu ei?”
Cu lacrimi în ochi Lenuţa Căpraru povesteşte că şi unii colegi ai băiatului, care învaţă la Focşani, râd de el că locuieşte într-o cocioabă..., dar tot el o îmbărbătează.
„Şi el spune, Nu uit mamă că tu, când te-ai uitat în sus ai zis: Ia să vezi că Maica Domnului ne deschide o cale, aşa a fost! Nu ştiu, murmură Lenuţa, dar sper. Bunul Dumnezeu şi Maica Domnului, poate într-o bună zi oi avea şi eu cuibul meu.”
O cale le-a deschis Maica Domnului când l-au trimis pe Andrei care, impresionat de tragedia acestei familii, a decis să facă imposibilul chiar, pentru a-i vedea la casa lor. Andrei Alexandru Trandafir este acum iniţiatorul unui proiect, „O casa pentru fam. Căpraru”, la care, dumneavoastră, oamenii de bine, care aţi trecut prin greutăţi la fel de mari, sau mai mici, puteţi da o mână de ajutor donând măcar 10 euro.
Un sprijin important a promis şi primarul localităţii Dumbrăveni, dar şi cei care i-au trecut pragul în aceşti ani familiei Căpraru, din Cândeşti.
„Ne ocupăm, cred că am şi găsit ceva convenabil pentru construcţia unei locuinţe. Nici mama, nici copiii nu au creat probleme, sunt harnici, reuşind ca din puţinii bani pe care îi au, să se gospodărească. Au păsări, au cal şi căruţă, o văcuţă cu lapte pentru copii. Problema cea mai mare este casa, să fie a lor, să nu se mai teamă că le cere cineva să plece. Aici nici curent electric nu au, primesc seara, câteva ore, de la iluminatul public. Atunci îşi fac copiii lecţiile.”, a spus Valentin Tîlvăr, primarul comunei Dumbrăveni.
„Puţini dintre noi ar fi rezistat să treacă prin ce trec aceşti copii şi mama lor şi totuşi, ei te întâmpină cu zâmbetul pe buze. Au o voinţă extraordinară şi putere de muncă, cred că merită să fie ajutaţi. Merită în primul rând pentru copii, pentru că merg la şcoală, pentru că îşi doresc”, spune şi doamna profesor Rica Verdeţu, voluntar în timpul liber.
Daca doriţi să ajutaţi, acum este momentul să faceţi o donaţie în contul:
Andrei Alexandru Trandafir
IBAN: RO81 BACX 0000 0014 0726 7002
Banca: UniCredit Bank, agenţia Norilor, Bucureşti
10 copii îşi vor aminti mereu de mâna întinsă lor într-un moment de mare cumpănă. Lenuţa şi-a pus nădejdea în bunul Dumnezeu, singurul care poate da un gând bun celor care au şi pot să-i ajute pe cei aflaţi într-un moment critic. Această familie, care se străduie să iasă la liman chiar are nevoie de ajutor... ( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Social
