Din dorul de mamă
O familie din localitatea Bilieşti, a trecut prin momente cumplite în ultimii patru ani. O fetiţă de 10 ani şi tatăl ei de 35 de ani au rămas singuri pe lume după ce fiinţa care le lumina casa şi le bucura sufletele, a fost răpusă de o boala cumplita. Chiar dacă au trecut 4 ani de atunci, durerea este încă vie, iar dorul de mama dispărută înainte de vreme s-a materializat în poezie. Deşi este la început de drum, talentrul fetei, care a implinit 14 ani, a fost remarcat, câteva reviste publicându-i versurile.
Avea 10 anisori cînd i s-a prăpădit mama. Jacomina-Maria Cristea spune că, deşi mică, a înţeles cât de fericiţi erau părinţii ei şi cât de mult o iubeau. Nu erau bogaţi, dar erau tineri, sănătoşi, se bucurau de viaţa frumoasă şi liniştită, pe care o duceau. Cristinel şi Georgeta Cristea aveau certitudinea că nimic nu se va schimba, îşi vor creşte fetiţa, o vor vedea la casa ei şi, ca în basmele de altădată, vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Vestea că mama copilei suferă de o boală cuplită, a căzut ca un trăsnet. Georgeta a trecut prin chinuri cumplite, prin operaţii grele, dar tumora care îi crescuse pe creier i-a frânt Georgetei aripile. În urmă cu 4 ani viaţa lor a fost dată peste cap şi din trei au rămas doi, un bărbat de 35 de ani distrus de moartea sufletului său pereche şi un copil care-şi adora mama... Deşi a suferit enorm dupa moartea soţiei, Cristinel a învăţat din mers cum să-şi crească, să-şi îngrijească şi să-şi educe copilul Despre Jacomina - Maria spune, cu lacrimi în glas, că este lumina ochilor lui. Fata i-a adus numai bucurii.
„E greu, toate problemele cad pe mine. Dacă era baiat, era mult mai uşor. O fată trebuie să aibă o mama, ea ştie ce să facă, ştie cum să-i vorbească. Eu am învăţat să mă descurc şi ca mamă şi ca tată. Fetiţa e cuminte, înţelegătoare, învaţă bine. Cu toate poţi să te obişnuieşti, numai cu dispariţia celor dragi, nu”, spune Cristinel Cristea.
Nici pentru Jacomina- Maria n-a fost uşor. Mult timp a refuzat să vorbească despre cea care dispăruse pur şi simplu din viaţa ei, Mama. De fiecare dată, când tatăl ei aducea vorba despre mama, fetiţa refuza să-l asculte. Nu putea vorbi, dar a scris despre ea, iar versurile le-a ascuns, să nu dea nimeni peste ele.
„Eram în clasa a IV când am scris prima poezie, şi de atunci a început să mă pasioneze. M-a inspirat natura la început, după care, după moartea mamei, am început să scriu efectiv, să-mi aştern sentimentele pe foaie.”, ne-a spus Jacomina - Maria.
Pentru tatal ei a fost o mare surpriză să afle ce fată talentată are.
- Cînd aţi aflat că scrie poezii? întreb.
„Când am avut o discuţie în casă, acum un an şi jumătate .
- Vi le-a citit?
„Nu!”
- Dumneavoastră aţi încercat să le citiţi?
„Da! recunoaşte tatăl Jacominei.
- Ce v-a impresionat?
„Gindeşte mult prea departe. I-e dor de mamă”, spune tatăl Jacominei.
Jacomina - Maria este elevă în clasa a VIII, la Şcoala Gimnazială din Bilieşti, cu rezultate foarte bune la învăţătură, media anuala fiind - din clasa a V, până în prezent, peste 9. Pentru felul ei matur de a privi viaţa, pentru talentul ei, colegii o admiră foarte mult considerind-o poeta şcolii.
„Să fiu sinceră am fost foarte mândră de ea. Mi-e o prietenă foarte bună, e fata cu un suflet foarte cald, şi chiar dacă o să fiu foarte tristă, ştiu că o să fie alături mereu de mine şi o să mă ajute. Cu toate că s-a întâmplat acest incident nefericit, nu înţeleg cum a reuşit să fie cu zâmbetul pe buze. Eu nu sunt atât de puternică, ca ea,” spune Beti, colega de clasă a Jacominei.
„Suntem cele mai bune prietene, din clasa a VII- a”, spune Alesia.
- Ce te-a atras la ea?
„Sinceritatea, faptul că este o persoană de încredere, dar mai ales pentru că-mi plac poeziile pe care le compune”.
Adrian este prietenul fetei încă din copilarie.
„Jacomina- Maria este o prietenă de încredere, m-a ajutat , am ajutat-o. Ne cunoaştem de când eram mici. Nu este aşa uşor să scrii unele poezii” spune băiatul.
- E poeta scolii?
„Presupun că da!”
Profesorul de limba română a îndrumat-o şi, într-un anume fel i-a ţinut loc de mamă, de prietenă mai mare, de îndrumător literar. Impresionată de tenacitatea Jacominei - Maria, de dorinţa ei de a trece peste obstacole, d-na profesor o susţine să-ţi urmeze visul.
„Mă bucur că am un copil care a ajuns să descopere tainele scrisului. Din punctul de vedere al şcolii- pentru că sunt şi director - ne bucură că a reuşit să publice. Pentru că este în clasa a VIII a, având în vedere şi situaţia de acasă ( este doar în grija tatălui ) încercăm s-o îndrumăm să-şi facă un anumit drum în viaţă. Am susţinut-o să meargă să se inscrie la Liceul Pedagogic, profilul învăăţtor- educator, în speranţa că, peste ani, să revină la şcoală şi să ne fie colegă,” ne-a spus prof. Violeta Grigorică, directorul Şcolii Gimnaziale, Bilieşti.
”Este un copil deosebit, cu rezultate deosebite la învăţătură şi cu talent. Are versuri publicare în revistele din judeţul Vrancea. Si noi, ca primărie, vrem să ajutăm ca această fată să-şi continue visurile”, ne-a spus primarul localităţii, ing. Vasile Chirilă.
Chiar daca situaţia materială a familiei este precară, tatăl Jacominei, care munceşte ca zilier cu 50 lei/zi, nu şi-a pierdut speranţa şi-i doreşte fiicei sale un viitor mai bun ca al său. Din ce a ciştigat a reuşit să ridice singur, o căsuţă de 7/7m, care, chiar dacă nu e o casă arătoasă, asigură celor doi un acoperiş de-asupra capului. Chiar dacă mai are mult de lucru până când îşi va publica prima carte, Jacomina-Maria spune că o va dedica mamei, ingerul care-o vegheaza din cer.
„Dedic această carte îngerului meu care are grijă de mine şi n-o să ma lase niciodată”.
Dacă doriţi să daţi o mână de ajutor pentru ca visul Jacominei să prindă aripi, puteţi suna la tel. 0760 / 336. 669., persoana de contact prof. Violeta Grigorică.
