Astăzi despre: Dumitru Bagdasar, savantul care a pus bazele neurochirurgiei românești. De la drumurile făcute pe jos spre școală, la recunoaștere academică internațională. Soția sa, Florica Bagdasar, prima femeie ministru din România
Dumitru Bagdasar (sau Dimitrie Bagdasar, n. 17 decembrie 1893, Roșiești, Vaslui, România – d. 16 iulie 1946, București, România) a fost un medic neurochirurg român, profesor la Facultatea de Medicină din București, care a pus bazele școlii românești de neurochirurgie. A fost căsătorit cu Florica Bagdasar, prima femeie ministru din România.
Dumitru Bagdasar s-a născut într-o familie armeană de țărani răzeși cu mulți copii. A fost cel mai mare dintre băieți. Înzestrat cu o deosebită sete de învățătură și o putere de muncă prodigioasă el a fost un elev strălucit, începând încă din școala primară pe care a urmat-o în Idricii de Sus. Distanța de câțiva kilometri dintre casa părintească din Roșiești și școala din Idricii de Sus, o parcurgea pe jos de două ori pe zi, adeseori pe întuneric, înfruntând intemperiile vremii. A urmat apoi cursurile Liceului "Gh. Roșca Codreanu" din Bârlad (absolvent al secției moderne, promoția 1913). În 1913 se înscrie la Facultatea de Medicină din București, pe care o frecventează cu mari greutăți materiale, fiind nevoit să-și câștige singur existența.
Puține nume din istoria medicinei românești au lăsat o amprentă atât de profundă precum Dumitru (Dimitrie) Bagdasar, considerat pe bună dreptate părintele școlii românești de neurochirurgie. Născut la 17 decembrie 1893, în localitatea Roșiești, județul Vaslui, și trecut la cele veșnice pe 16 iulie 1946, la București, Dumitru Bagdasar a fost un medic de excepție, profesor universitar și un adevărat pionier al neurochirurgiei moderne în România.
De la copilul care mergea pe jos la școală la profesor universitar
Provenit dintr-o familie armeană de țărani răzeși, cu mulți copii, Dumitru Bagdasar a demonstrat încă din copilărie o sete impresionantă de cunoaștere și o voință ieșită din comun. A urmat școala primară în Idricii de Sus, parcurgând zilnic pe jos kilometri întregi, indiferent de vreme. Studiile liceale le-a făcut la prestigiosul Liceu „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, pe care l-a absolvit în 1913.
În același an se înscrie la Facultatea de Medicină din București, unde studiază în condiții materiale extrem de dificile, fiind nevoit să muncească pentru a-și asigura existența. Dorind stabilitate financiară, se angajează la Institutul Medico-Militar, însă Primul Război Mondial îi schimbă parcursul: este mobilizat ca medic militar și se îmbolnăvește grav de tifos exantematic.
Formarea unui mare neurochirurg
După demobilizarea din 1918, își continuă studiile și obține în 1922 titlul de Doctor în Medicină, cu teza „Contribuțiuni la studiul sindromului parkinsonian postencefalitic”. Se specializează în Neurologie, sub îndrumarea marelui profesor Gheorghe Marinescu, acumulând experiență atât în neurologie, cât și în chirurgie generală.
Un moment definitoriu al carierei sale îl reprezintă plecarea în Statele Unite ale Americii, alături de soția sa, dr. Florica Ciumetti, devenită ulterior Florica Bagdasar. Între 1927 și 1929, Dumitru Bagdasar se specializează în neurochirurgie la Boston, în celebra clinică Peter Bent Brigham, sub coordonarea legendarului Harvey Cushing, pionierul mondial al neurochirurgiei moderne.
Pionieratul în condiții improprii
Întors în România, Dumitru Bagdasar s-a confruntat cu numeroase piedici administrative. A fost repartizat la spitale de la periferia țării – Jimbolia și apoi Cernăuți – unde a realizat primele intervenții neurochirurgicale în condiții improvizate, adesea cu instrumente proprii. Revenit la București, a continuat să opereze în mai multe spitale, sprijinit constant de soția sa, care i-a fost asistentă, colaborator și susținător necondiționat.
Nașterea școlii românești de neurochirurgie
Momentul de cotitură are loc în 1935, când, cu sprijinul unor mari personalități medicale, reușește să înființeze primul serviciu de neurochirurgie din România, cu zece paturi, la Spitalul Central de Boli Nervoase și Mintale din București. Acesta a devenit nucleul Clinicii de Neurochirurgie a Facultății de Medicină, locul în care s-a format celebra „echipă de aur” a neurochirurgiei românești.
Sub coordonarea sa s-au format nume legendare, precum Constantin Arseni și Sofia Ogrezeanu-Ionescu, considerată prima femeie neurochirurg din România și, posibil, din lume.
Activitate științifică și recunoaștere internațională
Între 1931 și 1941, Dumitru Bagdasar a efectuat aproximativ 1.800 de intervenții chirurgicale pe sistemul nervos, iar faima sa a depășit granițele țării. Pacienți din Ungaria, Bulgaria sau Palestina ajungeau la clinica sa din București.
A publicat peste 50 de articole științifice și a adus contribuții esențiale în tratamentul tumorilor cerebrale, al afecțiunilor măduvei spinării și al craniostenozelor. Opera sa fundamentală, „Traité de Neurochirurgie”, realizată împreună cu Constantin Arseni, a fost publicată postum în 1951, la Editura Academiei Române.
Moștenirea lui Dumitru Bagdasar
Între anii 1945–1946, a fost profesor de Neurochirurgie la Facultatea de Medicină din București. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem, iar în 1956 clinica de neurologie a primit numele său.
Dumitru Bagdasar rămâne un simbol al profesionalismului, al pasiunii pentru medicină și al sacrificiului personal în slujba progresului științific. Alături de Florica Bagdasar, prima femeie ministru din România, a format un cuplu emblematic pentru istoria medicală și socială a țării.
„Astăzi despre Dumitru Bagdasar... ” nu este doar o lecție de istorie, ci și un exemplu de vocație, perseverență și excelență românească.
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
