Social

Apel umanitar: O scriitoare și jurnalistă originară din Adjud are nevoie de sprijin financiar pentru soțul ei, bolnav de cancer!

Ziarul de Vrancea
30 ian 2020 5871 vizualizări
Ramona Sandrina Ilie, scriitoare și jurnalistă originară din Adjud, împreună cu soțul său, au mare nevoie de sprijin financiar. Foto: elitaromaniei.ro 
Ramona Sandrina Ilie, scriitoare și jurnalistă originară din Adjud, împreună cu soțul său, au mare nevoie de sprijin financiar. Foto: elitaromaniei.ro 

Ramona Sandrina Ilie, scriitoare și jurnalistă originară din Adjud, este căsătorită cu un cetățean egiptean și au împreună două fetițe, una de 7, alta de 10 ani. Cancerul soțului ei a recidivat, acesta este rezultatul analizelor, despre care au aflat în urmă cu câteva zile. Până pe 15 februarie, mai au nevoie de 6000 de dolari, pentru a asigura intervenția și tratamentul. 

„Mă tem că nu am puterea de a mă face auzită. Și este vital să mă auziți. Să știți că sunt aici. Singură și disperată în fața voastră, a tuturor. M-am dezbrăcat de rușine, de prejudecăți și apelez cu tot sufletul și speranța la voi”, a transmis Ramona Sandrina Ilie, într-o scrisoare publicată de colegii ei de la elitaromaniei.ro.

”Dragi prieteni și cititori de elită,

Am să vă rog să-mi permiteți această excepție de la programul nostru obișnuit de reportaje. Din păcate însă, situația o cere…

Mulți dintre voi o cunoașteți pe colega noastră, Ramona. În ultimul an, ne-a pus la dispoziție îndelungata sa experiență jurnalistică și a publicat o sumedenie de articole, scrise cu mare pasiune, inimă și suflet pentru voi. Numărul de reacții și vizualizări ale articolelor sale sunt o primă dovadă a aprecierilor de care se bucură.

Ce nu știți, poate, despre Ramona, este că entuziasmul său de a pune povești pe hârtia virtuală a acestei platforme e dublat de un tumult interminabil în viața personală.

Ramona nu se vaită, în public, de problemele sale. În postările sale pe Facebook, nu îmi amintesc să fi citit vreodată despre greutățile prin care trece.

Și totuși, felul deschis în care mi-a împărtășit mie toate necazurile m-a onorat și responsabilizat în același timp. Tocmai de aceea, am decis să îi dedic aceste rânduri, pentru că simt că împreună putem muta munții din loc.

Ei bine, din păcate drama a reînviat săptămâna trecută. Și am să îi dau cuvântul chiar ei, pentru a vă povesti prin ce trece:

„Toată viața mea am scris oamenilor despre speranță, despre iubire, despre drumuri grele care indiferent de greutăți trebuiesc străbătute! Am aprins candele, dar mie nu mi-am lăsat niciuna!

În urmă cu câteva zile, am aflat că acest criminal în serie Cancerul, s-a întors la soțul meu și inevitabil, în familia noastră. Cancerul soțului meu a recidivat! Cu un alt Adenocarcinom bine diferențiat G1, cu invazie în peretele intestinal, pT2N1Mx, limite de rezecție neinvadate tumoral.

Nu știu cum aș putea descrie efectul unui astfel de anunț, deoarece nu există cuvinte care să exprime felul în care îți oprește inima. Am mai fost însă pe aici. Ar trebui să fiu pregătită, dar nu sunt. Ba sunt chiar mult mai speriată. Și neputincioasă. Deoarece știu tot ce ține despre această boală, despre tratament, despre cum fetița îmi spune: „Mami, tu poți orice! Salvează-l pe tati!”. Știu ce este radiologia, chimioterapia, stările omului pe care îl respect și îl iubesc cel mai mult!

Apoi,  îți amintești la fel ca prima dată, cum cade ca un trăsnet costul total al intervenției și al tratamentului: 10.700$!!! Te bucuri că asigurarea îți ia de pe umeri, dar tot rămâi cu o sumă foarte mare: 6000$. Până pe 15 februarie, deoarece intervenția este în 21 februarie!

Și mă speriu. Și mă fac mică, deoarece îmi amintesc cât de singură am rămas și prima oară. Cum m-au uitat familia, prietenii și cum mi-au întors spatele. Îmi trece ca un fulger prin minte fără să vreau, faptul că oamenii mor din ce în ce mai singuri, iar mie îmi este din ce în ce mai teamă să îmi strig disperarea. Mă tem că nu am puterea de a mă face auzită. Și este vital să mă auziți. Să știți că sunt aici. Singură și disperată în fața voastră, a tuturor. M-am dezbrăcat de rușine, de prejudecăți și apelez cu tot sufletul și speranța la voi!

În urmă cu 2 ani, soțul meu a fost identificat cu dublu cancer: gastro-esofagian. Inițial, tratamentul a fost 27.000$, dar în final am ajuns către 43.000$. Am vândut apartamentul, mașina, am făcut împrumut în bancă și cumva, soțul meu părea că a încheiat acest episod. Am fost și atunci aproape singuri. Când ești aici, aproape toată lumea fuge. Te lasă și mai singur cu disperarea ta. Trei fete curajoase mi-au fost alături!

NU mai am cum, nu mai avem cum să trecem prin această dramă singuri. NU mai avem ce vinde, nu mai avem cum să facem împrumut bancar. Mai multe contracte de lucru decât cele pe care le am, nu am cum să mai iau. Muncesc și așa 12-14 ore ca să fac față costurilor zilnice și a datoriilor de la tratamentul și operațiile anterioare.

Cancerul este boala secolului. Nu are conștiință. Nu are suflet. Nu alege. Nu îl interesează că ești mamă, tată, copil, tânăr, că ești bogat sau sărac, că ai o viață echilibrată. Nu! Te lovește când nici nu te aștepți și atunci, în primele clipe, te doboară.

Cel mai greu tip de cancer însă, este cel pe care îl ducem singur sau singuri!

Când societatea îţi ucide speranţa şi încrederea cu prejudecăți, cu nepăsare, când sistemul de sănătate te apasă prin ignorare şi ignoranţă, prin tratamente istovitoare și extrem de costisitoare pe care tu nu ți le permiți, iar asigurările pe care le-ai plătit cu exactitatea unui ceasornic, ţi le acoperă doar teoretic!

Am scris despre iubire, despre speranță, despre credință, iar oamenii și-au găsit în cuvintele mele alinarea și vindecarea. Am scris despre oameni minunați, de elită, despre acțiuni umanitare, iar oamenii au fost impresionați.

Dar când scriu despre mine, nu știu să ajung la voi! Sper doar, să mă auziți acum. Nu mă lăsați singură, vă rog! Auziți-mă, așa cum m-ați auzit când v-am vorbit despre lucruri frumoase.”

Așadar, Ramona are nevoie de 6.000 dolari. Și urgent. Și mi-am propus să o ajut, pentru că știu lupta pe care o duce, de când ne-am cunoscut și până în prezent.

Am încercat să fac un fundraise pe Facebook și am constatat cu stupoare că noi din România nu putem. Alte platforme de strângere de fonduri percep comisioane, durează analiza cazului și nu am găsit o altă metodă mai rapidă.

Așa că am așternut aceste rânduri, în speranța că voi găsi înțelegere la voi. 6.000$ ar înseamna să fiți alături de noi 300 de oameni care ar dona 20$ sau 600 de oameni care ar dona 10$!

Vă invit, așadar, să folosiți următorul IBAN:

RO23 INGB 0000 9999 0311 6525 (RON)

Este contul meu de economii, deschis la ING Bank, titular Mihnea Rașcă. Ramona și Nassif locuiesc în Alexandria, Egipt și din diverse cauze care țin tot de datorii vechi, nu dețin un cont bancar. Așa că toți banii care se vor strânge în urma acestei campanii, îi voi transfera prin MoneyGram la Ramona.

De fapt, în timp ce scriu îmi dau seama că puteți face și voi asta, la orice MoneyGram din România. Banii se transferă în Egipt către Nassif Mechel Nassif (prenume) Rezk (nume). Veți primi un cod care trebuie anunțat Ramonei pentru a putea ridica banii de la un MoneyGram de lângă casa lor. Am folosit în trecut fără probleme această metodă.

Ca să fiți siguri că toți banii vor ajunge acolo unde trebuie, voi face public extrasul de cont pe 15 februarie. Alți bani nu vor intra în acest cont în perioada următoare și tot ce se va încasa aici, din partea voastră, va ajunge la Ramona.

Recunosc că scriu aceste rânduri sub impulsul emoțiilor. Mă grăbesc să public, ca să ajungă cât mai repede în atenția voastră. Nu-mi dau seama ce impact va avea, mi-am spus însă că merită încercat. Din păcate, nu mai este timp de pierdut.

La nivel personal, am suferit două decese în familie, pe 11 septembrie și 11 decembrie 2019. Mă uit în jur și văd cum amintirile din tinerețe dispar într-un mod neașteptat de șocant. Roxette. Țopescu. Kobe, în nici 2 luni de zile. Pare un coșmar care nu se mai termină…

Vreau să cred că oamenii frumoși merită o șansă. Unii o primesc, alții nu. Atâta vreme cât se mai poate face ceva, lupta nu trebuie abandonată

Dacă măcar o frază de pe site-ul nostru v-a atins la suflet, dacă vreun cuvânt de-al Ramonei v-a pus pe gânduri, acum e momentul să ne arătăm recunoștința!

Mulțumesc!”

Text informații:elitaromaniei.ro

Citiți șintr-un articol emoționant, o scriitoare și jurnalistă originară din Adjud solicită sprijin umanitar pentru soțul ei bolnav de cancer


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.