Începe Postul Crăciunului
Pe 14 noiembrie, de ziua pomenirii Sfântului Grigorie Palama, creştinii intră în Postul Crăciunului, numit şi Postul Naşterii Domnului, o perioadă de şase săptămâni în care credincioşii încearcă să se apropie sufleteşte de primirea magilor de la Rasărit care aduc vestea Naşterii Fiului Omului. Faţă de asprimea Postului Paştelui, postul care ne pregăteşte pentru întâmpinarea pruncului Iisus în ieslea din Bethleem este îndulcit prin dese dezlegări la ulei, vin şi peşte, astfel încât creştinii îl ţin cu mai multă uşurinţă. Cele 40 de zile sunt marcate de mai multe sărbători religioase, începând cu prima zi a postului când Biserica a rânduit să fie prăznuit unul din cei mai profunzi teologi bizantini – Grigorie Palama. Joi, îl pomenim pe Sfântul Paisie de la Neamţ, marele ucenic al Sfântului Vasile de la Poiana Mărului, pe 21 noiembrie avem Ovidenia – Întâmpinarea Maicii Domnului, pe 23 noiembrie un sfânt român – Antonie de la Iezeru, ca în ultimea vineri din lună, pe 30 noiembrie să-i pomenim pe Apostolul Andrei şi pe Mitropolitul transilvănean Andrei şaguna. Pe 3 decembrie în pomenim pe Sfântul Gheorghe de la Cernica, unul din marii duhovnici români, pe 4 este ziua marelui teolog Ioan Damaschin, pe 6 decembrie ocrotitorul celor săraci – Sfântul Nicolae, vineri 7 decembrie Sfânta Filofteia de la Argeş, pe 12 Sfântul Spiridon, pe 13 Sfântul Dosoftei Mitropolitul Moldovei, pe 18 Cuviosul Daniil Sihastrul, duhovnicul domnitorului Stefan cel Mare şi în sfârşit pe 22 decembrie pe românul Petru Movilă, Miropolitul Kievului.
Cât despre post, acesta nu este o perioadă de privaţiuni impuse şi de frustrări cotidiene în faţa galantarelor din magazinele alimentare. Postul este, înainte de toate, o transformare interioară, îndepărtarea gândurilor rele, sprijinirea săracilor, împăcarea cu cei cărora le-am greşit şi iertarea tuturor. Pe fondul acestei transformări sufleteşti ajungem la postul alimentar, care vine de la sine şi nu este decât una de feţele văzute ale postului şi o consecinţă a ceea ce teologii numesc metanoia. Este bine de reţinut că postul nu este simpla oprire de la consumarea anumitor alimente şi folosirea de substitute gen „pate de post”, „salam de post”, „brânză de post” etc. şi pentru că postul este la modă şi toate cucoanele bugetare merg la „servici” (sic!) cu mâncare de post în geanta de firmă, să vadă vecinele că postesc.
În aceeaşi ordine de idei, mai trebuie ştiut că postul nu este o mândrie şi nu trebuie să ştie vecina de birou că postim sau să afişăm mutre mohorâte şi ipocrite. Postul este o perioadă de iluminare a sufletului şi de limpezire a minţii, iar adevăraţii postitori se văd pe chipurile lor şi în lumina din ochi acestora. Cu cât suntem mai ipocriţi şi ne afişăm mutrele cernite, cu atât ne aflăm departe de post şi de transformarea interioară pe care o realizează postul în viaţa credincioşilor. (Valentin MUSCĂ)