Salvatorii de vieţi de la Ambulanţă: 2 milioane de kilometri în 2011
Ieri, unitatea şi-a deschis porţile pentru copii, ocazie cu care s-a ţinut şi un moment de reculegere pentru salariaţii pierduţi în ultimii ani
La Serviciul de Ambulanţă Judeţean (SAJ) Vrancea s-au serbat ieri cei 17 ani de cand unitatea a căpătat personalitate juridică, anul 1995 fiind momentul în care toate serviciile de ambulanţă din ţară s-au desprins de spitale. A fost emisă în acel moment o hotărare de Guvern prin care serviciile de ambulanţă au devenit unităţi cu personalitate juridică, au avut organigramă proprie şi au intrat în subordinea direcţiilor de sănătate publică. Cu această ocazie, unitatea şi-a deschis porţile pentru copiii care au dorit să vadă cum se munceşte la Ambulanţă. Nu au lipsit de la prezentarea maşinilor nici paramedicii de la SMURD sau poliţiştii de la Rutier. Momentul, la care au participat mai multe grupe de copii de la Grădiniţa nr. 2 şi din Bordeşti, a început cu o slujbă în memoria celor ce au lucrat la Ambulanţă, dar s-au stins din viaţă. A fost dezvelită o placă memorială, s-a ţinut un moment de reculegere, iar mai apoi sirenele autosanitarelor „au plans de durere” pentru cateva secunde.
Cu TV-ul sau cu Dacia - luptă continuă pentru salvarea de vieţi
Cu această ocazie s-a făcut şi un bilanţ al activităţii în cei 17 ani. Dacă numărul salariaţilor a crescut, a crescut şi numărul solicitărilor, kilometrilor parcurşi. De la 900 mii kilometri parcurşi într-un an, s-a ajuns la 2 milioane kilometri şi la peste 3.000 de urgenţe la lună. Dr. Mircea Stoenoiu, managerul unităţii, spune că în 1995, aproape 90% din personalul actual al Ambulanţei a pornit într-o luptă pentru salvarea vieţilor. „Cred că importantă este încrederea între noi, trebuie să fim o echipă. Consider că este foarte bine să lucrăm împreună pentru că ne completăm unii pe ceilalţi”, spune dr. Mircea Stoenoiu. Şi parcul auto este mai bogat. În 1995 în dotarea SAJ se aflau TV-uri, „nişte ambulanţe care transportau oameni pentru că înăuntru nu erau condiţii pentru a fi îngrijiţi”, după cum spun ambulanţierii. Au urmat după o perioadă ambulanţele de tip ARO, care erau folosite şi de armată. „A urmat Dacia Break, maşina noastră străbună şi în care asistenţii trebuiau să meargă cu mana pe geam pentru că perfuzia trebuia să fie ţinută mai sus de nivelul corpului”, după cum a povestit şeful Ambulanţei. Din 2000 au început să ajungă în Vrancea ambulanţele noi. De asemenea, deşi veniturile unităţii nu sunt suficiente, iar în 2012 s-a intrat cu datorii de aproape 500.000 de lei, pană la această dată s-au plătit toate facturile restante. Nici salariaţii nu au fost uitaţi şi şi-au primit toate drepturile salariale. (Raluca MANOLACHE)