Social

Amurgul vietii

Dana Chiorescu
15 aug 2011 886 vizualizări
Cum abordam virsta a treia din perspectiva "eroului" principal sau a celor ce-l insotesc

„Enervanti pot parea, cind n-ai ce sa-i mai rogi,
Si în genere sint si nitel pisalogi.
Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici

Repetabila povara - Adrian Paunescu

„...In ciuda faptului ca fac toate eforturile ca mamei mele, in virsta de 86 de ani, sa ii fie bine, ea este tot nemultumita de cele mai multe ori. Uneori ma intreb daca fac destul, daca fac tot ce trebuie... este datoria mea fata de oamenii care m-au crescut, care m-au educat... Problema este ca de multe ori ma simt epuizata in incercarea de a-i multumi pe toti. Uneori ma simt depasita de situatie si nu stiu cum sa ma impart.
Nici nu stiu exact de ce va scriu... poate pentru a auzi si alta parere... poate pentru a ma asigura ca fac bine ceea ce fac...” D.D. – Focsani

Una dintre cele mai dificile misiuni ale vietii acesteia este aceea de a ne insoti parintii catre sfirsitul calatoriei. Ca o ironie a sortii, pe masura ce inaintam in virsta, redevenim copii, la minte si la trup. Ca intr-un cerc perfect, rind pe rind, pierdem acumularile ce ne-au dus catre maturitate.
Uneori prea inversunati in atingerea telurilor proprii, alteori cu bagajul nostru energetic pe sfirsite, privim neputinciosi - sau iritati citeodata - catre dragii nostri parinti care, blocati in propriile neputinte, tind sa caute un vinovat.
In goana noastra catre implinirea viselor sau banal in truda de a ne plati ratele, uneori uitam sa avem timp si intelegere pentru cei ce ne-au facut oameni, le intrerupem calatoria alaturi de noi inainte de vreme. De-a lungul vremii, popoarele si-au tratat diferit membrii aflati in amurgul vietii, unele considerindu-i o comoara, altele dimpotriva. Incontestabil, experienta predecesorilor este bunul cel mai de pret al umanitatii. Utilizind-o vom economisi timp si ne vom scuti de experiente negative. Se spune ca cei destepti invata din greselile altora...
Cu siguranta nu intimplator ne grupam in familii. Calatoria aceasta plina de peripetii numita viata nu ar fi simplu de parcurs, poate nici nu am reusi sa o traversam cu succes, in absenta familiei. Interdependenta aceasta, uneori obositoare, este cu siguranta cheia succesului. Experimentele au aratat ca indivizii care au familii – altfel spus care au sustinatori si persoane de care sa aiba grija - fac mult mai bine fata provocarilor vietii.
Viata, cu toate incercarile ei, este mult mai usoara la 20, la 30 la 40 de ani decit dupa o anumita virsta. Atit timp cit avem planuri, proiecte, copii de crescut, avem senzatia ca vom fi vesnici.
Bunicii spuneau ca piinea se maninca pe rind... Din pacate, mai devreme sau mai tirziu ne vom regasi in postura de fii batrini cu parintii batrini. Cred ca cea mai buna modalitate de a ne dezvolta empatia este acea de a face un exercitiu de imaginatie si sa pasim mental pe drumul vietii intr-o calatorie de 20-30 de ani. Sa ne imaginam ca au crescut copiii nostri, sint la casele lor, au ei insisi copii... si ne mai au si pe noi... batrinii lor parinti...
Efectele trecerii anilor nu ne vor ocoli pe nici unul dintre noi. Ca vrem sau nu, pielea ni se va increti, parul ne va albi, miinile vor pierde din precizie, picioarele din vigoare si ochii din agilitate. Dar, trist sau... poate nu intimplator... mental si emotional redevenim copii. Ne intoarcem la o inocenta cu care ne-am mai intilnit in copilarie. Poate e modalitatea naturii de a ne determina sa ne platim datoriile fata de cei care ne-au crescut dar si de a ne face sa trecem mai usor...
Da, poate nu intotdeauna sint usor de inteles, tolerat, poate uneori eforturile nu va sint apreciate... si e frustrant... dar, dincolo de datorie, au nevoie de toata dragostea voastra, de caldura imbratisarilor voastre.
Au tendinta de a va reprosa ca nu faceti suficient, sint mofturosi, si se pling ca ii neglijati, ca nu-i iubiti? Atit timp cit stiti ca faceti tot ce va sta in puteri, de ce v-ati reprosa ceva? Si amintiti-va, copil fiind, de cite ori nu incercau parintii sa va bucure, dar copilul bosumflat parea imposibil de imbunat.

Toate aceste transformari , virsta la care apar si intensitatea cu care se manifesta depind de o serie de factori cum ar fi implicarea in viata sociala, gradul de utilizare a creierului, afectiunea de care se simt inconjurati. Acceptarea inaintarii in virsta este o provocare ce apare cu mult inainte de a ajunge batrini. De fapt, regretele apar atunci cind inregistram trecerea anilor si nu i-am trait, nu am cules din ei nectarul.
Indiferent ce virsta avem, trebuie sa ne pregatim pentru un amurg armonios. Rugina poate sa va cuprinda trupul, dar spiritul poate fi vesnic tinar!


Evitati rutina! Schimbati mina cu care va spalati pe dinti, traseele pe care mergeti in piata, la munca sau la rude, oferiti-va permanent situatii noi carora sa le faceti fata.
Folositi-va creierul, impiedicati-l sa se deterioreze. Este ca si un muschi: nefolosit se atrofiaza. Lecturati, dezlegati rebusuri, urmariti emisiuni interesante.
Faceti-va util. Indiferent de virsta, puteti face ceva prin care sa infrumusetati sau sa simplificati viata celor de linga dumneavoastra. Spre exemplu, puteti citi povesti sau puteti face temele cu nepotii. Sau poate o tarta delicioasa? Si pentru dvs si pentru cei pe care ii ajutati va fi o binecuvintare.
Creati o stare de spirit pozitiva. Inconjurati-va de oameni de virsta dvs dar energici si optimisti. Faceti calatorii, pastrati-va permanent preocupati chiar daca va pensionati. Aveti acum ocazia sa faceti tot ce nu ati avut timp la tinerete. V-ati dorit sa pictati, sa cultivati flori sau sa faceti colaje? Acum e momentul! Contemplati natura sau ascultati muzica! Frumusetea, sub toate formele ei, este hrana sufletului!
Amintiti-va zilnic motivele pentru care sinteti recunoscator. Nu insiruiti nemultumiri, oricine le are. Putem scapa sau uita de ele doar aducind in prim plan bucuriile pe care le avem.

Psiholog Dana Chiorescu

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.