Social

Asteptindu-l pe Mos Craciun

Dana Chiorescu
24 dec 2010 522 vizualizări
Cum si cind ne despartim de Mos Craciun?

"Azi ma gindeam la copiii nostri dragi , la cit au crescut si la modul in care, total inocenti, il asteapta pe Mos... si, in acelasi timp, parca resimt alaturi de ei bucuria sarbatorilor ce stau sa vina , mult mai intensa decit in trecut... in copilarie. .. pentru ca azi traiesc emotia asteptarii darurilor de doua ori : prima data in febra pregatirilor si a gindurilor contradictorii in cautarea cadoului perfect si a doua oara culegind-o din sclipirea chipului nevinovat de copil la surpriza descoperita in ghetute sau sub brad . Ma rog la Dumnezeu sa-i iubeasca pe piticii nostri macar pe jumatate cit merita . Sa aveti un Mos darnic !" Georgiana B., Focsani


Este iarasi iarna, iarasi Craciun... Poate cea mai frumoasa parte a Sarbatorilor Albe si cel mai indragit mit al copilariei este venirea lui Mos Craciun. Cred ca fiecare adult isi aminteste nostalgic cu cita bucurie si emotie ne apropiam tiptil de bradutul impodobit sa gasim darurile Mosului, in dimineata de Craciun, pe vremea cind eram noi insine niste pitici.

Ca stiu sau nu legenda lui Mos Craciun, cu siguranta toti copiii stiu ca in seara sfinta de Ajun, un Mos gras si jovial le aduce daruri sub bradul impodobit. Dar darul cel mai de pret al Mosului este lectia bunatatii, a darniciei, a blindetii, a compasiunii si, ca orice poveste, contribuie la crearea lumii de vis din sufletul si din mintea prichindeilor, lume ce le va da forta sa lupte cu realitatile vietii de adult de mai tirziu. Legenda Mosului are candoarea copilariei dar si forta unei lectii profunde.

Uneori bucuria si nerabdarea copiilor se amesteca, se intrepatrunde cu bucuria si nerabdarea parintilor de a darui, de a aduce surisul pe fetisoarele minunilor cu chip de ingeri. De aceea clipa despartirii de Mos este atit de grea pentru toata lumea!

Alteori ne dorim sa ne vedem copiii mari, ne minunam de cit de maturi par si consideram ca nu mai este cazul sa le spunem povesti.

Apare, firesc, intrebarea: cind e momentul sa le spunem adevarul despre Mos Craciun? Raspunsul meu este simplu: nu exista o regula! Fiecare copil va stabili cind a venit momentul sa se desparta de Mos si, implicit, de visele copilariei.

In jurul virstei de 7 ani copilul poate incepe sa realizeze ca ceva nu e in ordine cu povestea aceasta: prea multi Mosi aratind diferit, toata lumea se lauda ca s-a intilnit cu Mosul si i-a trimis un dar, numai el nu il vede niciodata, intra pe horn desi nu avem horn, vine cu sania chiar si cind nu e zapada si multe altele . Vine momentul in care in colectivitate, la gradinita sau scoala, sint adevarate dispute in legatura cu existenta Mosului drag, discutii menite sa ii destabilizeze increderea de nezdruncinat de pina atunci. Deodata barba vrajita devine o simpla bucata de vata care parca, totusi, ascunde un chip cunoscut.

Ca orice poveste, le stimuleaza micutilor imaginatiasi creativitatea dar, mai mult ca orice, aceasta poveste frumoasa face intr-adevar diferenta, reprezinta pragul dintre copilarie si viata de adult. Ajutati-va copilul sa il treaca blind. Este o etapa importanta in dezvoltarea lor. Incercind sa rupem brusc vraja, le perturbam echilibrul emotional.

Ca parinte aveti responsabilitatea de a le "servi" visul, de a-i ajuta sa dezvolte povestea. Oferiti-le informatii pe nivelul lor de intelegere si acceptare. Uneori, chiar daca ratiunea le spune altceva, sufletul lor refuza sa creada realitatea. Chiar daca stiu cine cumpara cadourile, continua sa vorbeasca despre Mos sau sa ii scrie scrisori. Respectati-le jocul! Spuneti-le adevarul atunci cind au indoieli serioase si vor intra-devar sa il cunoasca!

Nu uitati ca veti fi verificati, supusi la teste! Asta nu inseamna neaparat ca vor sa afle adevarul, ci poate sa insemne ca vor sa isi inlature suspiciunile provocate de discutii sau sa-si clarifice aspecte care le-au atras atentia.

Nu mintiti, creati! Evitati raspunsurile directe. Verificati intii care este varianta acceptata de copil, intrebati-l pe el ce crede, cum vede lucrurile. Dvs nu trebuie decit sa "brodati" pe marginea povestii lui. Nu insistati cu o varianta pe care copilul nu o crede pentru ca asta i-ar putea distruge increderea pe care o are in dvs ca parinte.

Cind a venit timpul sa se desparta, nu fortati, nu fiti prozaici. Luati-va la revedere de la Mos, dar pastrati-l in suflet si reinviati-l an de an. Asigurati-va copilul ca nimic nu se va schimba din farmecul si misterul Noptii Sfinte! Petrecerea, bradul si cadourile vor fi acolo in fiecare an.

Explicati-i ca aceasta poveste este spusa in toata lumea de parinti copiilor lor. Ca sa uite de supararea despartirii, invitati-l sa pastreze secretul fata de copiii mai mici. Faptul ca il faceti partas la secretele adultilor ii va mai indulci supararea. Si nu uitati sa ii impartasiti din bucuriile dvs cind il asteptati pe Mos sau povestiti-i cum ati aflat adevarul.

Pastrati Magia! Nu cadoul in sine are valoare, ci surpriza, bucuria descoperirii!! Impachetati frumos, personalizati, faceti suprize, scrisorele, chiar si dupa ce Mosul a ramas in cufarul cu papusi.


Fiti sinceri, nu va e dor sa fiti copii, nu va e dor de inocenta virstei lor? Nu regasiti in ochii lori mari candoarea copilariei voastre? Nu va e dor de bucuria primei ninsori? Atunci nu ne gindeam ca trebuie sa dezghetam masina, ca nu ajungem la timp la aeroport, sau la nu stiu care intilnirede afaceri...

Nu va grabiti sa ii transformati in adulti. Vor avea timp toata viata sa se zbata in realitate, sa fie "cu picioarele pe pamint". Odata cu Mosul, un colt din lumea lor dispare... Lasati-i sa viseze, sa creada in Magie! Cu siguranta si noi, adultii, am avea nevoie din cind in cind!

Fie ca Mosul sa va implineasca an de an dorintele!

Craciun fericit!


Psiholog Dana Chiorescu


Doctor de suflete


In viata fiecaruia exista momente in care ne simtim dezorientati, dezarmati in fata problemelor, neintelesi. Daca simtiti ca relatia cu partenerul nu mai este asa cum o doriti, nu mai gasiti culoarul de comunicare cu copilul, nimic nu va mai multumeste sau nu va mai regasiti, adresati-va psihologului nostru.

Permiteti-i doctorului de suflete sa va insoteasca pe drumul catre gasirea unor solutii care sa readuca echilibrul.

Impartasiti-ne problemele dumneavoastra si veti primi raspuns in paginile "Ghidului pentru Sanatate" al Ziarului de Vrancea.

Casuta postala a redactiei sau adresele de e-mail ziaruldevrancea@yahoo.com sau danach31@yahoo.com sint deschise pentru toti cei care simt ca au nevoie de sfatul unui psiholog. Si, ca la orice doctor, si la doctorul de suflete confidentialitatea este garantata.





În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.