Social

Scoala europeanadin munti cu patru elevi si-o invatatoare

Scoala de lemn de la Poiana Stoichii s-a reinfiintat la inceputul lunii septembrie pentru patru copii u micutii si invatatoarea lor merg pe jos, pina la scoala, cam 2,5 kilometri, prin poienile desprinse parca, dintr-o lume de poveste u iarna, drumul dureaza si o ora, dar copiii nu il ratacesc niciodata si nici nu le este frica de fiarele padurii u autoritatile ar dori sa construiasca o scoala mai aproape de sat

Pe dascalul de la scoala de la Poiana Stoichii, poate ca si domnul Trandafir ar fi invidios. Nu pentru ca scolita care, de la departare, pare o casa mai semeata ci pentru ca invatatoarea de la Poiana Stoichii vine de la kilometri distanta pentru a-i invata tainele cartilor pe doar patru copii: Elena, Silviu, Georgiana si mezinul Mihai. Construita din lemn, prin anii "â„¢70, scoala de la Poiana Stochii este ascunsa de ochii lumii, intr-un peisaj desprins parca din Amintirile lui Creanga. Cu doua camarute, din care acum este folosita doar o singura sala de clasa, scoala a fost ridicata, intr-un mod ciudat, la o distanta apreciabila de sat, la circa 2 kilometri. Nici drumul nu ar parea atit de lung, pe timp frumos cam de 30 de minute in mers vioi, daca el nu ar serpui prin poieni si pilcuri de pomi fructiferi, nu ar urca si cobori ca intr-o adevarata aventura in cautarea cunoasterii. Insasi parcurgerea acestui drum pare a fi o initiere in tainele biologiei, cu tot felul de flori, pomi, ciuperci sau fluturi si pasari, in tainele geografiei si ale istoriei. E o lectie parca dintr-o carte vie invatata de generatii de copiii, din pacate, din ce in ce mai putini.

Scoala este desfiintata vara, se reinfiinteaza toamna

La inceputul anului scolar, conform unei decizii luate in vacanta de vara, scoala cu clasele I-IV de la Poiana Stoichii a fost desfiintata. Motivatia este una destul de simpla, respectiv ca numarul de elevi, respectiv trei la momentul respectiv, nu permite nici macar pentru un invatator la clase simultane, crearea unui post. Asta desi, cu un an in urma, cei trei copii au mers tot la scoala din satul lor, cu un alt invatator. Dupa inceperea cursurilor, primaria din Vintileasca a cerut, la fel ca in ultimii cinci ani, reinfiintarea scolii pentru ca microbuzul scolar care merge in restul comunei nu poate strabate drumul de la Bahnele pina la Poiana Stoichii decit daca vremea este frumoasa. "Noi am discutat cu reprezentantii ISJ si i-am asigurat ca, de cind incep ploile dar mai ales zapada si inghetul, la Poiana Stoichii nu se poate ajunge cu microbuzul. Nici padurea nu poate fi strabatuta pe jos de copii, asa ca nu exista alta solutie", a declarat Marian Georgescu, primarul din Vintileasca. Directorul scolii, Stana Apostu Georgescu, spune ca povestea cu desfiintarea si reinfiintarea are cel putin sase ani. "De cind sint eu director aici, s-a intimplat la fel: vara o desfiinteaza, toamna o reinfiinteaza", a spus directorul scolii. Chiar daca scolita de la Poiana Stoichii este la o distanta considerabila de sat, circa 2,5 kilometri, drumul nu traverseaza nici o padure si este mai scurt si mai putin periculos decit cel care face legatura cu satul Bahnele, unde se afla urmatoarea scoala.

Patru copii si o educatoare vin zilnic la scoala izolata

Marilena Potop, invatatoarea care a acceptat postul de la Poiana Stoichii, nu ar da nici o clipa scoala de lemn, departata si uitata parca de lume, pentru una de la oras. "Eu sint de aici, de la Vintileasca si sint obisnuita sa merg pe astfel de drumuri. Nu as lasa aceste locuri pentru oras. M-a incintat ideea de a veni aici, la Poiana Stoichii si chiar imi place", spune cu o sincera convingere Marilena, chiar daca stie ca la iarna, cind drumurile vor fi acoperite cu aproape doi metri de zapada, va fi nevoita sa stea cu gazda in sat. Pentru cei in jur de 500 de lei pe care ii va primi ca retributie lunara, munca Marilenei este mai mult un dar pe care il face micutilor din Poiana Stoichii. Spune ca iubeste copiii iar cei trei micuti care se aflau marti la scoala recunosc intr-un glas ca le place sa vina si pentru "doamna educatoare cea noua". Silviu Chirica are 9 ani si este in clasa a III-a. Pina anul trecut, el a fost cavalerul care le insotea pe lungul drum prin poieni pe cele doua colege ale sale, Elena Slabu, care are 10 ani si pe Georgiana Turea, de 8 ani. Din acest an, mai are in grija un junior, Mihai Ochean, care este in clasa intii. "Eu fac de acasa, acum, vara, cam o jumatate de ora. Iarna fac mai mult, cam vreo ora. Nu imi este frica, mai vorbim, ne mai jucam", spune plin de curaj Silviu, chiar daca iarna, cind zapezile sint mai mari, il mai insoteste si mama lui. Si Georgianei si Elenei le place sa vina la scoala, chiar daca, pentru un moment, toti cei trei copii au spus ca le-ar placea sa invete intr-o scoala mai mare, cu mai multi elevi.

Autoritatile nu au bani pentru constructia unei alte scoli

Si numarul mic de copii face ca scoala de la Poiana Stoichii sa nu se numere printre prioritatile Ministerului Educatiei in a finanta o noua cladire, fie ea si o singura sala de clasa cu dependinte. "Ne-am gindit si noi sa mutam scoala mai aproape de sat, dar de la an la an am avut din ce in ce mai putini copii si nici nu am gasit bani", spune directorul Stana Georgescu. La cele circa 70 de familii care locuiesc in satul din poiana, numarul copiilor de virsta prescolara este destul de mic si insuficient pentru a convinge. Bucuria copiilor ar putea sa vina insa nu peste multa vreme daca, prin sprijinul unor oameni de bine, o noua scoala, mai apropiata de sat, s-ar putea construi. Pina atunci, aventura catre scolita din Poiana Stoichii continua. (Gabriel SAVA)

Mai multi copii din Vintileasca invata "in gazda"

Mai multi prescolari din Vintileasca invata si in acest an in gradinite improvizate, gazduite de casele satenilor. Este cazul celor doua unitati de invatamint din satele Tanasari si Bahnele de Jos. Asa se face ca doua din cele cinci gradinite din comuna isi desfasoara activitatea cu bunavointa unor sateni, care si-au inchiriat casele pentru micuti. Pentru a ajunge la gradinita din satul vecin, prescolarii ar trebui adusi de parinti pe drumuri pe care cu greu merg chiar si masinile de teren, mai ales dupa venirea ploilor. Pentru ca in cele doua sate nu exista nici gradinita, nici scoala, peste 20 de copiii invata acum in conditii improprii. Transportul copiilor este asigurat, insa pe timpul iernii, drumurile si zapada fac aproape imposibila deplasarea microbuzului. "Nu am avut de ales. Asa ca am vorbit cu oameni care au posibilitatea de a face un bine si le platim chirie, respectiv 70 de lei lunar", declara primarul comunei, Marian Georgescu. Conform acestuia, s-au facut demersuri la Inspectoratul Scolar pentru gasirea altor solutii, insa cum bani nu sint, nu sint nici sperante ca micutii sa invete prea curind intr-o scoala nou construita. (Gabriela DRAGHICI)

---