Crizele micutilor - teste pentru parinti
Eu, personal, am asistat la o astfel de criza de nervi si furie la o fetita a unei prietene. Prietena mea a tot incercat sa dea tot felul de explicatii calme copilului, dar s-a chinuit degeaba vreo jumatate de ora. Incerca sa o potoleasca cu vorba buna dar nici un efect... Fetita continua: urlat, trintit pe jos, batut din picior....
Apoi a aparut tatal care a "potolit" copilul cu doua palme...
Multe mame spun ca astfel de crize sint normale pina la o anumita virsta si asteapta sa creasca pentru "a-i trece" furiile. Totusi, sint normale aceste crize? Cind apar? De ce apar? Cind dispar? Cum ar trebui sa reactioneze parintii? Au si ei o vina?" - Simona T. Focsani
Crizele de furie (tantrumurile) sint aparitii firesti in comportamentul copiilor cu virste intre 2 si 4 ani, acest interval variind totusi de la un copil la altul. In aceasta perioada crizele de furie sint foarte frecvente si cei mai multi dintre copii trec prin asta. De altfel, virsta de 3-4 ani este cunoscuta si ca perioada de opozitie, perioada lui "Nu", in care copilul isi afirma autonomia ca premisa a personalitatii.
Aceste crize reprezinta cosmarul oricarui parinte. Odraslele se pun pe tipat, tavalit, muscat, scuipat, injurat, batut din picior cind iti este lumea mai draga, de preferat pentru ei cind au si un public numeros, cum ar fi in mijlocul unui magazin. Pina sa fim confruntati personal cu un astfel de eveniment, nici nu concepem ca ni s-ar putea intimpla una ca asta, ca "puiul" nostru ar putea face asa ceva si noi ne-am putea trezi fara solutii, sub privirile acuzatoare ale celor din jur.
Cu toate acestea, in declansarea acestor crize, exista si un "merit" al adultilor. Daca parintii isi disputa autoritatea in fata copilului, daca unul zice "Da" iar celalalt "Ba", prezenta permanenta sau frecventa a bunicilor "indulgenti" in mediul copilului, sint tot atitia factori care contribuie la crearea micilor spectacole soldate cu lacrimi.
Intro asemenea situatie, doua sint atitudinile de evitat categoric: fie sa va amuzati ("Ce scump e, cum injura el ca un om mare!", "Uite ce personalitate are!"), fie sa va declarati victime ("Nu am ce sa ii fac!", "Al meu nu reactioneaza la nimic"). Chiar daca sint manifestari firesti, de dumneavoastra, adultii, depinde durata acestora, felul in care aceste spectacole se sfirsesc si lectiile pe care copiii dumnevoastra le primesc.
Pentru a sti cum sa reactionati, in primul rind trebuie sa stabiliti ce a determinat acest episod. Daca este doar o incercare de a va atrage atentia, asigurati-va ca nu isi poate face rau, ca nu exista posibilitatea de a se lovi grav si indepartati-va, prefaceti-va ca il ignorati!
Daca tipetele si lacrimile sint declansate de o dorinta neindeplinita, aveti mai multe modalitati de actiune pentru a-l scoate din criza:
- Prima si cea mai importanta regula este aceea de a nu va enerva. Daca va iesiti din fire si tipati, spectacolul va fi unul de exceptie. Cu cit mai tare veti tipa, cu atit si furia lui va fi mai mare. In extrema cealalta, daca tonul dumneavoastra este sovaielnic, rugator, ii transmiteti mesajul ca nu sinteti stapin pe situatie si ca va domina, ca poate obtine ce isi doreste. Coboriti vocea si folositi cit mai putine cuvinte. Adresati-va calm, ferm, privind peste capul lui.
- Nu ii tineti teorii, nu incercati sa ii explicati. In mijlocul unei astfel de crize, practic nu va aude. Rugati-l, calm, sa va repete clar, rar ce isi doreste, spunindu-i ca nu il intelegeti daca tipa. Repetati strategia pina coboara vocea si se linisteste. Odata scos din criza, copilul poate fi abordat logic. Pina atunci nu incercati.
- Controlati-va mimica. Pastrati o fata total inexpresiva, in caz contrar va reactiona functie de ceea ce ii va transmite chipul dumneavoastra si va folosi arsenalul si in reprezentatiile ulterioare. Trebuie sa stiti ca atunci cind zimbiti, sau mai rau "" rideti, il incurajati, chiar daca prin cuvinte ii explicati ca nu e frumos ceea ce face.
- Spalati-l pe minute si pe fata cu apa rece. Are efect calmant.
- Unii copii se potolesc daca sint tinuti in brate strins linga corpul parintelui (nu ridicati de la sol), in timp ce pe altii ii irita. Verificati carei categorii apartine copilul dumneavoastra si actionati in consecinta.
- Distrageti-i atentia. Unui copil mic este usor sa i se redirectioneze atentia catre alta sfera de interes, lacrimile disparind ca prin farmec.
Multi parinti au tendinta de "a-si scuza"copiii. Credeti ca, pe motiv ca este inca mic, copilul nu stie ce face!? Indiferent de virsta, copilul este un mare santajist. Atunci cind isi doreste ceva, va folosi acele strategii care s-au dovedit eficiente de-a lungul timpului. De la citeva zile de viata va sti ce poate obtine prin plins. Daca ii e mai comod in bratele mamei, va izbucni in plins ori de cite ori veti dori sa il instalati in patutul lui. Daca cedati o data, va deveni regula. Va sti pina unde se intinde rezistenta dumneavoastra. Nu spun ca toate aceste tertipuri sint folosite in mod constient, in urma unei logici infailibile, nu decurg dintr-o gindire elaborata, nu provin in urma unei profunde analize tranzactionale. Pur si simplu este instinct! Instinctul fiintei umane de a-si procura placerea.
Cum intotdeauna e mai bine sa previi decit sa combati, evitati situatiile care l-ar putea aduce pe micutul dumneavoastra pe punctul de a exploda:
- Nu iesiti cu el la plimbare, la cumparaturi sau in vizita atunci cind e obosit sau flamind.
- Nu mergeti in magazine alimentare, cofetarii, patiserii inaintea mesei. Chiar si dumneavoastra veti dori mult mai multe produse pe fondul foamei.
- Nu il mintiti, nu il pacaliti, nu ii faceti promisiuni pe care nu le puteti indeplini. Isi va pierde increderea in dumneavoastra.
- Nu il lasati pe el sa decida ce are de facut ("Maninci sau te mai joci?", "Vrei sa mergi la culcare?"). Capacitatea lui de a face alegeri poate fi dezvoltata atunci cind isi manifesta optiunea in privinta jocurilor, sau a povestii de seara, spre exemplu.
Indiferent ce a produs un episod de acest gen, nu cedati! Crizele la care va supune copilul sint si modalitati de a va testa limitele.Vrea sa stie unde se termina puterea lui si unde incepe a dumneavoastra. Nu uitati ca atunci cind rezolvati "problema" cu ajutorul violentei sau cu tipete ii transmiteti doua mesaje: 1. sinteti slab, situatia v-a scapat de sub control si 2 "" lipsa de argumente se compenseaza cu tipete si problemele se rezolva cu ajutorul fortei.
Psiholog Dana Chiorescu
In viata fiecaruia exista momente in care ne simtim dezorientati, dezarmati in fata problemelor, neintelesi. Daca simtiti ca relatia cu partenerul nu mai este asa cum o doriti, nu mai gasiti culoarul de comunicare cu copilul, nimic nu va mai multumeste sau nu va mai regasiti, adresati-va psihologului nostru.
Permiteti-i doctorului de suflete sa va insoteasca pe drumul catre gasirea unor solutii care sa readuca echilibrul.
Impartasiti-ne problemele dumneavoastra si veti primi raspuns in paginile "Ghidului pentru Sanatate" al Ziarului de Vrancea.
Casuta postala a redactiei sau adresele de e-mail ziaruldevrancea@yahoo.com sau danach31@yahoo.com sint deschise pentru toti cei care simt ca au nevoie de sfatul unui psiholog. Si, ca la orice doctor, si la doctorul de suflete confidentialitatea este garantata.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Social
