Social

Primul copil - liant sau piatra de incercare?

Dana Chiorescu
24 iul 2010 797 vizualizări
Venirea pe lume a primului copil in viata unui cuplu marcheaza trecerea intr-o noua etapa. Desi este o mare bucurie, este un prag foarte greu de trecut, chiar si pentru cei pe care un astfel de eveniment nu ii ia pe nepregatite.

Nasterea unui copil este un fapt ce are nu numai sens biologic, ci mai ales social. Spre exemplu, daca in Antichitate se punea accent pe legitimitatea sau nelegitimitatea copilului prin recunoasterea acestuia de catre tata, in Evul Mediu acest aspect a devenit mai putin important. In ziua de azi, nasterea copiilor ridica probleme ce nu tin de legitimitatea sau excluderea familiala a descendentilor, ci de redefinirea rolurilor familiale si de problemele induse de aceste redefiniri. Felul in care mebrii familiei se adapteaza noilor roluri, daca se completeaza, se armonizeaza sau nu, va determina buna functionare a familiei in perspectiva.



Nu poti fi "trei" inainte de a invata sa fii "doi"


Adoptarea unui rol conjugal si ulterior parental corespunzator, expectat, nu este deloc simpla sau lipsita de probleme, nici macar in cazul cuplurilor formate din personalitati foarte compatibile. Sa nu uitam ca in cadrul oricarui cuplu exista o etapa de tatonare, de reasezare pe noi pozitii. Rolul conjugal-parental, desi se preia initial prin imitatia modelelor de rol familial cunoscute in familia de apartenenta, va fi adoptat si perfectat prin exersarea in propriul nucleu conjugal. Confruntarile generate de adoptarea si exercitarea rolurilor conjugale sint perturbatorii pentru armonia cuplului. Daca un copil intra in viata cuplului in aceasta etapa, confuzia generala sporeste, tensiunile vor fi si mai mari. Un copil e bine sa vina atunci cind ambii parteneri sint pregatiti, cind cuplul a invatat sa functioneze, cind cei doi parteneri si-au stabilit rolurile in cadrul acestuia. Nu poti fi "trei" pina nu ai invatat sa fii "doi".

Aviz femeilor care vor sa retina un barbat in viata lor cu ajutorul unui copil: Nu incercati sa legati barbatul prin copil! Responsabilizindu-l cu forta nu va va iubi mai mult, ba din contra, il veti pune pe fuga.


De aceste aspecte trebuie sa se tina cont si din perspectiva copilului ce va deveni adult si va duce cu sine in familia pe care si-o va crea modelul de cuplu pe care l-a vazut in familia de origine. Analizati ce model ii oferiti si ginditi-va daca va reusi sa fie fericit in cadrul pe care i-l pregatiti mai mult sau mai putin voluntar. Cursul vietii fiecarui individ este dat de gene, de conditiile exterioare dar si de modul de viata al parintilor (E. Berne).


9 luni pentru a deveni mama, alte 9 luni pentru a redeveni femeie


Prima etapa este una destul de dificila atit pentru mama cit si pentru tata, o perioda de adaptare la noile conditii, de primire a noului mebru in familie, care, pe cit e de mic, pe atit este de perturbant.

Dupa nastere, femeia trece printr-o serie de modificari hormonale. Odata cu eliminarea placentei, care este un urias rezervor de hormoni feminini, femeia intra intr-un nou virtej hormonal. Organismul ei trebuie sa se readapteze la conditiile dinainte de sarcina, nu numai din punct de vedere fizic ci, mai les din punct de vedere psihologic. Se spune ca o femeie are nevoie de noua luni ca sa devina mama si de alte noua luni ca sa redevina femeie. Inconvenientele acestui proces fiziologic sint multiple, de la diminuarea apetitului sexual, la lipsa lubrefierii in timpul actului sexual, schimbari de dispozitie, probleme de imagine"¦ si lista poate continua. La acestea se adauga si oboseala accentuata determinata de adaptarea la noul program impus de copil.


Viata sexuala se poate relua cam la sase saptamini dupa nastere, dar numai dupa vindecarea leziunilor vaginale datorate acesteia. Apetitul sexual al femeii este redus, parte din cauza leziunilor fizice, parte din cauza tensiunii psihice cauzate de aparitia unui nou membru al familiei. In orice caz, primul contact sexual trebuie sa fie extrem de blind, cu mare grija in privinta igienei, pentru ca pericolul infectiilor este foarte mare si in aceasta perioada, iar, daca femeia acuza dureri in zona pelviana, este indicata aminarea reinceperii vietii sexuale.


Bebelusul are nevoie de atentia mamei zi si noapte, ceea poate duce la epuizare fizica si emotionala. De aceea, cind va ajunge in pat, ea nu va dori decit sa... doarma. Partenerul se poate simti frustrat, de aceea este importanta comunicarea si exprimarea sentimentelor.


Din perspectiva tatalui lucrurile stau si mai complicat. Se simte neglijat, ignorant, dat la o parte si neputincios in noul univers creat de aparitia copilului. Toata atmosfera casei se schimba: lumina difuza, miros de lapte, cald, liniste. Masculinitatea lui nu isi gaseste locul in acest cadru. Este ideal ca si tatal sa preia unele atributii si sa inteleaga ca proaspata mamica are nevoie de odihna, iar pentru ca totul sa redevina ce a fost, este necesara sustinerea reciproca.


în anumite situatii, barbatul poate ajunge in imposibilitatea de a mai avea relatii intime cu sotia sa dupa ce aceasta a nascut. Astfel, el isi poate schimba perceptia asupra partenerei, pe care o "vede" mai mult ca pe o mama si mai putin ca pe o iubita. Sinii devin sursa de hrana a copilului, deci va avea reticente in a-i mai "aborda" ca pina la aparitia lactatiei.


Statutul de parinte nu il exclude pe cel de sot(ie)/iubit(a)


Uneori mamele substituie investitia afectiva pentru sot prin noua investitie afectiva pentru copil. Aceasta, devenind exclusiva, are consecinte educative nefaste.(I. Mitrofan)

în alte cazuri, mama se poate supraresponsabiliza, mutindu-si intreaga atentie asupra copilului. Ea considera ca singurul lucru important este sa fie mama, asa ca uita sa mai fie si sotie. în functie de context, consecintele pot fi o ruptura semnificativa in cuplu, care poate duce chiar la separare.

Cele doua relatii nu se cintaresc pe acelasi taler. Statutul de parinte nu il exclude pe cel de iubit, ci intervine doar o modificare a prioritatilor. Relatia de cuplu, incluzind relatia erotica, nu trebuie neglijata. Sint necesare ambele ipostaze, se sustin reciproc. Doar in acest caz venirea pe lume a copilului va functiona ca un liant al cuplului. Copilul devine astfel o provocare in fata careia va aflati amindoi, mina in mina, umar la umar, ca adevarati parteneri! Un parinte multumit, fericit are mai multe de oferit copilului decit un parinte frustrat, nesatisfacut, blocat in obligatia sau in dragostea obsesiva pentru cel caruia i-a dat nastere.


Nu parasiti patul conjugal. Chiar daca in primele 40 de zile dupa nastere nu este indicat contactul sexual, pentru buna functionare a cuplului, cei doi parteneri e bine sa imparta in continuare patul. E necesara aceasta apropiere fizica pentru a mentine relatia vie. Intimitatea se creaza si se mentine prin contactul pielii, prin contact vizual si poate avea multe forme de exprimare.

Copilul trebuie sa aiba patutul lui. Este primul pas catre desprinderea lui de mama, primul pas catre noul lui univers, univers in care, bineinteles, il insotiti. In caz contrar, dependenta astfel creata va dauna atit cuplului cit si copilului. Copiii sint membrii bineveniti in familia dumneavoastra, dar nu centrul relatiei voastre.


Alegeti un medic in care sa aveti deplina incredere


La aparitia noului mebru al familiei, bunicile, matusile, vecinele se vor simti datoare dar si indreptatite si avizate sa participe cu sfaturi, situatie care va accentua confuzia noilor parinti. Recomandabila este legatura permanenta cu medicul care se va ocupa de copil de la nastere. O componenta importanta a procesului terapeutic este increderea in medicul curant. Deci, alegeti-va medicul si mergeti la el cu toata increderea!



Desi este un moment dificil, este de asemenea o provocare plina de semnificatii. Profitati de orice moment de intimitate pentru a-i oferi partenerului gesturi de iubire si tandrete. încercati sa petreceti cit mai mult timp impreuna, creati aceste momente, nu asteptati sa vina de la sine! Vorbe frumoase, pline de dragoste, mingiieri, sarutari si preocuparea pentru binele partenerului pot fi forme de exprimare a intimitatii. Aveti rabdare unul cu celalalt, comunicati-va sentimentele, acceptati-va si bucurati-va impreuna de darul pe care Divinitatea l-a facut familiei dumneavoastra!


Psiholog Dana Chiorescu


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.