Social

Se lupta de 3 ani pentru a elucida moartea sotului

Laurentia Tudosa si-a pierdut sotul pe 24 august 2007, victima a unui accident de munca u evitata de toti, uitata de cei pe care ii stia pe vremea cind inca sotul traia, femeia incearca sa gaseasca raspunsuri, altele decit cele care ii scot sotul ca fiind singurul vinovat u Un om a murit in timpul serviciului, nu s-au luat masuri, ce poate fi asa de complicat? , se intreaba vaduva care nu se mai poate opri din plins

In urma cu aproape 3 ani, Laurentia Tudosa si-a pierdut sotul, angajat la Comat, intr-un accident de munca. Un accident de munca, care dincolo de faptul ca i-a rapit "cel mai bun prieten", a golit-o de toate resursele. Din 2007 si pina acum, anchetatorii au concluzionat ca vina este a victimei, insa rezolutiile date la parchet nu au convins-o pe femeia de 36 de ani ca nimeni nu trebuie sa raspunda. Dosarul accidentului de munca a avut de-a face si cu instantele, si cu parchetul, insa finalitatea pina acum a fost aceeasi. "Stiu dosarul pe dinafara. Nu este doar o intimplare. Inainte de a fi fatalitate, angajatorul are obligatia sa nu puna in pericol vietile angajatilor. Era de preferat sa nu se intimple ce s-a intimplat. In cadrul acestei intreprinderi s-au intimplat atitea accidente musamalizate, chiar daca nu asa grave. Chiar si sotul a suferit inainte un alt accident, s-a taiat la o mina. I-au spus ca il lasa sa stea in concediu cit vrea, numai sa nu mearga la doctor", spune vaduva. Dupa incidentul in care Toader Tudosa a decedat, Inspectoratul Teritorial de Munca a sanctionat firma cu doua amenzi, dar si cu cinci avertismente. In procesul verbeal insa, ITM specifica faptul ca "nu au fost identificate elemente ce ar putea determina efectele unei propuneri privind continuarea cercetarilor sub aspect penal".

Toader Tudosa a decedat pe 24 august 2007, fiind victima unui accident mortal prin electrocutare in depozitul Comat, unde lucra ca gestionar. De atunci, dosarul s-a plimbat de la procuror la judecator si invers pina in acest an, cind se afla din nou la parchet, in cercetare. "Omul asta a murit. Se intimpla acum 3 ani de zile. Ce probe mai pot fi strinse acum? Cind toate lucrurile sint clare, ne facem ca nu vedem. Imi tot spuneau de la parchet sa stau si sa astept. Un om a murit in timpul serviciului, nu s-au luat masuri, ce poate fi asa de complicat? Cei de la ITM au dat cinci amenzi pentru tot atitea contraventii. Chiar nu e nici o problema acolo? La data incidentului, firele de inalta tensiune erau dilatate de caldura. In zona au mai fost accidente inainte, dar nu mortale. Chiar si asa, ar fi trebuit sa fie un semnal de alarma pentru toata lumea. Echipamentul de protectie al lor consta intr-o salopeta de doc si intr-o pereche de manusi de lacatus. Chiar daca le-ar fi purtat s-ar fi intimplat acelasi lucru, salopeta nu i-ar fi ajutat la nimic. Nu cred ca s-a facut vreodata reconstituire. Daca se va face, as vrea sa fie cu salopeta despre care se considera ca l-ar fi putut salva. Nenorocita de salopeta nu l-ar fi putut salva. Se mai vorbeste de manipularea incorecta a barei de fier, insa acest lucru nu este explicat in actele lor in regulamentul de ordine interioara. Sotul meu nu avea o fisa de protectia a muncii din care sa reiasa riscul de electrocutare. Rastelul cu bare putea fi amplasat oriunde, nu sub firele de inalta tensiune, atunci nu ar fi murit. In oricare alta parte a depozitului ar fi manipulat bara acest lucru nu s-ar fi intimplat. Initial la parchet mi s-a spus ca nu exista cazuistica. Acum e trimis la parchet pentru inceperea urmaririi penale a treia oara. Prima oara s-a recomandat sa se faca cercetari pentru ucidere din culpa, insa a reiesit ca nu exista vinovati. A doua oara s-a trimis in octombrie anul trecut, iar acum solutia a fost la instanta de incepere a urmaririi penale, anchetarea directorilor, care nici macar nu s-au prezentat personal, desi au fost amendati. Am trimis plingeri catre toate forurile. Toti trimit spre competenta solutionare la parchetul local. De la CEDO am primit ca le trebuie dosarul", ne-a povestit Laurentia pe scurt parcursul celor trei ani. "Dosarul la care se face referire a fost solutionat cu neinceperea urmaririi penale (NUP) pe 18 decembrie 2007, la citeva luni dupa accident. Instanta de judecata, in urma plingerii formulate de catre Tudosa Laurentia, trimite dosarul procurorului pentru continuarea cercetarilor. A doua oara, dosarul a fost solutionat in 22 decembrie 2008. Practic, s-au reluat cercetarile, audierile, verificarile la fata locului si s-a ajuns la aceeasi concluzie. Dupa acest moment, dinsa face plingere si se ajunge din nou la instanta, iar hotarirea ramine definitiva in cursul lunii noiembrie 2009 si ne parvine din nou dosarul pe 22 februarie 2010. Este infirmata solutia si sint trasate anumite sarcini (acte de cercetare) care trebuie efectuate de procuror, acestea fiind obligatorii. Din acel moment au inceput sa se faca actiunile dispuse de instanta, care nu difera foarte mult de ceea ce am facut noi in cauza. Practic, s-au reluat cercetarile, cu tot ce ne-a impus instanta, la acest moment dosarul fiind in curs de solutionare", a precizat procurorul sef al Parchetului Local, Luminita Dogaru.

"S-a luptat cu moartea"

"Povestea accidentului e tragi-comica. Din prima zi, cind sotul meu a murit, nu m-a anuntat nimeni. Am venit acasa si am incercat sa il sun, pentru ca el intotdeauna in pauza de masa ma suna. Atunci soacra mea mi-a spus ca un coleg de munca a lui Doru ma cautase, insa desi l-am sunat nu mi-a raspuns nici el. Abia apoi o cumnata a soacrei a fost sunata si ne-a anuntat si pe noi. A stat intr-un soare teribil atitea ore si s-a "stricat". Abia dupa ce au dat cu apa si l-au acoperit cu nisip au chemat ambulanta. S-a luptat cu moartea, pentru ca a apucat sa le spuna colegilor ca s-a electrocutat. Cind a ajuns ambulanta nu mai traia, oricum ajunsese tirziu. Dupa ce a venit si procurorul s-au facut poze la locul accidentului, dar nu s-au facut ca sa se vada ca sotul meu era sub firele de inalta tensiune. Lucra cu doi colegi, acum martori in proces. Dincolo de faptul ca pe moment au fost socati, acum n-au nici un interes sa-si aminteasca ce s-a intimplat. Patronul Comatului nu mi-a spus nici macar "condoleante", nu a luat in nici un fel legatura cu mine, nu mi-a oferit nici o alta alternativa. Nu s-a coborit niciodata la nivelul meu, sa vorbim ca de la om la om. Sotul meu lucra acolo de 20 de ani. Cu 2, 3 luni inainte de accident, pentru ca nu mai facea fata programului, lucrau de-i lua dracu"â„¢, a vrut sa plece la o alta firma. Si-a informat angajatorul, respectiv pe directorul adjunct, intrucit directorul era plecat. Apoi directorul a sunat si a spus ca-i da 9 milioane, sa nu plece. Asa ca sotul meu, ca un "ciine credincios", a ramas acolo. Dar n-a contat. Tin minte ca Doru terminase si el facultatea de economie si si-a rugat seful sa-i dea concediu de studiu. Patronul i-a spus ca n-are timp de orgoliile lui, nici macar nu s-a uitat la el. S-a intimplat sa ma intilnesc cu sotia dumnealui si a trecut cu privirea peste mine. Regretul ei a fost acela ca era un baiat foarte bun, facea o cafea buna. S-au spalat pe miini cu o inmormintare, noi nici costum nu aveam, nu eram pregatiti pentru asa ceva. Noi aveam doar un loc de veci, pe care-l facusera parintii lui pentru ei. Apoi, au contribuit la pomenile de pina la 6 luni", continua vaduva.

"Sicriul l-am avut acasa de ziua mea de nastere"

Laurentia si "Doru" au crescut practic impreuna. Si, chiar daca multi ani viata sa a fost sprijinita de sotul ei, an de an femeia a gasit puterea sa lupte, in lipsa lui. La citeva luni dupa ce a ramas vaduva, a plecat din casa socrilor, unde traise citiva ani alaturi de sotul ei. "Am fost casatoriti 7 ani, 6 ani inainte am fost prieteni. Eram impreuna din 1994, dar inainte de a muri nu m-a invatat cum sa merg mai departe fara el. Toti mi-au spus ca o sa treaca, dar nu a fost doar sotul meu, a fost cel mai bun prieten. Sicriul l-am avut acasa de ziua mea de nastere. Veneau prietenii si spuneau "La multi ani!" si condoleante. Multa vreme dupa am incercat sa ma pacalesc, ca sa n-o iau razna, ca e singurul concediu pe care el il petrece fara mine si ca pina la urma o sa se intoarca. Uneori mi s-a parut ca nu mai am nici un sens si ca nu am pentru cine sa lupt. El era totul pentru mine, il facusem sa se lase de fumat, sa iubeasca animalele. La 38 de ani era perfect sanatos, ar fi trait mult si bine. Daca murea la el in pat, uitindu-se la TV, era altceva. Acum, nu pot tine legatura cu socrii, intr-un fel cred ca se intreaba de ce el si nu eu. Am stat cu ei pina la pomana de 6 luni. Dupa, am plecat, imi facuse mama imprumut sa pot trai. Multa lume m-a acuzat ca nu m-am exteriorizat, poate si parintii lui s-au gindit ca poate nu l-am iubit suficient, poate ca n-am facut suficient. In casa lor mi se parea de prost gust sa ma exteriorizez, in conditiile in care mama lui plingea intruna. Am vrut sa fiu eu cea puternica. Am plecat de la ei cu o Dacie, trei mite si un ciine, un cos de rufe si doi saci de haine. Mi-am lasat darurile de nunta, tot. Putinul pe care l-am lasat in urma nu compenseaza ce au pierdut ei. Acum, traiesc din pensia de urmas de 350 de lei si ma mai ajuta mama. Am facut si masaj la domiciliu, pina am fost sechestrata in casa unei batrine, am lucrat si la un salon de cosmetica, insa ieseam mai mult in pierdere", isi incheie Laurentia ovestea vietii. Acum, vaduva ne-a marturisit ca sta in "gazda" in Cimpineanca, la o familie care s-a indurat sa o tina fara a plati nimic. Zi de zi, ea asteapta un raspuns. O hirtie care sa ii spuna ca nu e singura pe lume si ca accidentul sotului ei, mort prea devreme, si-a gasit vinovatii. Reporterii nostri nu au reusit sa ia o pozitie din partea conducerii Comat SA, intrucit ni s-a comunicat ca sefii nu sint la birou. Redactia va publica insa precizarile companiei in legatura cu acest nedorit accident. (Nicoleta CRISTEA)

35 de accidente de munca de la inceputul anului

u in constructii angajatii au cel mai mult de suferit, dar si angajatii din administratia publica au fost expusi la incidente

Inspectoratului Teritorial de Munca Vrancea a comunicat ca, pina la aceasta data, au fost contabilizate 35 posibile accidente de munca,insa au fost si cazuri in care angajatorii s-au ales cu amenzi, in valoare de peste 100 de mii de lei, pentru ca nu au anuntat incidentele. Dupa cercetarea acestor posibile accidente de munca, s-a stabilit ca patru erau accidente in afara muncii, unul soldat cu decesul victimei, sapte au fost incadrate ca accidente usoare, cu mai putin de 3 zile de incapacitate de munca, in timp ce alte 14 au fost cercetate, avizate si inregistrate ca atare. "Dintre acestea, 12 au fost cu incapacitate temporara de munca, iar doua au fost accidente munca mortale, soldate cu tot atitea victime; 10 evenimente se afla in curs de cercetare, dintre acestea patru fiind cu incapacitate temporara de munca, iar sase mortale. Dintre accidentele inregistrate, doua accidente sint de circulatie, persoanele accidentate aflindu-se in indeplinirea sarcinilor de serviciu", arata inspectorii ITM. De asemenea, s-a ajuns la concluzia ca cei mai expusi pericolelor sint cei care lucreaza in constructii, comert cu materiale de constructii, transporturi, exploatare forestiera, extractia pietrisului si nisipului, insa nici cei din administratia publica locala, respectiv din primarii, nu au fost ocoliti de incidente. ITM a mai precizat ca principalele cauze care au dus la producerea evenimentelor au fost neasigurarea a conditiilor de securitate la locurile de munca, nerespectarea normelor de securitate in munca si a instructiunilor primite din partea angajatorilor, neasigurarea echipamentelor individuale de protectie sau neutilizarea acestora in timpul procesului de munca. (N. CRISTEA)

---