Batrinul Iosif vrea dreptate dupa 20 de ani de la uciderea copiilor
A coborit din tren la Marasesti, in cimp, la "sfatul" unor rauvoitori, care i-au spus ca a ajuns la Bucuresti. A fost gasit de un om cu suflet mare, care l-a luat in masina si l-a adus la Focsani, i-a dat bani pentru a-si continua drumul si pentru a-si cauta dreptatea care i-a fost refuzata atita amar de ani, in capitala. Batrinelul de 80 de ani, sprijinit intr-un toiag, cu plasa de rafie in care si-a strins toata suferinta si nedreptatile vietii, in acte, are privirea stinsa... Totusi, parca s-a mai pastrat o licarire de speranta. Este de loc din comuna Scurta, satul Talpa, din Bacau si a pornit la drum lung pentru a incerca, pentru ultima oara in viata, poate, sa caute dreptatea la mai marii tarii pentru ce a patimit o viata intreaga. Destinul batrinului Iosif Ghiurca a luat o intorsatura dramatica inainte de Revolutie, cind primul fiu, care isi facea stagiul militar in Focsani, a dezertat de frica obligatiilor si a disciplinei dure din Armata. Baiatul a reusit sa ajunga acasa, insa cel care i-a luat urma l-a impuscat la doar 1 km de casa parinteasca, unde a fost gasit de parinti. Coincidenta nefericita a facut ca, la trei ani de la tragicul eveniment, in 1984, si cel de-al doilea baiat sa fie omorit de un subordonat al militianului care ii impuscase primul copil, de aceasta data intr-un accident de masina, dupa cum povesteste sarmanul om care ne-a vizitat zilele trecute la redactie. Imediat dupa aceste evenimente, dat fiind contextul politic si social al vremii, a fost dat afara din serviciu si de atunci nici nu a mai reusit sa se angajeze. Omul spune ca totul ar fi fost pus la cale cu complicitatea Politiei si a autoritatilor locale, pentru a-l impiedica sa mearga mai departe pentru a-si face dreptate si pentru a trage la raspundere pe cei vinovati de uciderea ambilor copii. Intr-o adeverinta de expertiza medico-legala datata in 1993 se specifica: "Adeverim ca in ziua de 14.08.1981 am autopsiat cadavrul lui Ghiurca Marcel de 20 ani si am constatat cauza decesului, care a fost soc acut hemoragic, plaga penetranta hemitoracica prin arma de foc". Nici unul dintre cei doi criminali nu a fost vreodata judecat, vazindu-si in continuare de viata si de cariera. "Am stat in comuna 20 de ani cu ucigasul fiului meu, care a ramas in serviciu, intre timp si-a facut si vila...", spune cu un oftat batrinul. Existenta lui Iosif Ghiurca a fost insa zdruncinata pentru totdeauna. Toate incercarile de a face lumina au fost sortite esecului, din cauza "mafiei in care erau toti implicati, unii cu altii", dupa cum spune omul. "Ca sa ramin de rusine m-au scos de la munca, sa nu mai pot face nimic pentru a-mi cistiga dreptatea. Am ajuns sa matur stadionul din Bacau ca sa cistig un ban pentru o piine, sa nu fiu muritor de foame. Pamintul meu la care aveam dreptul de la parinti, 20 de ari, l-au dat la altii. Acum, la batrinete, am ramas nenorocit, fara o piine, fara copii, fara sanatate. Nimeni nu se ocupa si nu se intereseaza de mine", a spus cu amar batrinul cu ochi albastri.
"Tot comunistii sint in functii, mi-au zis ca nu pot sa trec peste ei"
La toate necazurile trecutului, care ii umplu existenta chinuita de fiecare zi, s-a adaugat un altul. I se cere sa inapoieze suma de 2.230 lei statului, desi sarmanul om isi duce zilele, impreuna cu sotia, dintr-o pensie de 320 lei pe luna, dupa 28 de ani de munca. "Dupa ce mi-am facut stagiul militar am lucrat in mina de carbuni, apoi la sonde si ultima oara la paza, dupa care nu mi-au mai dat dreptul sa muncesc", a mai zis omul. A plecat cu jalba in protap la Bucuresti, unde vrea sa ajunga la presedinte, dar si la ministrul Muncii, pentru a-si varsa naduful si, poate, pentru a gasi un sprijin concret. Drumul nu ii este necunoscut, l-a mai parcurs si pe timpul comunismului, dar si in perioada presedintelui Emil Constantinescu, cind a ajuns sa bata si la usa procurorului general al Romaniei. Daca nu va primi un ajutor in tara, vrea sa ajunga cu o plingere si la Consiliul Europei. Singura alinare a sa si a sotiei, si ea impovarata de cei 73 de ani si macinata de boala, este nepotul de 25 ani, pe care l-a crescut cum a putut, care insa din cauza "renumelui" nu isi gaseste de lucru. Omul se teme inca si in anul 2008 de repercusiunile marturisirilor sale, pentru ca in satul Talpa "tot comunistii sint in functii, mi-au zis ca nu pot sa trec peste ei". La plecare, spre gara, batrinul isi aminteste Capela militara, de pe vremea cind venea la Focsani, la baiatul sau militar. Cu tot amarul pe care il duce cu sine, nu uita la despartire sa ne roage sa-i multumim omului cu suflet mare care s-a indurat de el si l-a luat din cimp, indrumindu-l pe drumul cel bun. (Mihaela BESLEAGA)