Social

VIAŢA BATE FILMUL

Janine VADISLAV
20 mar 2017 7080 vizualizări
La 63 de ani Vasile Dogaru din satul Ciuşlea, are 14 copii. Cel mare, o fată, are 42 de ani, cel mai mic abia a împlinit 5 ani. A avut noroc în viaţă de copii buni, dar n-a avut noroc la neveste, care l-au părăsit pe rând, lăsându-i copiii în grijă. 9 dintre ei şi-au făcut un rost în viaţă plecând la muncă, în străinătate. Ultimii 5 însă, sunt acasă, îi creşte şi-i îngrijeşte de unul singur. Le este şi mamă şi tată, dar nu s-a plâns niciodată şi nici ajutor n-a cerut. Sunt multe de rezolvat şi 1300 lei lunar, cât le intră în casă, abia dacă ajung pentru mâncare, hăinuţe din când în când şi plata utilităţilor. Nu i-a fost şi nu îi este uşor, dar dragostea micuţilor şi ajutorul pe care-l mai primeşte, sporadic, de la copiii mai mari, îl ajută să treacă peste problemele de moment, să meargă mai departe.

 

 

Ne arată  fotografiile copiilor, care sunt peste tot în casă:  -  Aici este Marian, are 5 ani şi este la grădiniţă, aici este  Iosif, de 6 ani, în clasa O, Ionel 8 ani, Eduard, care are 13 ani şi Raul, care a împlinit 14 ani, spune Vasile Dogaru  tatăl copiilor. 

Peste puţin timp, se întorc de  la şcoală şi de la grădiniţă,  sunt frumoşi, bine îngrijiţi şi educaţi.  Vasile Dogaru s-ar putea considera un părinte împlinit şi mulţumit, dacă nu ar fi  problemele de zi cu zi, preocuparea permanentă  ca micuţilor să  nu le lipsească nimic. Viaţa bărbatului este una de poveste, dar nu întotdeauna  uşoară, întotdeauna insă  plină de bucuria de a avea  alături copiii care-l susţin cu iubirea lor necondiţionată. 

 

Casa lor e la o margine de sat, vecină cu suprafeţele de teren arabil, care se întind cât vezi cu ochii. Are şi tatăl copiilor o grădină  destul de mare în care seamănă de toate, să aibă vara legume proaspete pe masă. Meseria lui în acest moment  este aceea de mamă şi tată şi îi ocupă tot timpul. A învăţat să facă de toate, nici nu se simte lipsa unei mâini de femeie în casă.

 

De poveste este şi venirea pe lume a lui Raul, în urmă cu 14 ani. Deşi este copilul lui, sânge din sângele lui, băiatul s-a născut pe alte meleaguri fiind adoptat de un străin care i-a dat si numele.

 

-  Când mama lui era însărcinată cu el, a găsit pe internet un spaniol, fost avocat, pensionar - avea vreo 72 de ani - şi a plecat la el, m-a părăsit.  A născut in Spania. Cetăţeanul spaniol l-a trecut pe fiul meu  pe numele lui, Raul Hernandez de la Vega.  Aşa îl cheamă şi acum...  După un an jumătate, spaniolul a murit. Familia lui a izgonit-o pe mama copilului, m-am trezit  cu ea în România, cu copilul în braţe.  Raul avea un an şi şase-şapte luni şi mi-a spus  să o ajut, că doar e fiul meu, până îşi aranjează ceva în Spania, după care va veni să-l ia. De atunci nu mai ştiu nimic despre ea, parcă a înghiţit-o pământul! povesteşte Vasile Dogaru.

 

Bărbatul spune ca poliţiştii  au căutat-o peste tot, dar n-au mai dat de urma ei. De 11 ani, copilul lui,  trecut pe numele unui străin care a murit demult, trăieşte n satul Ciuşlea, alături  de fraţii săi şi spune că e fericit şi vrea să rămână cu tatăl biologic.  Din cauza mamei, care  nu i-a lăsat nici un act de identitate, copilul a fost dat afară de la şcoală. Abia acum 3 ani,  după multă alergătură, copilul a putut fi înscris la şcoală.  La  14 ani el este în clasa a III, nu pentru că ar fi rămas repetent ci pentru că  o lege strictă (prea strictă ) l-a ţinut departe de copiii de vârsta lui, din sat, care i-ar fi putut fi colegi de clasă.

 

Vasile Dogaru  a  avut perioade mai bune, dar şi ani în care nu credea s-o  mai scoată la capăt. De departe, cei mai grei,  din punct de vedere financiar, au fost 2012, 2013. După ce l-a părăsit şi ultima soţie, care l-a lăsat cu 3 copii, nădejdea lui au fost Raul, pe atunci de 9-10 ani,  şi Eduard, mai mic cu un an..., acum elev eminent în clasa a VII.

 

-  Nu aveam bani nici pentru mâncare. Mă duceam la muncă, cu ziua şi când îmi dădeau mâncarea la 12 , o băgam în borcane şi o aduceam la copii, acasă. Am trecut prin multe, m-am chinuit  să-mi cresc copii bine, să nu- i ia statul,  spune tatăl copiilor.

 

De cinci ani, de când i-a plecat ultima nevastă, copiii spun că le este mai bine căci aceasta le aplica dese corecţii dureroase şi se certa toată ziua, îi sărea ţandăra din orice. Nevoia l-a învă ţat să facă de toate. Să gătească ştia,  e bucătar de meserie. I-a fost mai greu cu spălatul, în fiecare zi, la mână. Spală rufe, face curăţenie,  merge şi cu ziua la muncă, prin sat, căci, 50 lei/zi,  sunt bani buni, cu care ţine casa. La masă, baza e ciorba, mâncărica de cartofi, sau de fasole, iar in zilele de sărbătoare, sărmăluţe sau piftele.

 

Cele mai grele momente au fost acelea în care nevestele au ales să plece de acasă. Ultima, şi-a lăsat copilul de două luni şi dusă a fost. Când s-a întors acasă, Vasile  a găsit băieţelul plângând de foame. L-a desfăşat să-l spele şi să-l schimbe şi a avut surpriza vieţii, copilul era slab de-i număra coastele şi foarte bolnav. Dus la spital de urgenţă, medicii au constatat că are infecţie la plămâni,  este subnutrit si deshidratat, fapt pentru care a rămas internat  aproape un an. Când şi-a revenit, mama l-a luat la ea dar, după un timp, l-a părăsit din nou, fără să spună,  pe o bancă din Policlinica Spitalului din Focşani.  Instituţionalizat  de către Direcţia pentru Protecţia Copilului, Marian s-a întors acasă după 4 ani, perioadă în care tatăl şi frăţiorii l-au vizitat lunar la Căminul de Copii, să ştie că are o familie.

 

„Sunteţi un tată fericit?” îl întreb.

 

- Da, n-aş da copiii pentru tot aurul din lume. Ieri, cel mic  mi-a spus că sunt cel mai frumos tată, când sunt singur în cameră.  Bună glumă, am râs  de m-am prăpădit.  Are simţul umorului... !  N-aş putea trăi fără  ei, spune Vasile Dogaru.

 

Cei care-l cunosc şi ştiu ce face pentru copii lui îl  respectată pentru modul în care îşi creşte şi educă băieţii.  Profesorii sunt impresionaţi şi nu le vine a crede că acest bărbat, care nu-şi vede capul de griji, ţine casa curată ca un pahar.

 

- M-a impresionat  cât sunt  de curaţi, m-a  impresionat educaţia  pe care le-o da, ca si bărbat. M-a impresionat cum au grijă copiii unul de altul. Domnul Dogaru spală la mână, în fiecare zi, ar avea nevoie de o maşină de spălat. Am reuşit să strângem 150 lei...(...)  Mulţumim doamnelor educatoare care ne-au ajutat să strângem câte ceva pentru copii, dar au nevoie de o maşină de spălat, care este prea scumpă pentru buzunarul acestui om. Nici în vis  nu-şi poate închipui că ar putea primi aşa un ajutor.  Nu mai poate nici el, nu-i uşor nici pentru o femeie să spele la mână.  Astea ar fi nevoile urgente,  o maşina de spălat şi un calculator pentru copii, au nevoie la  şcoală, la teme.   Mă uit cât de grijuliu este cu copiii lui şi cum i-a învăţat şi pe băieţii mai mari să-i protejeze pe ceilalţi 3 mai mici.  Îmi povestea tatăl lor că atunci, când merge cu ziua la muncă, le lasă mâncarea pe sobă şi Raul le aşează masa, apoi îi supraveghează. Sunt o familie unită, chiar dacă nu au o mamă în casă şi aceasta înseamnă că tatăl îşi face datoria cum trebuie, spune prof.  Rica Verdeţu, de la Şcoala  Gimnazială Ciuşlea.

 

Trei dintre băieţi sunt şcolari, doi merg la grădiniţă. Toţi sunt ascultători şi îşi dau silinţa să-l mulţumească pe tatăl lor cu rezultatele obţinute la şcoală. Acasă, mâna dreaptă în gospodărie este Raul, care se pricepe la toate.

 

- Eu ajut la treabă, fac curăţenie în curte, la porc, ajut în grădină şi  am grijă de fraţii mai mici. Vreau să termin şcoala aici, în sat şi să merg la Liceul Auto, să-mi iau diploma de mecanic auto, spune Raul.

 

Cu siguranţă vor reuşi să-şi facă un drum în viaţă, numai că până atunci mai e,  iar tatăl, deşi nu spune, ar avea nevoie de puţin ajutor.

Dacă doriţi să le faceţi  viaţa mai plăcută, munca mai uşoara, îi puteţi ajuta  după putere. Cel mai mult şi mai mult le lipseşte maşina de spălat  rufe, nu-i uşor să speli pentru 6 „bărbaţi”, zilnic.  Persoana de contact: VASILE DOGARU  sat Ciuşlea  com. Garoafa.  Tel. 0767/ 77.71.10.  

(Janine  VADISLAV)









 



 

 


 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.