LA LIMITA SUPRAVIEŢUIRII... / PATRU CARTOFI ŞI O PÂINE…
Cei doi soţi, Ion şi Tomiţa Babovschi, locuiesc în comuna Urecheşti de aproape un an. Ion este născut şi crescut aici, dar de locuit, a locuit în judeţul Vaslui, unde a cunoscut-o pe Tomiţa. Au trăit aşa cum au putut, nici ea nu era dintr-o familie înstărită, dar s-au înţeles şi au adus 2 copii pe lume: Nicolas şi Nicoleta, care acum au 3 ani. N-au trăit în belşug, nu au avut nici măcar strictul necesar tot timpul, dar le-a fost bine împreună. În comuna Urecheşti s-au întors după moartea bunicului Babovschi. Nu au găsit ceea ce se aşteptau să găsească, o casă primitoare în care să-şi crească cei doi copii.
Încăperile sunt pline de igrasie, mucegai, pereţii crăpaţi. Ca să poată locui omeneşte, ar fi fost nevoie de bani, dar cum să rezolvi totul când supravieţuieşti doar din 160 lei/lună şi din 50 de lei câştigaţi cu ziua prin sat, şi asta poate de 3 -4 ori într-o/ lună? Copiii mănâncă ce apucă şi niciodată pe săturate. Ion Babovschi este un om muncitor, merge peste tot unde este chemat la lucru. Numai că, aşa cum îi câştigă, repede se duc şi iar rămâne fără bani. În iarnă a intrat fără alimente, fără lemne, fără bani. Se descurcă foarte, foarte greu.
„Muncesc şi la câmp şi la săpături, la orice. Am fost la cules toată toamna. Se dau 50 lei pe zi şi mâncare... Nu ne ajung banii, nu ne descurcăm, spune cu părere de rău Ion Babovschi. Am trei suflete acasă, ce bani iau azi, îi dau pe mâncare”.
- Cum aţi intrat în iarnă, îl întreb.
„Cam greu, E lipsă de bani, a doua, nu-s alimente.”
- Lemne aveţi?
„Prost de tot! A fost frig, foarte frig. Am dormit cu copiii în braţe, îmbrăcaţi. Mă doare inima când îi văd aşa. I-am crescut până acum şi... Au trei ani...”, spune Ion Babovschi, cu lacrimi în ochi.
Alocaţia copiilor este de 160 lei, la care se adaugă şi cei 50 lei, cu ziua prin sat, dacă-l cheamă cineva pe vremea asta!
„Din alocaţie plătesc apa, pâinea, alimentele. Nu sunt mofturoşi la masă. Mănâncă orice, cartofi, fasole, ce se găseşte. Copiii cer, „papa, papa”! În loc de lapte, le dau apă fiartă sau ceai. De multe ori, ne-am culcat aproape flămânzi: patru inşi am mâncat patru cartofi şi o pâine împărţită în patru”.
Deşi au 3 ani, Nicolas şi Nicoleta comunică greu, nu au auzit în viaţa lor o poveste, nu au cărţi şi creioane de colorat... Au doar câteva jucării jerpelite pe care mama le ţine într-o altă încăpere, „de frumuseţe”.
Copiii nu sunt sociabili, când văd o persoană pe care nu o cunosc, se ascund sub masă şi încep să plângă. Cel mai timorat dintre ei, speriat de-a binelea chiar, este Nicolas care, scos de sub masă, se refugiază cu faţa la perete continuând să plângă. Nici părinţii nu-l pot linişti, aşa că este greu de crezut că va sta la grădiniţă, când va fi dus, la primăvară.
Dar, până la primăvară mai este. În casă au doar câteva alimente aduse de preotul din sat: ulei. mălai, făină, zahăr, bulion... Cei doi soţi s-au bucurat, mai au ce pune pe masă câteva zile. Cartofii şi fasolea sunt alimentele de bază, puţină carne - din când în când - e un lux, mai ales când nu ai o ceapă în cămară, să poţi da gust la mâncare. Am întrebat-o pe mama copiilor ce le lipseşte...
„Cam toate”, a spus ea. Au nevoie de haine pentru copii, pături, lenjerie, îmbrăcăminte pentru cei mici, Nicolas şi Nicoleta, dar mai ales alimente şi lemne căci, iarna cea geroasă nu se dă dusă...
Asistenta sociala a avut aproape un şoc, când i-a descoperit în casa îngheţată, cu mâinileşi obrăjorii stacojii, îmbrăcaţi subţire, tremurând sub pătură. Soba era rece şi nici un lemn în curte... Daca doriţi şi puteţi ajuta, familia ar avea nevoie de alimente, hăinuţe şi încălţăminte pentru copii, pături şi lenjerie, dar mai ales de lemne, cea mai mare problemă pe care o au în aceste zile de iarnă geroasă... Persoana de contact : asistent social - LOREDANA HOGEA / tel: 0770/781.420 (Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Social
