SOS: Se caută voluntari pentru a ridica un cămin pentru cinci copii
Ajutaţi cinci copii să aibă o şansă la o viaţă demnă! Cand cei mai mulţi dintre copiii zilelor noastre visează ultimul tip de telefon sau ultimul model de consolă Xbox, cinci copii din satul Costişa, comuna Homocea visează doar la un acoperiş deasupra capului. Un acoperiş care să îi apere de intemperii, la adăpostul căruia să îşi facă temele pentru şcoală şi să doarmă liniştiţi şi apăraţi. Departe de lumea dezlănţuită, pe un tăpşan exact în mijlocul drumului pe unde trec vitele spre păşune, în lunca Siretului, se găseşte un container care adăposteşte şapte suflete: părinţii şi cei cinci copii ai lor. Vecinii lor cei mai apropiaţi sunt o familie de rromi din judeţul Bacău, care au grijă de vitele gospodarilor din sat şi care locuiesc într-un bordei înfipt în mal. De jur împrejur doar iarbă arsă şi mărăcini. Povestea familiei Iancuţ a fost descoperită întamplător... sau poate nu, de directoarea Crucii Roşii, Rodica Davidean. O adevărată poveste de viaţă, în care hazardul şi-a spus cuvantul, dandu-ne tuturor şansa de a schimba mersul unor vieţi. La momentul respectiv, familia Iancuţ numai ce fusese evacuată din adăpostul temporar, o anexă a locuinţei unei familii din Lespezi, plecată la muncă în Italia. Cum aceştia s-au întors în ţară, aşa cum le-a fost înţelegerea, familia Iancuţ a fost nevoită să părăsească spaţiul şi să plece în lumea largă. Fără nici un mijloc de supravieţuire, familia a bătut la uşa Primăriei Homocea în speranţa unui ajutor. Repetatele solicitări ale primarului Vasile Petrea şi-au găsit răspuns prin misiunea organizaţiei Crucii Roşii Vrancea, care s-a aplecat asupra acestei situaţii de maximă urgenţă, mai ales că la mijloc era vorba de cinci copii minori. O situaţie faţă de care nici o instituţie şi cu atat mai puţin Crucea Roşie nu putea să rămană indiferentă.
Un container de 12 metri, singurul refugiu
O familie limitată din punct de vedere material încearcă din răsputeri să ofere un “cămin“ copiilor. Mama, Roxana, are 29 de ani, tatăl Ion are 49 de ani şi împreună îi au pe Marius Gabriel de 8 luni, Maria Roxana de 6 ani, Bianca Denisa 8 ani, Andreea de 10 ani şi Ionuţ de 12 ani. Mama este din Podul Turcului, iar tatăl din Lespezi, comuna Homocea. Mama îşi cunoaşte foarte bine rolul şi responsabilităţile. Este copleşită şi speriată de greutăţile din care fără ajutor nu ar putea să iasă niciodată. Pe tată nu l-am întalnit şi ştim mai puţine lucruri, fiind de regulă plecat la munci ocazionale. Rareori însă reuşeşte să le asigure celor mici cele necesare traiului zilnic. Săraci amandoi, părinţii lor nu au avut niciodată casă şi au trăit întotdeauna în chirie, ceea ce s-a întamplat mai tarziu şi cu familia nou închegată. Nu au locuit niciodată într-o casă a lor. Singurul care le-a întins o mană de ajutor a fost primarul Vasile Petrea, care a solicitat Crucii Roşii un container, pe care ulterior l-a transportat pe un teren aparţinand autorităţii locale. În felul acesta s-a putut asigura temporar un acoperiş deasupra capului familiei cu cinci copii. Pentru aceste suflete containerul înseamnă „acasă“, cu toate că nu are decat 12 metri pătraţi. În spaţiul modest au reuşit să instaleze două paturi mici, un dulăpior pentru lucruşoarele copiiilor şi o măsuţă mică cu un televizor, care rămane doar o simplă piesă de mobilier deoarece nu au curent electric. Apa este cărată în bidoane de 5 litri de la o distanţă de un kilometru de mamă, o femeie care nu cantăreşte mai mult de 40 de kilograme, o mană de om, slăbuţă, bolnavă, dar care îşi îngrijeşte cu eforturi supraomeneşti cei cinci „pui“. Fără să facă vreodată şcoala, femeia a învăţat singură să citească, să socotească şi îşi ajută fetiţele să nu plece la şcoală cu temele nefăcute. Pentru ei, “casă” înseamnă modulul cu două paturi, un dulăpior şi o măsuţă. Nici vorbă de bucătărie, de dulap pentru vase, de electrocasnicele atat de fireşti pentru noi! Bucătăria înseamnă o sobă de tablă amplasată în faţa containerului, unde focul este făcut cu surcele şi vreascuri adunate de mamă şi băiatul mai mare de pe malul Siretului.
Nici vorbă de grup sanitar, chiuvetă sau cadă, fier de călcat, frigider, aragaz, butelie, maşină de spălat, etc. Toate acestea dacă le-ar avea, ar fi extrem de utile familiei, mai ales că autoritatea locală se îngrijeşte să îi racordeze la reţeaua electrică, cumva… Chiar şi aşa, copiii sunt curaţi, prietenoşi, sunt înconjuraţi de dragostea mamei şi îşi doresc să meargă la şcoală, dar nu au ghiozdan şi caiete şi cele necesare şcolii, după cum ne spune Bianca.
Ajutor şi consiliere pentru familia Iancuţ
Primul ţăruş pentru noua casă a fost deja bătut cu ajutorul voluntarilor Crucii Roşii şi al administraţiei locale
Familia trăieşte din alocaţia copiilor, 450 de lei, la care se adaugă sporadic banii aduşi de cel mai mare dintre copii, Ionuţ, care lucrează ocazional ca paznic la vite. De circa două luni de zile, venitul familiei a mai crescut cu ajutorul tatălui plecat la munci ocazionale. Acum cateva zile voluntarii filialei de Cruce Roşie Vrancea le-au mărit puţin spaţiul de locuit cu un cort aşezat langă container, care să joace rolul de bucătărie şi cu siguranţă de dormitor, pe care l-a luat imediat în primire Ionuţ. Spaţiul a fost dotat cu un minim necesar, aragaz, butelie, raft, mese scaune, provizii de hrană şi produse de igienă, lenjerii, prosoape, paturi, perne, cateva jucării, veselă, tacamuri, vase mari pentru păstrat apa, etc. Voluntarii Primăriei şi ai Crucii Roşii Vrancea au pregătit o masă caldă şi gogoşi aromate, făcand proba aragazului şi buteliei. Dar mai ales au avut parte de bucuria unei zi altfel, oferindu-le o masă de care orice copil ar trebui să aibă parte. Pe toată perioada şederii, voluntarii Crucii Roşii au oferit mamei şi copiilor consiliere pentru a-i motiva să înţeleagă că orice ajutor oferit este pentru ei şansa spre o viaţă mai bună. Acest lucru îi obligă şi îi responsabilizează, învăţand să preţuiască oamenii. Pe feţele copiilor emoţiile au fost aproape imposibil de descris: lacrimi, zambete, gesturi impresionante de recunoştinţă şi entuziasm. Nu conteneau să spună voluntarilor „Te iubesc! Vă iubesc!“, „Veniţi şi maine la noi, să mai vorbim?!“.
Se caută voluntari pentu a ridica o casă 
În ciuda condiţiilor de locuit, “casa” este curată şi ordonată
Cum nici un necaz nu vine singur, iarna bate la uşă iar locuinţa modulară este improprie, imposibil de încălzit. Spaţiul vara este saună şi iarna frigider! Familia ar avea nevoie de o cămăruţă în care să se adăpostească pentru această iarnă, un spaţiu decent pentru cinci sufleţele nevinovate. Dacă povestea familiei Iancuţ v-a atins inimile, şi voi puteţi schimba, din puţinul dumneavoastră, destinul acestei familii, acestor cinci copii. Filiala de Cruce Roşie Vrancea împreună cu administraţia locală a comunei Homocea şi-au dat mana în aceste zile pentru o singură cauză: construcţia unei căsuţe care să devină un cămin pentru cei cinci copii ai familiei Iăncuţ. Misiunea voluntarilor de Cruce Roşie va avea finalul mult aşteptat numai dacă li se vor alătura voluntari de pretutindeni, cu mic cu mare, cu puţin sau cu mult, voluntari care cred în puterea umanităţii! Un proiect de suflet, o idee inedită de a face împreună o cameră, o căsuţă, de a rămane cat mai mult alături de aceşti copii şi nevoile lor. Un caiet, un ghiozdan, nişte lucruşoare, o pătură sau o pernă, o măsuţă, nişte materiale de construcţii... ajutorul dumneavoastră poate însemna orice. Şi mai ales, ajutorul dumneavoastră înseamnă să fiţi la propriu alături de noi, ajutand fizic la ridicarea acestei căsuţe. Un prim pas pentru un ideal nobil. Toţi cei dormici să se alăture acestui proiect, sunt aşteptaţi la sediul Filialei de Cruce Roşie Vrancea, din str. Dimitrie Cantemir, nr. 5. Credem cu tărie că umanitatea există în fiecare dintre noi. (Dana LEPĂDATU)
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
emi, acum 2775 zile, 4 ore, 21 minute, 47 secunde
Valentin, acum 2782 zile, 2 ore, 52 minute, 17 secunde 
