Social

În Vrancea, Speranţa nu merge la grădiniţă

Mihaela Vlădescu
30 iun 2016 3554 vizualizări
Localitatea din România unde copiii vor să înveţe dar nu au unde

Cum e să ai o rată de analfabetism peste media naţională, să ai cadru legal care să încurajeze şcolarizarea copiilor, dar să nu poţi respecta legea şi nici dreptul la educaţie din cauza lipsei de spaţii în care micuţii să meargă la grădiniţă şi la şcoală? Victime ale aceste situaţii de-a dreptul revoltătoare sunt sute de copii din comuna vrânceană Slobozia Bradului, care sunt vitregiţi de dreptul fundamental la educaţie, garantat, de altfel, chiar din primul articol al Legii Educaţiei Naţionale. La ora la care alţi copii erau la şcoală sau la grădiniţă, pe micuţii din satul Lieşti i-am găsit pe stradă, murdari şi flămânzi. Povestea tristă  a copiilor care vor să înveţe carte, dar nu au unde, o vom detalia în reportajul de astăzi, în speranţa că nevoia lor va fi auzită de decidenţii din Ministerul Educaţiei şi astfel va fi construită o şcoală şi în satul lor uitat.

Localitatea din România unde copiii vor să înveţe dar nu au unde

Este 11 fără câteva minute, ora la care de obicei copiii sunt la şcoală sau la grădiniţă. Poate în altă localitate acest lucru este firesc şi chiar se întâmplă, dar nu şi în satul Lieşti din comuna Slobozia Bradului. Comunitatea, formată în proporţie de 99% din cetăţeni de etnie romă, numără 1.650 de suflete dintre care aproape jumătate sunt copii. Familiile din acest sat au de la 7-8 până la 13 - 14 copii. Casele sunt mici, sărăcăcioase, cu maxim două camere. Obişnuit cu confortul unor locuinţe normale te întrebi cum de încap atâtea suflete în aceste căsuţe. Proprietăţile nu au garduri, doar ici - colo câteva scânduri care delimitează oarecum ogrăzile în care nu prea găseşti, aşa cum se obişnuieşte la omul de la ţară, animale, grădini de legume sau magazii cu provizii. Sătenilor nu le este frică de hoţi. "Ce să ne fure? Sărăcia? Şi aşa nu avem de nici unele", ne răspunde una dintre femeile din sat. La Lieşti, oamenii trăiesc din alocaţiile copiilor şi din ajutorul social acordat de stat. Principala grijă a adulţilor o constituie procurarea hranei zilnice. Când ai atâtea guri de hrănit, chiar şi pâinea poate fi o problemă. Acesta este şi motivul pentru care la ora vizitei noastre în sat pe uliţe şi prin curţi erau mai mulţi copii şi prea puţini părinţi. Adulţii erau plecaţi la cules de cireşe, una dintre muncile sezoniere care le asigură traiul zilnic.

Speranţa vrea la grădiniţă


Satul Lieşti pare desprins din altă lume! Păşesc pe drumul pietruit cu oarecare teamă, dată de surprinzătoarea sărăcie care se dezvăluie la fiecare casă. Şi ne aflăm la doar 30 de kilometri de Focşani, municipiul reşedinţă de judeţ! O fetiţă, îmbrăcată cu o rochie roşie ca miezul de pepene bine copt, îmi zâmbeşte curioasă de pe acoperişul unei case; mă apropii şi o întreb cum a ajuns acolo. Dispare din raza mea vizuală şi reapare imediat lângă mine, odată cu o tânără de 20 de ani. Tânăra se numeşte Sefora Pavel şi este nora părinţilor fetei cu rochie roşie pe care aflu că o cheamă Speranţa. Familia Speranţei are 13 copii: cel mai mare dintre fraţi are 20 de ani, iar cel mai mic doar 9 luni. Doar trei dintre ei merg la şcoală: unul în clasa pregătitoare, altul în clasa a doua şi al treilea în clasa a treia. Între timp apare şi Sara, de 12 ani, una dintre surorile mai mari ale Speranţei, care a abandonat şcoala după clasa a patra - zice ea - pentru că trebuia să aibă grijă cineva de fraţii mai mici în timp ce părinţii aleargă după pâinea zilnică. Speranţa, fetita în rochiţă roşie, are 4 ani şi nu a fost la grădiniţă nici măcar o zi. 

Îmi zâmbeşte întruna, fără însă să-mi vorbească. O întreb dacă ştie limba română, iar mama fetei, care se iveşte din curte, îmi răspunde că nu, pentru că în familie se vorbeşte limba romani. Speranţa se lasă în schimb fotografiată, fascinată de aparatul din mâna mea. Între timp, lângă ea apare surioara ei de numai 2 ani, iar ochii îmi coboară imediat la picioruşele acesteia, încălţate cu... un papuc şi un gumar.  Speranţa nu merge la grădiniţă pentru că în sat nu există o astfel de instituţie. Drumul până în satul vecin, Cornetu, unde funcţionează una, e dificil de parcurs pentru ea. „Nu e departe Cornetu pentru noi, satele sunt legate între ele, dar pentru un copil mic este. Sunt pietre, câini şi nu o ducem că  e periculos. Ne-ar trebui o grădiniţă aici în sat. Dar nu avem”, ne spune Maria Pavel, mama fetei. Femeia ar fi bucuroasă să existe o grădiniţă în sat unde să-şi trimită copiii câteva ore pe zi. „Vreau să îi dau la grădiniţă şi la şcoală pe toţi, dar unde? E departe în alt sat şi nu am cu ce să-i încalţ pe toţi. Noi muncim ca să avem ce să le dăm de mâncare, de unde bani şi de haine şi ghiozdan? Normal că e bine să meargă la grădiniţă, că mai învaţă ceva acolo ”, afirmă o altă mamă a 11 copii, Rodica Turcitu. Şi Speranţei i-ar plăcea să meargă la grădiniţă unde a auzit că sunt multe jucării şi mai ales păpuşi cu părul ondulat. Speranţei i-ar plăcea să aibă şi ea una, dar păpuşile sunt rare în Lieşti. La fel ca speranţele oamenilor într-o viaţă mai bună. 

Casa cu 11 copii. Doar unul merge la şcoală. Copiii petrec timpul pe stradă, nu la grădiniţă sau la şcoală.

Merg mai departe la o casă unde numai câteva scânduri delimitează aşa-zisa gospodărie; mă întâmpină 11 copii de toate vârstele, cea mai mare dintre surori având 13 ani. Aceasta este cea care, de altfel, îi are în grijă pe ceilalţi. Părinţii nu sunt acasă. Mădălina, sora cea mare, mărturiseşte că nu ştie cum este la grădiniţă sau la şcoală pentru că nu a fost niciodată. În sarcina ei cade greul casei atunci când părinţii sunt plecaţi să procure de-ale gurii muncind cu ziua la legat viţă-de-vie, la cules cireşe, la săpat şi alte munci sezoniere. De pe vremea fanarioţilor, când familii întregi de romi au fost aduse aici pentru a trudi la munca pământului, statutul romilor s-a schimbat prea puţin. „Se pare că locuitorii din acest sat fac parte din categoria de ţigani robi boiereşti (aparţineau boierilor). Proveneau din daniile domneşti, cumpărări şi schimburi. Cei din Slobozia Bradului au fost aduşi de boierul Şuţu în secolul XIX de undeva din zona Bucureştiului”, ne lămureşte profesorul de istorie Silviu Tomulescu, pasionat de trecutul romilor din Slobozia Bradului, pe care l-a studiat. Dintre toţi cei 11 fraţi ai familiei Turcitu, cel mai mic având 3 luni, numai Estera, de 9 ani, merge la şcoala din Slobozia Bradului cu microbuzul şcolar. Alocaţia pe care o primeşte în contul prezenţei la cursuri este de mare ajutor familiei. După sărăcia care domneşte în casă lor cel mai dificil pare să îmbraci atâţia copii, ca să nu mai amintim de mâncare sau de jucării. Ies din curtea lor şi pe uliţă întâlnesc o mulţime de princhindei care nu au mai mult de 7-8 ani. Aflu chiar de la ei că niciunul nu merge la grădiniţă sau la şcoală. Întrebaţi fiind dacă şi-ar dori să o facă, nu ştiu ce să răspundă, probabil şi pentru că nu înţeleg însemnătatea acestor cuvinte. „Am auzit că e frumos la grădiniţă, că acolo colorăm, cântăm, mâncăm şi vreau şi eu să merg”, ne spune Marian, un copil de câţiva anişori.

Peste o mie de copii, fără educaţie

Lieşti este unul dintre satele localităţii vrâncene Slobozia Bradului, comună formată în proporţie de 84% din populatie de etnie romă. În Lieşti, însă, 99 % dintre locuitori sunt cetăţeni de etnie romă, după cum ne spun autorităţile locale. Cum natalitatea este ridicată în comunitate, mulţi sunt copii pentru care este nevoie urgent de o clădire cu destinaţie de şcoală şi grădiniţă. Cu atât mai mult cu cât, în ultimii patru ani, în Lieşti s-au născut de patru ori mai mulţi copii decât media naţională, potrivit statisticilor obţinute de la autorităţile comunei. 16% dintre locuitori sunt copii de vârstă preşcolară, iar numărul acestora este în creştere. Locuitorii de aici trăiesc din ajutorul social sau din "micul trafic" cu fructe şi legume de sezon pe care îl fac de primăvara până toamna. Cei mai curajoşi au plecat peste hotare la muncă. În condiţiile în care nu au una în sat, şcoala pare să nu constituie o prioritate pentru aceşti oameni. Dintre cei aproximativ 700 de copii de aici, numai 220 merg la şcoală în satele vecine cu microbuzul şcolar deoarece localitatea nu are unitate de învăţământ. De grădiniţă nici nu se poate pune problema, deşi autorităţile comunei au tras un semnal de alarmă în ultimii ani, când a crescut foarte mult natalitatea. „Am solicitat din 2008 aprobarea construirii unei grădiniţe la Lieşti unde avem 250 de copii care nu au mers o zi la grădiniţă. Am trimis adrese la Ministerul Educaţiei, Ministerul Dezvoltării, Ministerul de Finanţe, dar n-am primit niciun răspuns”, ne-a spus Valerică Zamfirescu, fost primar al comunei până pe 5 iunie 2016. În prezent, la nivelul comunei Slobozia Bradului numai 145 de copii merg la grădiniţă. Restul, deşi ar dori, nu au unde, administraţia locală neavând spaţii adecvate. Odată cu apariţia Legii 248/2015, privind stimularea participării în învăţămantul preşcolar a copiilor provenind din familii defavorizate, prin care familiile sărace sunt sprijinite cu un tichet social pentru grădiniţă în valoare de 50 lei, lunar, dacă îşi trimit zilnic copiii la grădiniţă, numărul cererilor pentru accederea în învăţământul preşcolar a crescut neaşteptat de mult - la 1.050 la nivelul întregii comune.

Fiecare copil ar trebui să meargă la grădiniţă

Iniţiativa Asociaţiei OvidiuRo, care a implementat de altfel în Vrancea, la Şcoala Tîmboieşti, programul pilot “Fiecare copil în grădiniţă”, devenit acum program naţional prin Legea  nr. 248/2015, ar putea constitui o gură de oxigen pentru localnicii din Lieşti care cu greu reuşesc să-şi hrănească şi să-şi îmbrace pruncii. De la apariţia legii, în luna februarie, la Primăria Slobozia Bradului şi la şcoala de centru au fost înregistrate 125 de cereri ale părinţilor din Lieşti pentru înscrierea copiilor la grădiniţă. Legea nr. 248/2015 nu poate fi aplicată în această localitate din cauza lipsei spaţiilor de şcolarizare. S-a încercat înfiinţarea unor grupe de grădiniţă într-un imobil în care a funcţionat cândva un centru de zi, însă autorităţile sanitare din Vrancea nu şi-au dat avizul pentru începerea activităţii, considerând spaţiul impropriu. Ce rămâne de făcut atunci? „Încercăm să organizăm grădiniţa de vară pentru cei care urmează să intre la toamnă în clasa pregătitoare, aşa cum am făcut şi anul trecut. Am primit veşti de curând, de la Ministerul Educaţiei şi Ministerul Dezvoltării, că s-a aprobat construirea unei grădiniţe la Slobozia Bradului, cu 8 săli de clasă, şi aşteptăm să vedem dacă se va aproba şi cererea noastră pentru o grădiniţă la Lieşti”, spune directorul şcolii Slobozia Bradului, profesoara Voica Costache. Privind practic, tichetul social ar reprezenta încă un venit în aceste familii modeste, iar orele petrecute în sistemul de învăţământ preşcolar ar rezolva şi grija copiilor în prima parte a zilei, ca să nu mai vorbim de saltul uriaş pe care l-ar face aceşti copii în materie de educaţie şi dezvoltare personală. Speranţele se îndreaptă acum către noul primar al comunei Slobozia Bradului, care face parte din etnia romă şi cunoaşte obiceiurile şi mentalitatea celor pe care îi păstoreşte. “Lieşti este localitatea cea mai săracă din comuna Slobozia Bradului. Părinţii vor să-şi trimită copiii la grădiniţă, dar nu au unde. Pană în satul vecin, la Cornetu, nu sunt mai mult de 2 kilometri, dar drumul e de piatră şi nu e parcurs de către cei mici. 90% dintre locuitorii satului trăiesc din ajutorul social, iar o grădiniţă ar însemna să le rezolve şi problema supravegherii cât timp ei merg să muncească. Trebuie neapărat construită o grădiniţă la Lieşti”, consideră primarul Iulian Dumitru, care abia şi-a preluat mandatul.

Hemoragie educaţională: Unul din 10 copii abandonează şcoala

Mai puţin de jumătate dintre copiii din Lieşti merg la grădiniţă sau la şcoală

 O statistică a Şcolii Slobozia Bradului arată că unul din zece copii abandonează şcoala după clasa a IV-a. Cele mai expuse la abandon sunt fetele care sunt căsătorite devreme şi nu mai au timp să-şi arate adevăratul potenţial intelectual. Dorinţa de a citi traducerea de la telenovele sau chiar de a citi Biblia cu proprii ochi este rapid înfrântă de tradiţiile etniei romilor. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor comunei sunt penticostali (61,18%), cu o minoritate de ortodocşi (30,81%). După finalizarea ciclului primar, fetele sunt căsătorite şi apoi fac copii, aşa cum este tradiţia. Iar statul a intervenit prea rar aici pentru a le arăta locuitorilor că educaţia poate fi o cale de a-şi depăşi statutul social inferior. Localitatea Slobozia Bradului a luat fiinţă după abolirea robiei de către domnitorul Constantin Mavrocordat, în anul 1746. Chiar şi toponimia locului reţine acest moment istoric: robii ţigani, adunaţi sub un brad înalt din prejma bisericii au primit vestea dezrobirii lor şi de aici, numele localităţii de Slobozia Bradului (“slobozire” înseamnă  “eliberare”). Romii de aici se consideră ursari, vorbitori ai dialectului ursăresc, numele acestora provenind de la principala îndeletnicire a acestora în trecut: plimbatul ursului. În timp, aceştia s-au adaptat vremurilor şi s-au convertit în fierari, zidari, cărămidari, iar în prezent ocupaţia lor de bază este comerţul. “Căsătoria fetelor de la vârste fragede ei spun că este un obicei care se trage de pe vremea în care romii erau sclavi. Fetele erau foarte frumoase şi se dezvoltau repede, iar pentru a nu profita boierii de ele le căsătoreau la vârstă fragedă. În prezent comunitatea de la Slobozia Bradului este una dintre puţinele din ţară în care fetele mai sunt căsătorite devreme, de la 11-12 ani”, ne-a declarat profesorul de limba romani Auraş Paul Gugoaşe, de la Şcoala Slobozia Bradului.

Creştem analfabeţi

Imagini din satul Lieşti al comunei Slobozia Bradului

 Abandonul şcolar rămâne o problemă a sistemului educaţional nu doar la Slobozia Bradului, ci în întreg judeţul Vrancea. Conform datelor furnizate de ultimele recensăminte, rata alfabetismului în România a scăzut în 2011 faţă de 2002 cu aproape jumătate, de la 508.000 persoane care nu ştiau să scrie şi să citească în anul 2002, la 245.400 persoane în anul 2011. În Vrancea, însă, se observă o evoluţie slab crescătoare, judeţul clasându-se mult peste media naţională, după cum se arată în Strategia de Dezvoltare pentru perioada 2016-2020. Numărul persoanelor analfabete din judeţul Vrancea ajungea la 6.637 de persoane în 2011 (2,2% din numărul total al populaţiei). Potrivit aceleiaşi surse, rata abandonului şcolar înregistrează creşteri pe toate nivelurile de educaţie din învăţământul preuniversitar, situaţie pusă şi pe seama accesibilităţii reduse la serviciile de învăţământ. Chiar şi autorităţile recunosc că la nivelul judeţului Vrancea "se înregistrează valori în scădere în ultimii ani a copiilor înscrişi în grădiniţe, a numărului de elevi din învăţământul preuniversitar, dar şi a studenţilor înscrişi". Iar ceea ce se întâmplă la Lieşti este o dovadă că nimeni nu a analizat în mod serios problema pentru a încerca mai apoi să găsească o soluţie. Chiar dacă romii susţin că în tradiţia lor există ideea conform căreia fetelor nu le trebuie multă carte, o strategie adaptată, alături de recompensele educaţionale oferite de sistem ar sparge cu siguranţă barierele ignoranţei. Doar să se vrea de la nivel administrativ, politic, personal. Pentru că pe hârtie se numără printre obiective "creşterea ratei de participare la educaţie şi asigurarea egalităţii şanselor prin prevenirea şi combaterea abandonului şi absenteismului şcolar, îmbunătăţirea ratei succesului pentru elevii din judeţul Vrancea în scopul finalizării învăţământului obligatoriu şi integrării cu succes în viaţa socială".
 

Părerea unui mediator şcolar

Luminita Vişan este mediator şcolar şi, fiind membră a etniei rome, cunoaşte foarte bine problemele din comunitate. Am întrebat-o care este motivul pentru care rata de şcolarizare nu creşte în localitatea cu cea mai mare natalitate din judeţul Vrancea şi una dintre comunele fruntaşe la acest capitol din România. Răspunsul ei vine să sprijine chiar esenţa Legii nr. 248/2015. “Discut cu fiecare în parte să văd de ce nu îi lasă la şcoală pe copii. Dar cei mai mulţi sunt nevoiaşi. Au mulţi copii şi pe cei mai mari îi ţin acasă să îi crească pe cei mai mici cât sunt ei plecaţi la muncă. Din acest motiv sunt destui care abandonează şcoala. Părinţii pleacă foarte devreme şi vin seara foarte târziu de la muncă. Sunt sigură că în cazul în care s-ar construi o grădiniţă la Lieşti ar duce copiii la grădiniţă. La ora actuală nu îi lasă din cauza distanţei. Sunt şi familii pe care nu am reuşit să le conving să-şi trimită copiii la şcoală pentru că nu îi interesează decât traiul de zi cu zi, nu pun preţ pe carte. Ei doresc, numai pentru băieţi, ca să termine 8 clase pentru a obţine permisul de conducere, cu ajutorul căruia să poată fac cărăuşie, să vândă produse sezoniere. Obiceiul este ca fetele să fie căsătorite de la 14-15 ani, iar ele trebuie să îngrijească de casă”, ne-a declarat mediatorul şcolar.
Anul trecut în comuna Slobozia Bradului s-au născut, potrivit datelor oferite de oficialii primăriei, 240 de copii, trendul fiind unul ascendent în ultimii 4 ani. Anul acesta numărul nou-născuţilor va fi mai mare, consideră autorităţile de aici. “De la începutul acestui an în comuna noastră s-au născut, până la jumătatea lunii iunie, 153 de copii, iar până la finele anului vom ajunge cu siguranţă la 300. 40% dintre nou-născuţi sunt din Liesti, 40% din Cornetu, iar restul de 20% sunt din satele Coroteni şi Slobozia Bradului”, ne-a declarat Valerian Dinică, referent social în cadrul Primăriei Slobozia Bradului
 

O lege care aduce mai mulţi copii la grădiniţă. Haieţi să le deschidem uşa!

Că există un interes pentru educaţie în aceste comunităţi arată şi declaraţiile cadrelor didactice. Educatoarea Carmen Nica de la Grădiniţa din Slobozia Bradului spune că interesul pentru grădiniţă a crescut brusc odată cu apariţia Legii 248/2015:"În fiecare zi vin mame care întreabă când sunt primiţi toţi copiii în grădiniţă". Profesorii relatează cum îi schimbă pe cei mici încadrarea într-o formă de învăţământ. Lucia Coman, cea mai veche învătătoare de la Slobozia Bradului, afirmă că diferenţele sunt enorme între un copil care a frecventat grădiniţa şi unul care nu a făcut-o niciodată. „În primul rând nu înţelege limba română un copil care nu a fost la grădiniţă, pentru că în comunitatea aceasta se vorbeşte numai romani. În al doilea rând nu sunt cunoscute reguli de comportament: să dai bună ziua, să spui la revedere, să mănânci frumos, să te speli pe mâini înainte de masă”, spune cadrul didactic.

Părerea specialistului: Vârsta preşcolară, punct crucial în evoluţia şi maturizarea copilului


Psihologii atrag atenţia că vârsta preşcolară este una extrem de importantă în dezvoltarea unui copil. Nu degeaba se vorbeşte de "cei şapte ani de acasă" care definesc personalitatea unui om.  "Numai în grup copilul are posibilitatea să se compare, să-şi evalueze capacităţile şi limitele, să-şi formeze imaginea de sine mai obiectivă, premise importante în încadrarea sa ulterioară în noi grupuri şi, în general, în societate. Limitată la cercul familiei în primii trei ani de viaţă, lumea copilului se lărgeşte treptat, incluzând caracteristicile noii comunităţi în care trăieşte. Relaţiile care se leagă în timpul preşcolarităţii, cu fiinţe care nu aparţin cercului său de familie, influenţează procesul de conturare a imaginii şi conştiinţei de sine», susţine consilierul şcolar Tatiana-Gabriela Duţă de la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE) Vrancea. La vârsta preşcolară imaginea de sine este încă neclar conturată, formându-se treptat prin contactul direct cu ceilalţi copii. «Pe parcurs, grădiniţa oferă spaţiul social de comparaţie prin intermediul grupului de egali şi a activităţilor comune ajungându-se astfel la cunoaşterea de sine şi a celuilalt. Integrarea în acest grup completează imaginea de sine şi modul în care se raportează la cei din jur”, mai spune specialistul. Copilul are nevoie de un mediu educaţional potrivit pentru a se dezvolta armonios, astfel încât să devină mai târziu un adult responsabil. «Eficienţa educativă depinde însă de felul în care se asigură concordanţa între tematica, subiectul acţiunii şi nivelul de dezvoltare psihică, vârsta şi structura internă a personalităţii. Tocmai pentru acest motiv activităţile desfăşurate în grădiniţă cu copii care se încadrează în nivelul 3-5 ani sunt gândite şi organizate din perspectiva orientării spre socializare, pe când pentru nivelul 5-6 ani se vizează perspectiva pregătirii pentru şcoală, ambele categorii de activităţi având drept scop comun pregătirea copilului pentru viaţa socială viitoare», afirmă consilierul şcolar Mirela-Daniela Stoican de la CJRAE. În satul Lieşti însă nu se gândeşte nimeni cum va integra societatea sutele de copii care cresc fără să aibă acces la învăţătură şi cine va deconta în final costurile acestei mari nedreptăţi care li se face acestor oameni. (Mihaela VLĂDESCU)

Peste două mii de copii eligibili in Vrancea

Potrivit statisticilor Inspectoratului şcolar Judeţean Vrancea, în acest judeţ în grădiniţă au fost cuprinşi, la sfârşitul anului şcolar 2015-2016,  8.679 de copii, dintre care  2.034 eligibili pentru Legea 248/2015. Nu toţi însă au primit tichetul social pentru grădiniţă prevăzut în această lege, din cauza absenţelor contorizate, una dintre condiţii fiind frecvenţa zilnică la grădiniţă, cu excepţia absenţelor motivate, a copiilor eligibili. Astfel, în luna februarie în Vrancea au primit tichete sociale pentru grădiniţă 1.526 de preşcolari, în martie 1.916 preşcolari, în luna aprilie – 1.974 preşcolari iar în luna mai 1.949 preşcolari. Cei mai mulţi beneficiari sunt în comunităţile de romi de la Mărăşeşti – 126, Sihlea – 69, Chiojdeni – 50, Homocea – 40. (M.V.)

 

 


Așa arată Speanța din Liești!

Speranța și surioara ei ar vrea la grădiniță, însă în satul lor nu este o asemenea instituție

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.