Poveştile copiilor cu diabet au fost spuse la serbarea de Crăciun
Micuţii care luptă cu diabetul au primit şi în acest an cadouri de la Moş Crăciun. Tradiţia începută în urmă cu 14 ani de regretatul medic Gheorghe Cocioabă a fost continuată şi în acest an de Centrul Judeţean de Diabet din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă “Sf. Pantelimon” Focşani şi ca un remember în amintirea medicului care s-a ocupat mulţi ani de aceşti copilaşi. La petrecerea organizată la Restaurantul Intim, copiii cu diabet din tot judeţul au primit vizita Moşului şi a Crăciuniţei, care nu au venit cu foarte multe cadouri, de la dulciuri fără zahăr, jucării, hainuţe, până la rechizite, cărţi şi ghiozdane. Copiii au fost colindaţi de colindătorii de la capela Sfântul Pantelimon, unde slujeşte preotul Ion Gherman. Multe dintre aceste daruri au fost oferite prin amabilitatea unor sponsori particulari, persoane care au în familie bolnavi de diabet. O contribuţie importantă a venit şi din partea Consiliului Local al Municipiului Focşani.
Implicarea părinţilor este obligatorie
În judeţul Vrancea sunt în jur de 10.000 de bolnavi de diabet, dar diabetul la cei mici este cel mai problematic. În evidenţa Centrul Judeţean de Diabet sunt în jur de 55 de copii diagnosticaţi cu diabet, 35 dintre aceştia având până în 12 ani. Toţi copiii au diabet tip 1, un singur copil fiind cu suspiciune de diabet tip 2. “Diabetul la copii este mai dificil decât la adulţi şi pentru că un copil nu ştie să relateze ca un adult ceea ce simte. Unii relatează doar o durere de cap, alţii spun că le este foame. Simtomele sunt extreme de diferite şi ei le descriu diferit pentru că nu ştiu să spună ceea ce simt exact. Cu cât sunt mai micuţi cu atât este mai dificil de cooperat şi atunci implicarea părinţilor este obligatorie”, ne-a spus dr. Gina Scutaru, medicul care a preluat conducerea Centrului pentru Diabet. Copiii relatează în mod foarte diferit şi variat atunci când se apropie o hipoglicemie, astfel încât educaţia terapeutică împlică în primul rând educaţia părinţilor. Iar aceşti copii sunt dependenţi de părinţii lor, care trebuie să ştie să se descurce în orice situaţie în care nu au medicul lângă ei.
Un copil diabetic este un copil normal
Viaţa unui copil cu diabet trebuie să fie cât mai aproape de viaţa oricărui copil normal. Este provocarea cea mai mare a medicilor care tratează diabetul, aceea de a-i învăţa pe copiii cu diabet că, în ciuda tratamentului pe care îl urmează, trebuie să ducă o viaţă cât mai normală, care implică mişcare, joc şi o dietă variată. Dieta la copilul cu diabet tinde să devină din ce în ce mai puţin restrictivă, datorită noilor medicamente care au apărut pe piaţă şi care dau acestor copii posibilitatea ca, chiar şi folosind insulina de 4 ori pe zi, să-şi ajusteze doza astfel încât să mănânce aproape orice îşi doresc. “Excepţie face zahărul, care rămâne rezervat anumitor situaţii şi pe care o parte din ei îl utilizează atunci când este nevoie, când au o hipoglicemie sau când nu au alte resurse alimentare la îndemână”, ne-a mai precizat dr. Gina Scutaru.
“Diabetul este prietenul nostru”
Raisa Rotaru este o fetiţă de cinci ani care a fost diagnosticată cu diabet la numai un an şi 9 luni. Astăzi, Raisa duce o viaţă normală, merge la grădiniţă şi, în ciuda vârstei fragede, părinţii sunt de părere că micuţa trebuie să îşi cunoască boala astfel încât aceasta să-i devină un prieten. Aşa se face că Raisei i se explică totul de fiecare dată, amintindu-i-se că este un copil normal, poate chiar deosebit. Dar experienţa de debut a acestei boli a fost destul de dramatică pentru familie. În cazul Raisei nu au fost factori genetici. Totul a plecat de la o simplă viroză. “Medicul de familie nu i-a făcut nici o analiză de diabet. Copilul a stat acasă cu simtome de precomă diabetică, când un simplu test de glicemie putea stabili diagnosticul”, ne-a mărturisit Nadia Rotaru, mama Raisei. Astăzi, familia nu şi-ar putea imagina viaţa altfel şi au acceptat acestă boală. Familia mai are o fetiţă de trei ani care nu are nici un fel de problemă de sănătate. Raisa este un caz fericit, ea având un aparat care îi monitorizează permanent valorile glicemiei. “Este mult mai uşor şi putem dormi liniştiţi. Dar copilul trebuie să aibă tot timpul un însoţitor”, ne-a mărturisit mama. Nadia Rotaru a pus bazele unei asociaţii, “Împreună combatem diabetul!” care pe viitor îşi propune să dea o mână de ajutor părinţilor care se găsesc în acestă situaţie. Una dintre persoanele care au încurajat-o pe acest drum a fost medicul Gheorghe Cocioabă. Atunci când Nadia a mers să îi arate noul dispozitiv de monitorizare a glicemiei, medicul, care de altfel lupta el însuşi cu acestă boală, i-a spus: “O să vezi că în 10 ani de zile o să se găsească foarte multe soluţii pentru tratarea diabetului, dar eu nu o să mai trăiesc până atunci” şi a încurajat-o să strângă în jurul ei cât mai multe mămici.
Diabetul, o enigmă
Cel mai mic copil pe are Centrul Judeţean de Diabet îl are sub monitorizare are astăzi doar patru ani. Dar cel mai mic copil care a fost depistat cu diabet avea puţin mai mult de un an şi jumătate. Factorii care pot duce la declanşarea acestei boli rămân încă o enigmă. “Există o bază genetică şi la diabetul de tip 1 şi la cel de tip 2 şi, pe acest fond genetic, pot interveni factori declanşatori diverşi, de la factori alimentari până la stres. Există copii la care diabetul s-a declanşat pe fondul stresului în familie, dar şi la care s-a declanşat fără nici un fel de cauză aparentă pe care s-o putem depista”, spune medicul Gina Scutaru. În realitate, cauze certe nu există ci doar ipoteze care se pot confirma sau nu. Este unul dintre motivele pentru care este foarte greu de gândit o prevenţie. Cea mai bună prevenţie rămâne însă o alimentaţie cât mai sănătoasă, cu mişcare, exerciţiu fizic şi un confort psihic pe cât posibil mai bun. Restul ţine de moştenirea genetică ca să nu spunem noroc. (Dana LEPADATU)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Social
