Social

GALERIE FOTO!!! Uitaţi de Dumnezeu: Cinci copii stau la masă cu sărăcia

Ziarul de Vrancea
8 dec 2015 4650 vizualizări
Cinci copii din satul Ciorani s-au trezit abandonaţi de mamă anul trecut, rămânând doar în grija tatălui şi a bunicii paterne u familia Doagă trăieşte de pe o zi pe alta şi are nevoie de ajutorul semenilor pentru a supravieţui, în prag de sărbători u la aceşti copii Moş Nicolae nu a venit! u de multe ori, tatăl se culcă flămând ca să le rămână copiilor mâncarea

A plecat fără să se uite o dată înapoi, pe furiş, la miezul nopţii, trecând pe lângă copiii adormiţi. Din acea clipă, o mamă, care a adus pe lume cinci copii, nu a mai vrut să ştie de ei. Tot atunci a început coşmarul unui bărbat, nevoit să fie pentru copiii săi şi mamă, şi tată. Lupta lui este grea, are de crescut, de purtat pe la şcoli, de făcut un viitor celor patru copii rămaşi acasă, căci fata cea mare, îngrozită de cele întâmplate în casa lor, a decis să se căsătorească şi să plece. Andrei are 4 ani, Gabriel 7 şi este elev în clasa I. Ne arată cu mândrie carnetul în care are doar "Foarte Bine". Este un copil isteţ care, înţelegând parcă ce se întâmplă cu oamenii mari din familia lui, a ales – dacă se poate spune aşa – să-şi vadă de învăţătură şi să aibă grijă de frăţiori. Ana Maria, o frumuseţe de fată, are 11 ani, iar fratele mai mare, 14. De toţi are grijă bunica paternă, care este nevoită să facă adevărate minuni pentru ca mâncarea să ajungă la toţi. În fiecare zi sunt la masă şase linguri care se „bat” pe mâncărica de cartofi sau de fasole de pe fundul cratiţei.
Totul a început anul trecut, în satul Ciorani, în iulie, când, fără veste, mama copiilor şi-a strâns câteva lucruri şi, pe furiş, noaptea, prin grădina vecinilor, a plecat de acasă. Dimineaţa, toţi ai casei au avut un şoc când au văzut patul gol. Soţul părăsit spune că nu s-au certat şi că nu a lovit-o niciodată. Mai mult, a mers după ea s-o aducă acasă, dar femeia nici n-a vrut să audă. Între timp şi-a refăcut viaţa şi a mai adus pe lume un copil. „A lăsat copiii în pat şi a plecat. Eu dormeam în altă cameră, nici n-am simţit... De atunci am fost de vreo 4 ori la ea, dar a refuzat să se întoarcă la noi. Nici n-a vrut să-i vadă pe copii!”, povesteşte Ştefan Doagă, tatăl copiilor.

Viaţa de pe azi pe mâine

Bunica spune că şi Dumnezeu a uitat de familia lor

Motivul plecării pare cusut cu aţă albă. Cei care o cunosc spun că ea îşi găsise deja pe altcineva, a întemeiat o familie, aducând pe lume cel de-al şaselea copil. Mulţi nu înţeleg refuzul ei categoric de a-şi vedea copiii mai mari, mai ales că locuieşte într-un sat vecin, aproape de ei. Ştefan Doagă spune că nu se certau şi nici de lovit nu a lovit-o vreodată, dar ea i-ar fi reproşat că a vorbit-o de rău prin sat, că este leneşă, că nu-i place munca. Ceea ce, susţine Ştefan Doagă, nici nu este adevărat. Disperat, şi-a chemat în ajutor mama, o femeie de 75 de ani, cu probleme de sănătate. Deşi a trecut un an şi jumătate de la plecarea nurorii, bătrâna nu-şi poate reveni din şoc. „Nu se certau, se împăcau bine. Îmi aduc aminte că făceau odată treabă în curte şi eu am adus nişte bomboane la copii. Le-am dat lor, după care am vrut să-i dau şi ei şi mi-a zis: «Nu acum, că sunt murdară pe mâini.» «Lasă că-ţi dau eu, mamă», am zis, şi i-am vârât o bomboană în gură. E greu fără mamă la copii, nici eu nu mai pot, sunt bătrână, bolnavă, am diabet, reumatism... Tot la două zile spăl, la mână, fac mâncare, curăţenie, tot ce trebuie prin casă. Bucuria noastră acum sunt copiii şi ne rugăm să fie sănătoşi”, spune oftând Safta Doagă, bunica paternă. Tatăl celor mici, trecut bine de 40 de ani, munceşte cu ziua prin sat, pentru 40-50 lei pe zi şi mâncare. De multe ori, păstrează mâncarea pentru copii, să nu se culce flămânzi. „Cea mai mare durere e când nu ai ce pune copiilor pe masă. Ei nu înţeleg...”, spune Ştefan Doagă. Grija lui mare e să aibă măcar strictul necesar. De multe ori se culcă flămând şi pleacă a doua zi dimineaţă la lucru flămând, ca să le rămână copiilor mâncarea. „Din două palme, nu pot să fac mai mult...”, se scuză omul, cu durere în suflet.

Sărbători de iarnă cu cămara goală

Copiii se bucură de puţinele jucării pe care le au

Copiii s-au obişnuit cu greutăţile, iar lipsa mamei i-a unit şi mai mult. Cei mai mici spun că nu le mai este dor de ea, că au uitat-o, dar numai bunul Dumnezeu ştie ce-o fi în sufletul lor. Bunica crede că până şi Dumnezeu a uitat de ei. „Şi-a întors Dumnezeu faţa de la noi, suntem răi, s-a făcut lumea rea, nu mai coboară Dumnezeu pe pământ...”, spune Safta Doagă. În prag de iarnă, când ne mai despart puţine zile de Sfintele Sărbători şi cu toţii pregătim daruri pentru cei dragi, cămara familiei Doagă este aproape goală. Bătrâna deschide uşa şi ne arată pe o masă o jumătate de kilogram de zahăr, o pungă de tăiţei aproape goală, nişte orez, o căniţă de ulei într-o sticlă şi o cratiţă pe fundul căreia se mai zăresc nişte cartofi gătiţi, porţia de mâncare pentru cina copiilor. Pentru ea şi fiul ei nu mai rămâne nimic, aşa că se vor culca, din nou, cu burta goală. Pare ciudat, dar aceşti copii se bucură de ceea ce au: două maşinuţe stricate şi un avion găsit la gunoi. În serile lungi, fără televizor în casă, îşi fac temele sau învaţă rugăciuni cu bunica lor, care mai speră într-o minune. Familiei Doagă îi lipseşte tot ce este important într-o gospodărie: frigider, maşină de spălat, televizor, dar, din decenţă, bunica spune că ar avea nevoie doar de alimente şi detergent. Din ce am observat noi, le-ar prinde bine hăinuţe, încălţăminte, rechizite, jucării şi ceva de-ale gurii... Dacă doriţi să ajutaţi, puteţi contacta familia Doagă, din Ciorani la tel. 0762.880.148. (Janine VADISLAV)



În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 4

Adaugă comentariu
Emanuel , acum 738 zile, 2 ore, 40 minute, 24 secunde
Cati dintre voi ați dat câte ceva acestor oameni?
Mihai, acum 739 zile, 16 ore, 58 minute, 20 secunde
Salutare! Îmi poate spune cineva cum sa i ajut pe acești copii?
Lucian, acum 739 zile, 5 ore, 25 minute, 29 secunde
Mihai lasa.mi contactul tau de facebook,sa te rog ceva
ADRIAN, acum 739 zile, 11 ore, 3 minute, 13 secunde
0762.880.148. astai nr la care cere ajutor
Valentin, acum 739 zile, 15 ore, 17 minute, 43 secunde
Scrie la final cum puteti ajuta. Dacă doriţi să ajutaţi, puteţi contacta familia Doagă, din Ciorani la tel. 0762.880.148. (Janine VADISLAV)
ora exacta, acum 739 zile, 22 ore, 44 minute, 30 secunde
Acum, mai mult ca niciodata trebuie sa aratam ca suntem crestini... dar din dar se face Rai! Hadeti sa ajutam!
Cornel, acum 742 zile, 16 ore, 44 minute, 1 secunda
Uitati de mama...Dumnezeu nu uita pe nimeni,noi uitam de El.
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.