Galerie foto!!!! Sabina, Sorin, cei 7 copii și povestea lor tristă de viață
Sabina şi Sorin Postolache, împreună cu copiii lor, din Budeşti, sat aflat la doar 10 km de municipiul Focşani, îşi duc traiul într-o şcoală dezafectată, veche de mai bine de 100 de ani. Pentru unii ar părea coşmarul vieţii lor, dar pentru cei doi părinţi, de 33 şi 41 de ani, este cuibuşorul primitor în care îşi cresc copiii, bunul lor cel mai de preţ. Nu-şi doresc avere, nu privesc în jur, cu invidie, la cei care au, cea mai mare dorinţă a lor e să aibă ce le pune pe masă copiilor, în fiecare zi. Tineri încă, cei doi soţi, care trăiesc ca şi cum ar fi singuri pe lume, s-au trezit în urmă cu 8 ani că nu au unde locui, fiind lăsaţi pur şi simplu în voia sorţii. Poate că nu ar fi suferit atât de mult dacă nu aveau copiii, o uriaşă responsabilitate pentru tânăra familie obligată să le asigure un acoperiş deasupra capului.
"Vinovată" pentru că a făcut prea mulţi copii
Părinţii lui Sorin, de loc dintr-un sat sărac lipit pământului, aflat în comuna Poiana Cristei, ar fi dorit să-i ţină alături - dar nu s-a putut - în clădirea micuţă îşi duceau deja traiul alte 8 suflete. În cazul Sabinei, conflictul s-a dovedit a fi mult mai dureros. Părinţii i-au reproşat şi nu au putut-o ierta pentru că a păstrat toate sarcinile, aducând pe lume 7 copii sănătoşi, frumoşi, al 8-lea fiind, acum, pe drum. Singurul căruia i-a fost milă, edilul local, le-a pus la dispoziţie acest adăpost de vreme rea, format dintr-un hol, o cameră lungă şi îngustă, fostă cancelarie în vremurile ei bune, şi un alt hol, mult mai mic, unde Sabina pregăteşte mâncarea pentru familie. Zilnic, pe soba meşterită de Sorin. fierbe cratiţa cu fasole sau cartofi. În zilele bune, dacă au puţin noroc şi bărbatul casei găseşte de lucru, Sabina găteşte cu carne. Clădirea veche este plină de crăpături în care bagi mâna, dar ei au reparat cât au putut, au văruit, iar totul străluceşte de curăţenie. N-au avut bucuria să-şi cumpere singuri mobilă sau lucruri trebuincioase în casă, aşa cum se obişnuieşte la început de drum. Au intrat în această căsătorie cu dreptul - se înţeleg de minune - dar cu buzunarele goale. Şi goale au şi rămas.
Săraci, dar cinstiţi
„Tot ce avem în casă am primit de pomană: mobilă, covoare, haine pentru copii. E adevărat, sunt vechi, dar sunt păstrate bine. Cumătra ne-a adus şi un frigider - model mai vechi, dar care merge foarte bine, un televizor. Nu mă lasă să spun cât de mult ne-a ajutat, dar acesta este adevărul”, mărturiseşte Sabina cu ochii în lacrimi. „Eu sufăr foarte mult, am fost bolnavă în spital. Tot timpul am sperat că va fi mai bine, acum mi-am pierdut speranţa. Mi-era ruşine să cer ajutor, acum îl cer, altfel nu putem trece peste hop”, continuă Sabina. Sorin Postolache este un bun meseriaş în construcţii. „Dacă vremea e bună, este de lucru din primăvară până toamna târziu, dar e prost plătit, 50 lei pe zi. Iarna stau acasă. Muncesc cu ziua prin sat, ca să-mi cresc copiii. Sunt cel mai fericit când mă întorc seara acasă, deschid uşa casei şi micuţii vin înaintea mea... Ei ştiu că le-am adus măcar pâinea cea de toate zilele. Sabina roboteşte toată ziua, nu poate pleca nicăieri. Copiii au între 1 şi 14 ani, sunt la şcoală, la grădiniţă. Îşi fac lecţiile, îi mai ajută soţia. Spală în fiecare zi, calcă, face mâncare, tot timpul e în picioare, dar cu zâmbetul pe buze”, spune Sorin privind-o cu admiraţie.
„Ce v-aţi dori?”, îl întreb.
„Să fim sănătoşi şi să am un loc al meu unde să ridic o căsuţă cu o cameră, din chirpici, că mă pricep. Să ştiu că vin acasă şi închid uşa casei noastre”, spune Sorin Postolache. Cei nouă oameni trăiesc de pe o zi pe alta din datorii pe care familia le plăteşte din alocaţii şi din ce mai câştigă tatăl. Nu-i mult, dar se bucură că nu vine acasă, seara cu plasa goală. Pe chipul mamei se citeşte oboseala, tristeţea şi neputinţa că nu poate oferi puilor ei dragi mai mult. Copiii nu au cărţi de colorat sau de citit, altele decât cărţile de şcoală, nu au nicio jucărie şi nu au avut niciodată. Singurul lor „răsfăţ” este un televizor foarte vechi, care se poate strica oricând şi la care se uită pe rând. Copiii simt durerea părinţilor care abia reuşesc să-i hrănească zilnic.
Copiii mai mari, Edi şi Andreea - despre care profesorii au o părere foarte bună, învaţă pe rupte, să poată ajunge ceva în viaţă, să-şi ajute şi frăţiorii. Familia Postolache se pregăteşte să intre în iarnă fără provizii, fără haine groase şi încălţăminte pentru toţi copiii, cu lemne puţine şi datorii mari la utilităţi. Dacă doriţi şi puteţi să-i ajutaţi pe aceşti semeni, orice este binevenit. Puteţi lua legătura cu familia, sunând la numărul de telefon 0736/953.692. Mulţumim doamnei Gina Şoşu, care ne-a semnalat acest caz. (Janine VADISLAV)
Prima TV a publicat un material despre aceasta familie AICI.