Scriitorul Ioan Slavici, comemorat la Panciu
Scriitorul Ioan Slavici a fost comemorat ieri cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la trecerea la cele veşnice, în cadrul evenimentului organizat de Primăria Oraşului Panciu, Casa de Cultură şi Liceul Teoretic „Ioan Slavici“, desfăşurat la mormântul scriitorului din cimitirul Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“. Preoţii Ştefan Aga, Maricel Bunea şi Daniel Merloiu au oficiat o slujbă de pomenire în memoria lui Ioan Slavici. Ulterior, primarul Iulian Nica şi reprezentanţii Liceului Teoretic „Ioan Slavici“ au aprins lumânări şi au depus coroane de flori la mormânt. Ştefan Aga, preot paroh la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, a evocat celor prezenţi momente din ultima parte a vieţii scriitorului, petrecută la Panciu, unde locuia fiica sa. „Ioan Slavici şi-a dorit să rămână pentru totdeauna aici, lângă pănceni, alegând să-şi doarmă somnul veşniciei în mijlocul podgoriei care îi amintea de Şiria natală“, a spus primarul Iulian Nica. Cu acelaşi prilej, primarul a anunţat că a donat Liceului „Ioan Slavici“ un portret al scriitorului, sculptat în lemn, care va fi amplasat în Muzeul „Ioan Slavici“ care va fi realizat datorită proiectului cu finanţare europeană „EDU PANCIU - Proiect pentru extinderea, dotarea şi reabilitarea liceului. Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Şiria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea de Jos, Judeţul Putna) a fost un scriitor, jurnalist şi pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observaţie excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale şi în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcţie de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ţinutei, îmbrăcăminţii, vorbirii şi gesturilor. Redactor la Timpul în Bucureşti şi, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost şi un jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naţionalist român, cât şi în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experienţă a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată "Închisorile mele", publicată în 1920. (Z. V.)