Social

Terenul spitalului din Focsani, între interesul public şi calcule imobiliare

Spitalul Judeţean şi Comunal s-a înfiinţat în anul 1862 cu cinci paturi, fiind a treia unitate de acest gen din Focşani u de-a lungul anilor, spitalul a avut diferite subordonări, activitatea unităţii fiind coordonată inclusiv de Ministerul de Interne u în perioada 1 octombrie 1972- septembrie 1973, unitatea s-a mutat din str. Al. Golescu în str. Cuza Vodă, iar terenul de acolo s-a pierdut în iţele unor interese private

Puţini sunt vrancenii care cunosc informaţii despre cum a început activitatea spitalicească din oraşul nostru. Florin Dardală, cercetător la Serviciul Judeţean Vrancea al Arhivelor Statului, explică pentru cititorii noştri cum a luat fiinţă cea mai mare unitate spitalicească din judeţ. Instituţia, denumită la începuturi Spitalul Judeţean şi Comunal, s-a înfiinţat în anul 1862 cu numai cinci paturi, fiind a treia unitate de acest gen din oraşul Focşani, după spitalul Profetul Samoil, înfiinţat în anul 1838 şi aparţinînd Epitropiei Generale a Bisericii Sf.Spiridon din Iaşi, şi Spitalul Evreiesc, întreţinut de comunitatea israelită şi inaugurat în anul 1871. Spitalul Focşani a avut de-a lungul timpului subordonări diferite: administraţia Prefecturii Putna, Ministerul de Interne, administraţia Primăriei Focşani, Ministerul Sănătaţii şi Ocrotirilor Sociale. Începând cu  anul 1949 şi până în anul 1968 a depins de Secţia Sănătate din cadrul Sfatului Popular al oraşului Focşani, iar din 1968 până în prezent a fost subordonat Direcţiei Sanitare a judeţului şi Ministerului Sănătăţii.

A fost odată strada Spitalul Judeţean

„Prima clădire a Spitalului Judeţean şi Comunal a fost o proprietate particulară situată în aproprierea actualului Liceu Unirea, pe str. Alexandru Golescu, fostă în trecut str. Duiliu Zamfirescu care s-a mai numit şi str. Spitalul Judeţean, imobil pe care Prefectura judeţului Putna l-a achiziţionat curând în beneficiul acestei instituţii.  Clădirea spitalului fiind neigienică, Comitetul Permanent al Judeţului Putna a luat măsuri pentru construirea unui nou local, lucru care s-a şi înfăptuit în cursul anului 1895, noua clădire fiind amplasată în spatele vechiului spital.  Clădirea acestui spital, construit în anul 1895, avea 1152 m.p. şi valora 325.000 lei, iar terenul total, construit şi neconstruit, în suprafaţă de 6200 m.p. valora 600.000 lei. Construcţia era din zid masiv, acoperită cu tablă şi compusă din 72 încăperi în care intra corpul principal, anexele şi magaziile. Toate clădirile spitalului erau compuse din parter, afară de pavilionul principal, care la partea de mijloc poseda un etaj de 155 m.p. Clădirea se compunea din 6 pavilioane şi anume cel principal, contagioşi, locuinţa personalului, dependinţe, morgă şi cel rezervat portarului. Aceste pavilioane cuprindeau camerele rezervate serviciului bolnavilor în număr de 33, locuinţa personalului cu şase camere şi dependinţe generale în număr de 33. Totalul camerelor era de 72. Arhiva acestui spital a suferit de două ori, o dată în timpul Primului Război Mondial, când a fost distrusă complet, şi a doua oară la mutarea vechiului spital în noua construcţie de pe Cuza Vodă”, spune cercetătorul Florin Dardală.

Spitalul a fost mutat în anul 1973

În timpul regimului  comunist, mai precis în perioada 1 ianuarie 1963 -30 septembrie 1964, spitalul nu a dus lipsă de pacienţi. 8.466 de bolnavi au apelat la serviciile medicale în acea perioadă, aceştia totalizand un număr de 94.000 zile de spitalizare. Indicii de utilizare a paturilor au fost de 231, durata medie de spitalizare  de 10,8 , iar mortalitatea de 1,5%. „În perioada 1 oct. 1972- septembrie 1973, unitatea s-a mutat din str. Al.Golescu în str. Cuza Vodă. Clădirea aflată la doi paşi de actualul Colegiu Unirea a rămas parţial folosită ca secţie externă a noului Spital Judeţean, până puţin după anul 1990, cand a fost demolată, iar o parte din cei peste 6.000 de mp au ajuns nu se ştie cum în posesia "cuiva ", care, cel puţin în această perioadă, încearcă cu insistenţă să o vandă. Un teren care a aparţinut statului a ajuns după 1990 în proprietate particulară, iar acest lucru poate fi supărător pentru mulţi focşăneni care se bat pentru un loc de parcare sau aşteaptă cu zecile de ani pentru a-şi recupera o proprietate a părinţilor, ce a fost confiscată de comunişti”, mai arată cercetătorul de la Serviciul Vrancea al Arhivelor Naţionale. (Raluca MANOLACHE)

---